~ Iubim... și înnebunim împreună! ~

~ Da! Sunt acea explozie nebună pe care uneori nu o înțelegi...

Și totuși vrei să o ai în mâinile tale. 

Așa sunt eu...

O persoană blândă și liniștită...

Și câteva minute mai târziu, explozivă și intolerantă.

Sunt un amestec de extreme...

Eu sunt ceea care te face să înnebunești, dar să nu vrei să mă pierzi.

Nu știu cum să fiu simt la intensitate mai mică! 

Nu pot iubi puțin!

Și dau maximum din tot ce există în mine.

Acest lucru este uneori înfricoșător. 

Alteori te scoate din minți. 

Dar nu încetez niciodată să te uimesc și să te fac să-ți dorești puțin mai mult mâine.

Sentimentele noastre sunt ca o avalanșă care sosesc fără avertisment și mătură tot ce-i stă în cale. 

Inimile noastre sunt identince și pot suporta atâtea lucruri...

Sunt momente când par de piatră, chiar dacă simt atât de mult...

Sunt momente când își doresc doar puțină grijă și iubire...

Să-și dorească și să se simtă susținute și protejate..

De asta ne simțim așa... 

Ne înțelegem pentru că nebunia mea seamănă cu a ta...

Și intensitatea noastră are aceeași proporție.

Nimic nu este prea puțin!

Și totul e prea mult!

Trăim...iubim... și înnebunim împreună! ~

~Odine! ~

~ Plantează iubire... ~

~ Acoperă-te cu iubire...

Pentru ca dragostea să te găsească...

Iubește-te pe tine însuți mai întâi...

Iubește-ți viața și pe cei care ți-au dat viață...

Iubește-ți familia, prietenii...

Și animalele tale de companie... 

Iubește natura și farmecele ei...

Iubește soarele, luna și stelele...

Iubește universul din care faci parte și pământul pe care picioarele tale îl pot atinge...

Iubește și fii fericit cu toate binecuvântările pe care le ai în fiecare zi...

Fii recunoscător!

Iubirea nu este menită să fie îndreptată către o singură persoană,

Iubirea se extinde și se revarsă atunci când înțelegi, căci cu cât oferi mai multă iubire...

cu atât crește mai mult în tine! 

Lumea duce atâta lipsă de iubire...

Că orice picătură pe care o primește pare să îi potolească setea.

Tot ceea ce plantăm crește

Și tot ceea ce nu reușim să plantăm pierde ocazia de a înflori.

Așa că omule, plantează iubire și recolta ta va fi sigură! ~

~ Odine! ~

~ Voi trăi cu tine în Rai! ~

~ Există un moment în care mă pierd în spațiul pe care îl ocupi,

Mintea mea se încețoșează, 

Mă simt ca și cum aș fi pe un nor de hârtie într-un univers în care focul,

Care se stinge doar odată cu flăcările!

Aerul pe care îl respir este parfumul tău

Și în interiorul gurii mele este gustul tău!

Degetele tale trasează cărări pe pielea-mi care tremură

Și așteaptă în tăcere să fie răsfățată!

Fiecare por de pe pielea mea șoptește numele tău,

Nume ce îmi încântă sufletul.

Vreau să explorez fiecare colțișor al sufletului tău,

Să mă refugiez în brațele tale și să simt căldura ta până când mă va arde cu totul!

Corpul tău este cerul meu, 

Orizontul unde visez să ajung...

În nopțile mele tăcute unde focul dorului mă arde!

În îmbrățișarea trupurilor, sufletele noastre se conectează...

Și viața ne arată valoarea exactă a timpului!

Tu ești briza mea ce-mi aprinde marea, 

Apa dulce ce-mi potolește setea,

Lumina ce dezlănțuie visele mele interzise!

Nu știu dacă tot ce trăiesc este iubire sau nebunie,

Pentru că în fiecare iubire există câte o mică nebunie... 

Și în toată nebunia, se trăiește o mare iubire!

Pe altarul unei dorințe interzise, arde jarul unui foc tăcut,

Cu flăcări în care sufletul meu renaște...

Foc care mă frământă și mă liniștește,

O căldură care-mi consumă trupul în păcat, purgatoriu și Iad!

Ești păcatul meu interzis, cel pe care îl voi curăța în iad

Dar până atunci, voi trăi cu tine în Rai! ~

~ Odine! ~

~ A fi fără tine ar fi ca și cum aș trăi într-o noapte eternă fără stele!~

~ Noaptea a coborât pe furiș în încăpere, între fire de opacitate și mister,

Ți-am observat chipul,

Deși senin, uneori părea ca oglinda unei bătălii în care te luptai pentru a o câștiga.

Printre angoasa deznădejdii.

Te-am simțit neputincios, eliberat de realitatea care mă depășește.

Te-am privit, cu toată tandrețea pe care o trezești pe pielea mea,

Am mângâiat neliniștită fiecare por al pielii tale,

Am putut observa în inima ta rănile pe care ți le-au lăsat alte brațe,

Luptele necruțătoare în care nu întotdeauna Tu ai fost învingătorul,

Răni încă deschise, dureroase,

Iar printre ele eram eu, o adiere ușoară care te învăluia,

Fără destinație sau prezență, ca o mică respirație trecătoare.

Ți-am pus fața pe pieptul meu si te-am lăsat sa dormi.

Ți-am sărutat gâtul, ți-am șoptit sufletului cât de mult te iubesc... și că încă mi-e dor de tine.

Aleg noaptea sadică, cea care mă îndepărtează de toată lumea și mă apropie de tine,

În această aventură a minții, atât de deschisă la emoția care respiră pe pielea mea în mii de feluri diferite,

Pentru că știu întunericul gândurilor tale, care abia lasă să întrezărească lumina!

Aceasta este casa mea, unde ceea ce pare real poate fi imaginar,

Iar imaginarul își ascunde natura și nu lasă decât să curgă tapiseria enigmei.

Totul se simte atât de real, încât poate fi singurul limbaj coerent care îmi vorbește despre prezența ta.

Cu săruturile tale zbor și fără ele nici măcar nu mă târăsc

Sunt fluidă în gen, între vierme și fluture.

Îmi dai aripi și zbor departe și când sunt departe de tine,

Am un zbor neregulat și cad.

Am înțeles că a fi fără tine ar fi ca și cum aș trăi într-o noapte eternă fără stele,

Un Iad, Iadul lui Odine! ~

~ Odine! !

~ Sensul vieții! ~

 ~ Tu ești Dumnezeu meu, eu sunt Pământul, 

Eu sunt Luna, tu ești Soarele,   

Ambii suntem cea mai pură atracție, 

Nu gravitație, ci pur și simplu...creație.

Un lac în care s-au creat vise, 

În care ambii suntem stăpâniți de aceiași pasiune care ne-a invadat,

Eu ști tu, tu și eu, piele cu piele, miere cu miere, 

Șoaptă cu șoaptă, suspin cu suspin, trandafir cu trandafir, 

Ne recunoaștem în atingeri, în mângâieri, în lumea pe care amândoi am creat-o, 

Două suflete în universul căruia i-am dat viață.  

Suntem o pereche de versuri, în cea mai divină poezie,

Tu ești Big, eu sunt Bang, 

Eu sunt Yin, tu ești Yang...   

Pasiunea noastră trebuie să explodeze, germinând dragostea, 

Atât de pură și reală... uniune ideală.

Tu ești un lac, eu sunt izvor, 

Tu ești un vis, eu o realitate... 

Împreună suntem aceeași eternitate.

Uniunea a două suflete care necesită continuitate... 

Creația...   (Tu și Eu)... sensul vieții. ~

~ Odine! ~

~ Tu ești continentul meu! ~

~ Tu ești continentul meu, iar eu, insula ta,

Aș vrea să te iubesc cu mâinile calde și gura rece,

Aș vrea să te iubesc în nopțile lungi sau scurte,

În zilele senine sau înnorate, te-aș iubi mereu.

În inima mea ai reședința,

Unde locuiești permanent,

Ești cea mai frumoasă floare din lume

Trăiești în pieptul meu, în iubirea asta

Și va înceta doar când voi muri.

Ne cunoșteam de vechimi,  tu muză intermitentă,

Tu muza mea intermitentă, eu-l meu,

Cel cu care orele nu se măsoară, a fi cu tine timpul depășește

Vreau toate săruturile tale, cele pe care nu le-ai dat niciodată nimănui,

Nu vreau să te iubesc la nebunie

Într-o iubire nesănătoasă, riscantă,

Într-o iluzie inconștientă

Vreau să te iubesc... pur și simplu.

Și va înceta doar când voi muri.

Nu-mi spune că mă iubești, doar iubește-mă,

         Cu cuvinte, arată-mi în ochii tăi.

                Spune-mi în acea privire ce simte inima ta,

          Pentru că privirea spune atât, atât, atât de multe fără să spună,

  De asta de atâtea ori, cuvintele tale rostite sunt sincere,

           Și în strălucirea ochilor tăi mă înec, din dragoste! ~

     ~  Odine! ~ 

                                         

~ Așa te iubesc, fără sfârșit!! ~

~ Nu te-am căutat niciodată, dar te-am găsit, 

Nu am crezut niciodată că te voi iubi 

Și acum o fac fără motiv sau măsură...

Te iubesc...

Chiar și când săruturile au gust de durere

și îmbrățișările au gust de nostalgie,

pentru că așa cum trandafirul are spini,

în dragoste există și durere.

Te iubesc...

Cu fiecare moleculă de sentiment

care s-a răspândit în imensitatea timpului.

Așa te iubesc, te iubesc cu sufletul,

pentru că nu știu să iubesc altfel

decât dăruindu-mi sufletul.

Te-am iubit...

Ca un corp care rămâne fără nimic

și încetează să mai respire.

Așa te iubesc, fără sfârșit!! ~

~ Odine! ~

~ Ce este un oftat? ~

~ Ce este un oftat?

Doar aer, nimic altceva?

El nu are culoare,

Nu poate fi atins,

Se naște în orele de singurătate,

În zilele de dor, în nopți întunecate.

Se naște în sărutări împărtășite,

În vânturi mângâietoare,

Inspirând mirosul de parfum.

Se naște cu o privire, cu un zâmbet, un sărut.

Dar ce este sărutul? Un oftat.

Ce este oftatul? 

Este dragoste!! ~

~ Odine! ~

~ Te caut! ~

~ Închid ochii și corpul meu se îndepărtează de el însuși

Simt dulceața rece a umbrelor tale învelindu-mă

Și umplându-mi toate crăpăturile.

Te caut cu nerăbdare, mă aud șoptindu-ți numele,

Izvorât din adâncurile ființei.

Lasă-mă să te locuiesc, chiar şi pentru o clipă,

Câteva ore, o noapte, o viață... un vis etern,

În acest vis fără sfârșit, în fiecare noapte

Tânjesc după el și sper....

Acolo unde absența ta doare cel mai mult,

Iar inima-mi se refugiază, fiind parte din tine.

Mă predau ție ca brazda pentru sămânță,

Ca apa inflamând briza mării care ne înconjoară.

Nu am știut că vei veni cu forța valurilor mării,

Nu am intuit că mă voi îndrăgosti de tine în toate anotimpurile,

Că mă vei rupe de propria-mi voință, devenind sclava ta! !~

~ ODINE! ~

~ Îți cedez ție, ca unui întreg inexorabil! ~

~ Pentru că ai știut să citești singurătatea din spatele zâmbetului meu,

Mă pierd în mângâierile tale, 

Pentru că dincolo de acest întuneric, locuiești în ființa mea

Unde te întorci în tăcere, într-o îmbrățișare infinită,

În sufletul meu, subjugat, însetat de tine, a esenței tale. 

Îți cedez ție, ca unui întreg inexorabil,

Iar tu mă încorporezi în cosmos,

Același care începe și se termină sub porii pielii tale,

Într-un spațiu infinit și perfect!

Îți dăruiesc corpul meu... dându-l ca ofrandă,

Eu sunt destinul gurii tale,

Când mă săruți,  destinul meu devine întregul tău univers.

Doar cu tine

Mă scufund în nebunie,

Îmi pierd drumul,

Rătăcind pe căile tuturor păcatelor, până ajung la tine.

Mă pierd în tine, mă scurg

Îmi agiți toate celulele,

Până mă diluez în chimia sufletului tău.

Mă seduci, mă dezarmezi,

Mă devorezi, mă dezintegrezi,

Mă anihilezi... ca un criminal 

Care se întoarce la locul crimei,

Dar dincolo de orice 

Trăiesc în adâncul cerului tău,

Supunându-mi trupul și mintea, la tot ceea ce decizi! ~

~ ODINE! ~

~ Sunt și voi fi începutul, originea esenței tale! ~

 Am renăscut în adâncul privirii tale enigmatice, 

Dincolo de interiorul care strigă după totul. 

Mi-am deschis ochii asupra lumii tale, 

Înflorind în senzația caldă a împărăției pe care o locuiești, 

Unde binele și răul se lichefiază în mod egal în paradisul în care mă eliberezi. 

Sunt visul născut în elixirul tău , al dorinței, 

Unde sentimentul cel mai pur și cel mai intens m-a creat, 

Ca o femeie nevinovată care se oferă tremurând la picioarele tale! 

Sunt un spațiu fără limite, în care un moment se simte cu aceeași intensitate în scobitura mâinii tale 

Ca în sanctuarul buzelor tale care îl adăpostesc candid. 

Sunt geamătul unui Soare în vârtejul mut al sufletului tău, 

Care mă ține gravitând atașată de corpul tău și sfidând o mie de furtuni!

Sunt o promisiune care urlă și zvâcnește în nebunie ,

Scufundându-se fără rușine și fără cătușe în rănile imensei tale tandreți. 

Sunt acel înger cu aripi albe pe patul Raiului tău, 

Prin fiecare bătaie a inimii tale de oțel, care se topește cu sărutările mele. 

Sunt zorii dimineților tale, aer între mâinile care pulsează și se simte cald și rece, 

Târându-te într-un ritm lent și accelerat prin corpul tău. 

Eu sunt flacăra Iadului tău infinit, 

Cel care mă boteza cu numele tău, într-un prezent care înflorește în viitorul meu,

Sunt și voi fi începutul, originea esenței tale! ~

~ ODINE! ~

~ Golindu-mă de mine, mă afund în corpul tău! ~

 ~ Dragostea ta are mirosuri,

Miroase a câmp proaspăt udat, a iarba proaspătă

A simfonie dulce, care zornăie lângă ureche,

Într-un fulger de tandrețe și pasiune arzătoare

Corpuri legate în șoapte de foc

Sunete de sărutări pe buzele lacome și lipite.

Pasiunea este un univers al tandreței

Strig lumii această emoție a dorinței,

Te iubesc, te iubesc, te iubesc, la nebunie

Și în pieptul meu, corpul tău, adoarme.

 Am lăsat deoparte temerile rănilor și mi-am deschis ușile din minte,

De îndată ce ți-am atins mâinile, zidul îndoielilor s-a fragmentat,

Sunt în mâinile tale, ești în sângele meu

Golindu-mă de mine, mă afund în corpul tău! ~

~ ODINE! ~

~ Umbra care-mi însoțește pașii! ~

 ~ Dintr-un colț al vieții, mi te-am imaginat,

Te-am desenat, te-am vrut fără ca lumea să existe pentru mine.

Îmi băteai deja în sânge, acea explozie de lumină și vise

Care mi-a mobilizat nimicul.

Era foarte ușor să-mi imaginezi himere lângă tine,

Ecoul versurilor mele nescrise, venite din adâncurile mării.

 Am iubit schimbul de sărutări și mângâieri

Cele care mi-au umplut brațele cu flori,

Am simțit din nou dragoste, 

Altfel nu știu cum să o definesc.

Știu doar că apa a purtat ecoul vocii tale

Și că pietrele râului ți-au strigat numele,

Apa care mi-ai oferit-o mi-a potolit setea

Și-am ajuns în mare pierzându-mă în valurile ei.

Mi-am schimbat pielea lângă tine,

Trăind vertijul pe care mi l-ai produs

Tu ai fost ….

Ești…

EL... este omul vieții mele

Umbra care-mi însoțește pașii! ~

 ~ ODINE! ~

~ Fructul interzis! ~

~ Dragostea pentru tine inspirație pentru poeziile mele,

Fiecare gest al tău este bucurie, o aventură duioasă

Val după val, amestecându-se-n mintea mea.

Am încetat să mai fiu interzisă pentru tine

Din clipa in care m-ai închis în sufletul tău.

Am fost o parte vie a tuturor dorințelor tale,

Ți-am pronunțat numele, în fiecare mângâiere.

Versurile pe care le-am scris pentru tine

Mi-au purtat propriile suspine,

Stau în gândurile tale, cuminte,

Sărutându-ți fiecare cută a frunții!

Degetele mi-au tremurat în părul tău

Și ochii mei s-au uitat în ai tăi, 

Gura ta ca o cireașă coaptă, cu sărutări dulci

Glasul tremurând de dulce tandrețe

Mi-a mișcat sângele, mi-a zguduit pielea!

Fiecare clipă trăită a fost un motiv de întâlnire

Noaptea... ca niște îndrăgostiți tăcuți

Legați în focul nebuniei,

Ziua..... fructul interzis! ~

~ ODINE! ~

~ Locuiești în inima și gândurile mele ~

 Tu locuiești în inima și gândurile mele

În mintea mea ai parfumul unei flori de primăvară,

Ești în viața mea, mâncarea perfectă

Cea care-mi întreține foamea de dragoste!

Ești scânteia care îmi aprinde sentimentele

Cea care îmi vindecă rănile și-mi provoacă valurile de durere,

Ești aerul proaspăt adus de vântul fin,

Pânza pictată în petale de flori!

.

Nu am prea mult,  ceea ce pot oferi,

Este modul ăsta sincer și clar de a fi,

Puținul pe care îl am, îl poți ține într-o mână,

Și asta-i dragostea, pe care inima mea o simte  pentru tine! ~

~ ODINE!~ 

~ Cine sunt eu fără tine! ~

   ~ Am renăscut în adâncul privirii tale enigmatice. Mi-am deschis ochii asupra lumii tale, înflorind în senzația caldă a împărăției pe care o locuiești, unde binele și răul se lichefiază în mod egal în paradisul în care mă eliberezi. 

    Sunt visul născut în elixirul tău al dorinței, unde sentimentul cel mai pur și cel mai intens m-a creat, ca o femeie nevinovată care se oferă tremurând la picioarele tale. 

    Sunt geamătul unui Soare care explodează în fața ta, în vârtejul mut al sufletului tău, care mă ține gravitând atașată de-al tău corp și sfidând o mie de furtuni.... 

    Sunt o promisiune care urlă și se frânge, goală, scufundându-se fără rușine și fără cătușe în rănile imensei tale tandreți...

Sunt acel înger cu aripi albe care zvâcnește pe patul raiului tău, în timp ce mă mișc prin fiecare bătaie a inimii tale de oțel, care se topește cu sărutările mele....

Sunt zorii dimineților tale, aer între mâinile tale care pulsează și se simte cald și rece, târându-se într-un ritm lent și accelerat prin corpul tău....

Eu sunt flacăra iadului tău infinit, cel care mă botează cu numele tău, într-un prezent care înflorește în viitor,

                         Dar cine sunt eu fără tine! ~

~  ODINE ~

~ Ești vinovat ... de aritmia din pieptul meu ~

~ Picioarele mele, se întorc la tine,ca doi îndrăgostiți

Și o mie de bătălii izbucnesc în creierul meu,

Între raţiune și nebunia pe care o provoci.

De la est la vest brațele mele, îți înconjoară teritoriile

Mâinile mi se blochează în fiecare por al tău, mângâindu-ți alunițele,

Acoperindu-ți pieptul în flăcări.

Îţi aparţin, ca o busolă oprită, 

Un oftat în noapte, care sângerează pe buze,

O furtună de sentimente în forma sa cea mai pură. 

Ești vinovat ... de aritmia din pieptul meu,

Nu-ți pot ascunde nimic,

Îmi studiezi reacțiile, mișcările nervoase ale degetelor,

Te amuzi și-ți văd surpriza de pe față când mă citești.

Sunt ca un foc, ce arde încet, în această cetate,

Care îți poartă numele ca un semn de neșters al iubirii,

Iar tu, o vraja de foc pe pielea mea... dar nu ma plâng...!, 

Ăsta este regatul meu, legea mea, 

Care devine pasiune când îmi aprinzi focul,

În timp ce tu dansezi în cerc, 

Cu pofta unui animal ce-și vânează prada,

Așteptând să-și înfigă ghearele adânc în trupul meu,

Cu o plăcere extraordinară de a rupe pielea,

Care strigă după mângâierile tale.

Trăiesc în adâncul cerului tău,

Dar dincolo de orice îmi supun trupul și sufletul

Provocând semne ale iubirii ca o linie infinită, 

Devenind originea esenței tale, căci...

Sunt și voi fi începutul tău, de la nord la sud! ~

~ Odine ~ 

~ Valurile se întorc, să se iubească din nou! ~

~ Am vrut să scriu o altă poezie,

O poezie care nu vorbea despre dragoste,

Poezie care atingea și se mișca suav,

Moale ca petala unei flori, plină de roua dimineții.

Cum să scrii poezii și să împletești versuri,

Când cuvintele sunt ca valurile mării

Care ajung și pleacă în orizonturi diferite

Cuvinte care rimează, în versuri, de la verbul a iubi!

Cum să scrii versuri, când cuvintele sunt ca spuma mării,

Care se risipește la atingerea nisipului fin,

Când în ceasul tăcerii, inima aude șoaptele mării

Și valurile sălbatice  aleargă într-un dans nebun.

Valuri după valuri, ajung să se atingă, agitate,

Corpuri unite, buzele lipite, împletite, aliniate,

În cuvinte șoptite transpirate, alunecoase,

În versuri fără rimă, cuvinte de dragoste livrate cu intensitate.

Marea agitată este ca o inimă care iubește

Briza împrospătează simțurile,

Valurile se despart ca niște îndrăgostiți dezbinați

Întorcându-se îndrăgostite să se iubească din nou!

Am vrut să scriu o poezie despre splendoarea mării

Frumoasă, parfumată, elegantă, să-ți ofer

Dar mărturisesc sincer, că inima mea spune doar,

Că ești cel mai frumos POEM DE IUBIRE! ~

~ Odine ~

~ Nu vreau să mă opresc niciodată, să te respir! ~

~ Ce secret păstrează zâmbetul tău atât de deschis,

Buzele tale care atunci când mă sărută  ...topesc orice aisberg

Cu sărutări lente şi pasionale

Și sălbatice, de parcă nu ar mai exista mâine?

Mâinile tale lungi și venoase, 

Care știu cum să stea calme și relaxate,

Puternice si ferme când se sprijină de talie mea

Dar atât agere când îmi mângâie fața, ceafa... spatele.

Totul la tine este simplu... 

Ești atât de simplu și atât de capricios

Încercând constant să mă exorcizezi cu esența ta,

Făcându-mă să mă comportă ca o nebună, să-mi pierd orice urmă de rațiune.

Ce pact ai semnat și cu cine, să topești toate forțele și toate zidurile din calea ta?

Încerc atât de mult să înțeleg ce este atât de special în ochii tăi,

Dacă par atât de normali, de privirea ta proaspătă și singuratică,

Calmă, dar care scormonește până în adâncul măruntaielor mele.

Încerc să-mi recapăt controlul, pe care mi-l pierd în preajma ta,

Privesc în ochii tăi și toate eforturile mele de a rămâne fermă se evaporă....

Timpul trece și încă nu înțeleg

De ce sunt atât de speciali ochii tăi...

Și să te respir încet... Nu vreau să mă opresc niciodată, să te respir! ~

~ Odine~ ~

 

~ Tu, ești urma pașilor mei! ~

~  Aș vrea să fiu o carte,

Să-mi decojești foile, frunză după frunză

Și fiecare cuvânt de afecțiune să-l citești,

Adăpându-te din esența iubirii mele,

Aș vrea să fiu o carte,

Nu o carte pe care să nu o citești niciodată,

Ci o carte cu un parfum sublim

În ale cărei pagini să spună,  cuvinte care mă ard ca focul.

.

Aș vrea să fiu o carte,

O carte în care fiecare pagină să strălucească

Și fiecare literă să fie bucurie și să rămână în inimă

Ca simbolul iubirii, al rugăciunii în biserică

Aș vrea să fiu o carte

Simplă și sensibilă, dar un cadou pentru tine,

O carte scrisă, cu versuri tandre

Să poți citi, ceea ce eu nu-ți pot spune, că tu, ești urma pașilor mei!  

~ Odine ~