~ Un moment poate valora mai mult decât viața veșnică ~

~ Toate titlurile bune sunt deja luate

Și toate cuvintele deja vorbite.

Amintirile nu se ating și nici nu se sărută,

Nu poți vorbi cu ele și nici glumi cu ele,

Ele nu se găsesc la cafea sau în mall-uri la cumpărături,

Nu se mănâncă și nici nu se fumează,

Amintirile nu fac nimic, ci devin ceva.

Ele de multe ori sunt scurte, dar valorează mult

Mai mult decât viața veșnică.

Nu ne amintim de ore, zile sau săptămâni

Dar ne amintim momente.

Ele vin și ne deranjează noul

Și nu ne amintim chiar tot ce simțim,

Însă simțim tot ceea ce ne amintim.

Atunci când ne amintim, retrăim atât de multe sentimente

Poate nu vrem să le simțim dar cu toate astea este greu să nu. 

Și nu întotdeauna sunt amintiri rele,

Unele ne fură câte un zâmbet, altele ne pun lacrimi în ochi

Căci ceea ce a făcut să simțim, sunt demne de amintit.

Amintindu-ne, retrăim acele momente

Care au cauzat un impact semnificativ în viața noastră.

Sunt amintiri care nu vrem să dispară și atunci le fotografiem,

Pentru a încerca să le aducem înapoi,

Deoarece nu ai mai avea nevoie de aparat de fotografiat

Dacă am avea atâtea cuvinte să spunem ce am trăit.

Ele sunt imagini care îngheață timpul și dau naștere amintirilor,

Altele le avem stocate în memorie pentru a ne aminti

În fiecare secundă cât de frumos a fost să trăim acele momente

Care de multe ori valorează mai mult decât viața veșnică. ~

~ Odine ~

~ Am plâns pentru persoana greșită și am râs cu prieteni falși ... ~

~ Vreau destul ... poate puțin,

Vreau un răspuns ... uneori, 

Vreau să spun ceea ce simt

Vreau un zâmbet,

Nu vreau tot, dar am învățat să cer ceea ce am nevoie.

Mă gândesc la ceea ce am trăit și ceea ce am lăsat netrăit,

Nu știu dacă fericirea mea va dura prea mult timp, 

Dar știu că vreau să profit de momentele pe care viața mi le dă,

Pentru că mai am multe de spus și de luptat,

Mai am vise de visat și oameni de așteptat

Dar vreau să merite omul pe care îl aștept.

Trăim între "Da" și "Nu". 

Alegem între unul sau poate altul

Și uneori, diferența între a spune "Da" sau a spune "nu" 

Poate fi decisivă și modifică viețile noastre, în bine sau rău.

Spunem "Nu" destul de des, dar nu atât de des pe cât trebuie,

Iar acest "Da" îl spunem fără a ține seama de consecințe,

Și în acel moment totul se schimbă.

Putem decide ca totul să rămână "Nu" 

Însă inima ne încurajează să spunem "Da"

Și asta ne face să ne scufundăm de multe ori în viață.

Desigur că e necesar să spunem și ”Da”,

Dar de cele mai multe ori ”Nu” e mai necesar,

Însă e nevoie de curaj să-l zicem.

"Da" e mai ușor de zis atunci când inima decide,

Doar că o iubire netrăită la timp

”Nu” poate continua mai departe,

Dacă la timpul potrivit nu s-a spus ”Da”!
Am făcut multe greșeli ... 

Am plâns pentru persoana greșită și am râs cu prieteni falși ...

Ăsta e adevarul ... chiar dacă doare ...

Am îmbrățișat oameni care nu meritau

Și am dat șanse, atunci când ”Nu” trebuia spus clar și concis. ~

~ Odine ~

~ Te urăsc pentru că vrei să construiești alte femei, cu bucăți rupte din mine ~

~ Amândoi am comis păcatul ,

Dar acum doar eu plătesc dobânda greșelii.

De fiecare dată o plătesc și pentru tine.

Te-am ridicat la cer de prea multe ori

Și de fiecare dată m-ai înșelat cu prima persoană cu aripi de înger.

Ți-am cunoscut toți demonii

Și m-am săturat de câte ori m-am dus în Iad pentru ei,

Credeam că nu mai există niciunul, dar m-am înșelat.

Uneori te urăsc pentru că vrei să construiești alte femei,

Cu bucățile rupte din mine

Și atunci când nu se potrivesc

Realizezi că nu îți place și pleci.

Atunci te întorci și comiți din nou aceiași greșeală

Pentru că e singurul mod în care știi să trăiești.

Viața asta e perfectă pentru tine,

Dar eu pierd din mine toate părțile de care am nevoie.

E frig in visele tale,

Probabil din pricina ușii mereu deschise,

Pe care o lași deschisă pentru următoarea femeie.

Nu e nimeni aici, dar sunt fantomele viitorului tău.

Ești un păpușar bun și ai păpuși frumoase și scumpe,

Dar nu folosești mâinile ci ațe invizibile să le mânuiești.

Știi că nu îți poți permite să te joci de prea multe ori,

Pentru că nu ai cu ce plăti și te plictisești,

Așa că le împrumuți pentru un timp și apoi gata.

Eu sunt ca o pastilă pe care o consumi cand te doare capul,

Însă când nu ai nici o durere, uiți de ea. 

Ei bine nu sunt farmacie de vise și nici de vindecare,

Nici bucățele de puzzle pe care să le tot amplasezi în alte femei,

EU sunt EU și oricât m-ai căuta nu o să mă găsești,

Ba mai mult, vei pierde părți din inima mea

De fiecare dată când ieși pe ușa sufletului meu,

În a mă căuta în alte dormitoare. ~

 ~ Odine ~

~ Repetabila greșeală ~

~ Greșeala e făcută ca să schimbe

În bine sau în rău un om de rând,

În mine greșeala ta mi-a băgat sufletul în catacombe

Și l-ai lăsat acolo agonizând.

A câta oară tot greșești cu bună știință,

Spunând că ești doar un om neînțeles,

Că viața ți-e plină de rău și nesperanță,

Dar toate-s rele, din ce tu singur ai ales.

Aștepți s-apară bine-n a ta viață,

Tot repetând la infinit eterna ta greșeală

Trădarea și minciuna ce îngheață

Și cea mai caldă inimă, bună și loială.

Te-am iertat mereu crezând că poate,

Ai reușit să-nveți lecția vieții

Și-am vrut să trecem împreună peste toate,

Amândoi s-avem aceleași vise și direcții.

Și iar ai să promiți că este ultima oară

Când ai călcat strâmb și instinctul nu mă-nșeală,

Iar în clipa-n care totul o să-ți pară o povară,

Ai să comiți din nou, repetabila greșeală. ~

~ Odine ~

~ Femeie naivă, fii fericită ~

      ~ Femeie naivă. În fiecare dimineață te îmbraci și te machiezi să maschezi durerea. Te faci frumoasă pentru exterior, iar în tine umblă viermii iubirii și te mănâncă în fiecare clipă. Încerci să te minți pe tine, mințindu-i pe ei. Pe ei îi poți păcăli, dar ce te faci cu tine? Râzi, glumești și atunci când rămâi singură, mori încetul cu încetul.

      Te-a păcălit a câta oară? Crezi că îi pasă că acum tu te rupi în bucăți? Nu. El nu simte nimic. Nu simte milă, sau părere de rău. Pentru el e ceva atât de normal. Normal să prindă în plasa asta, femei la fel de naive ca tine. Le simte slăbiciunea și naivitatea. Trezește-te cât mai poți. Smulge masca asta cu care te acoperi în fiecare dimineață. Privește în oglindă dacă merită să îți termini frumusețea naturală, plângând și urlând pe interior.

      Nu ești nici prima și cu siguranță nici ultima care va suferi din cauza lui. Tu trăiești ca o floare singură într-un deșert pustiu, iar prin venele tale umblă sângele agonizând. Prin sufletul tău furtuna de nisip, acoperă totul și zgârâie pereții de sticlă fină. Sentimentele tale te usucă precum o frunză toamna și te transformă în ceva atât de fragil și fără apărare. Pe asta a contat și el. Și a mers la sigur.

       Tăcerea te face să sângerezi, deși tu vibrezi ca valurile mării. Ai vrea să îi arunci în față cele mai urâte cuvinte, să îți descarci mintea și sufletul spunând tot. Nu merită și nici sens nu are. Nu va mișca nimic în el. Te va liniști pe tine, dar atât. În el nu se poate mișca nimic. Nu mai ai ce să miști. Pe el nu îl mișcă decât câte o partidă de sex din când în când.... și banii.

       Nu mai plânge. Lasă lacrimile acolo, să le folosești atunci când vei fi fericită, să fie lacrimi de fericire. Poți plânge mult și bine însă tot nu vei scăpa de durerea asta, decât scuipând-o cu totul. A fost o experiență dureroasă și atât. Însă sper ca de data asta, să îți fi ajuns lecția și să ți-o însușești. Iar data următoare când el va veni cu masca falsă a smereniei, să știi că în fața ta nu ai un bărbat care e avut experiențe greșite în viață, ci masca lupului în piele de oaie. Nu îl mai invita lângă inima ta, că o va sfâșia din nou, ăsta e năravul și blestemul lui. Al tău e să fii fericită, departe de el. ~

~ Odine ~

~ ”Tu”... mă doare ~

~ Nu încerca să mă înțelegi,

Că nici eu nu te înțeleg

Și nici nu vei căpăta răspuns la tăcerea mea.

Asta pentru că mă doare.

Ești otravă și medicament,

Iar asta doare în diminețile reci

Și în după amiezile însorite

Și în zilele ploioase.

Tu... tot ce atingi transformi în rană

Ce doare crunt,

Ești boală incurabilă.

”TU”... doare...

Degeaba ești cel mai frumos zâmbet al meu,

Dacă el e urmat de lacrimi.

Nu pot găsi pace în haosul tău,

Pentru că plătesc prea mult pentru el.

Diferența dintre noi doi este că tu ai mai multe dependențe,

Iar eu doar una și asta mă înebunește.

Știi că ești o prioritate în viața mea,

Iar eu o opțiune.

Poate pentru că eu sunt o visătoare

Și rămân cu tine, cel mai mare vis al meu.

Sunt dependentă de tine, pentru că ești încă în vise.

Am nevoie de mâinile tale în ale mele.

Am nevoie ca acțiunile tale să se remarce mai mult decât cuvintele,

Dar cel mai rău este că tot ce ține de ”TU”, mă doare. ~

~ Odine ~

~ Distanța dintre minciunile tale și tăcerea orgoliului meu ~

~ Am trăit aici și acolo. 

Am stat aici, înfășurată în cuvinte nerostite,

Și de fiecare dată când ai plecat,

Am ajuns să fiu implicată în leagănul cald de minciuni

Pe care le-ai creat pentru mine.

Am dormit cald, liniștită și am visat

Crezând că totul era adevărat

Și că nu era nimic greșit să iubești pe cineva

Care nu e la fel de sincer ca mine.

Îți mulțumesc pentru că ai mințit atât de rău,

Sau atât de bine, dacă stau să mă gândesc.

Acum perna e prea grea pentru patul meu,

Iar foile prea aspre pentru a șterge lacrimile. 

Există un decalaj prea mare între noi,

M-am trezit prea târziu și fără tine,

Fără tine în cap și în inimă.

Am pierdut. Tot timpul am pierdut.

Și mă pierd și pe mine, pentru că mă pierd în tine,

Și nu știu de ce? Pentru un  ”te iubesc”.

Degeaba vrei ceva de la mine, vrei dar nu mă ai

Nu voi fi niciodată nimic în viața ta. 

Știu. Dar nu plâng. Nici măcar asta nu mai fac.

Am fost prin pasiunea furtunii, 

M-am bucurat deja de suflarea cea mai mare a dragostei.

Am văzut ce este dragostea pentru cineva.

Mi-ai spus să îți dau o șansă,

Ți-am dat-o. Degeaba.

Cine se naște strâmb, trăiește strâmb...

Cam ăsta ești tu.

Acum am renunțat. Și îndur și o să rezist,

Dar o să îmi păstrez iubirea pentru mine.

Eu nu am fost slabă. Am fost puternică. 

Nu am renunțat, dar acum renunț. 

La ce bun să traversezi Atlanticul, dacă nimeni nu te așteaptă de cealaltă parte?

Cam asta simt eu.

Nu mă plâng. Încă te simt, te admir, te ador și te iubesc.

Acum mă voi opri aici. 

Pentru că așa ar trebui să fie. 

Esti implicat la distanță de minciuni și tăcere mândria mea.

Asta este distanța dintre minciunile tale și tăcerea orgoliului meu. ~

~ Odine ~