~ Te vei tăia în buzele mele ~

~ NU  a devenit cuvântul meu preferat,

Eu NU sunt cea pe care o cauți

NU sunt și NU vreau să fiu,

NU vreau să mai vorbesc,

NU mai răspund la telefon,

NU mai vreau nimic cu tine.

Încă NU pot spune de ce,

Pentru că NU mai am timp pentru rană,

NU te urăsc,

Dar NU mai vreau să îmi prelungesc durerea,

NU mai vreau să fiu mințită,

NU vreau să mai aud ”te iubesc”,

NU mai vreau să plâng,

NU mai vreau insomnii și vise deșarte,

NU mai vreau să te respir prin toți porii.

NU mai sunt dependentă de tine,

NU mă doare nimic și NU-mi mai pasă,

NU ești bărbatul de care am nevoie,

NU îmi mai este dor de tine,

NU vreau să ne mai iubim
Pentru că NU te mai iubesc,

Dar NU, NU spun adevărul.

NU mă mai căuta niciodată

Eu NU mai fac parte din viața ta,

NU mai vreau să păstrez amintiri cu tine,

Eu NU sunt cea pe care o vrei,

NU mai vreau să fiu în compania ta

Și NU mai vreau să te scriu.

NU sunt cea mai potrivită femeie pentru tine,

Dar te-aș fi iubit cu tot sufletul.

Săruturile mele sunt acum ca de porțelan,

Iar dacă te apropii prea vehement,

Vei avea riscul de a te tăia în buzele mele. ~

 ~ Odine ~

~ Destinație finală ~

Am fost mereu ca un aeroport,

Pista de aterizare sigură din viața ta

~ Acolo unde coborai mereu să te alimentezi

Și-apoi plecai spre o altă destinație.

Tu ai fost un copil avion,

Mereu în căutarea unui alt tip de aeroport,

Pe care să rămâi un termen,

Dar când primeai semnale de la alte destinații,

Decolai imediat, pe orice tip de vreme.

Tot timpul ai zburat pentru oricine,

Veșnic pregătit, cu motoarele turate,

În căutare de destinații exotice și aglomerate.

Știu că îți place să-ți faci coborârea în glorie,

Acolo unde pot fi destule pasagere care să te admire,

Și nerăbdătoare să te exploreze.

Îți făce plăcere ca la oprirea ta,

Dacă s-ar putea să fie și covorul roșu,

Demn de o vedetă care a umblat în atâtea locuri,

Atâtea destinații, care mai de care mai strălucitoare,

Modernizate și căutate de persoane importante.

Pe aeroporturile unde ai aterizat,

Ai lăsat urme, dar și porți deschise,

Pentru o reîntoarcere dintr-o altă cursă,

Asta un timp, pentru că tot ținând linia ocupată,

Turnul de control îți comunica la un moment dat,

Că o posibilă decolare a ta într-un viitor, s-a anulat.

Aeroportul sufletului meu nu e unul strălucitor

Și nici nu e impunător, e doar un loc mic,

Dar care e vizitat de oameni sinceri,

Oameni care pleacă, dar se întorc la fel de curați.

Pista de aterizare care îți era destinată s-a închis pentru tine,

Însă nici nu e liberă pentru a ateriza oricine,

Pentru că nu mai vreau să fiu doar un ”aeroport”,

Ci o destinație finală. ~

~ Odine ~

~ Vreau să mă simt vie ~

~ Cafeaua de dimineață seamănă mult cu tine,

E puternică, caldă, dar întunecată și amară,

Te înveți cu ea și nu mai poți trăi fără...

Aproape ca și tine.

Chiar dacă i se adaugă zahăr sau lapte,

Se mai înmoaie tăria, dar esența rămâne aceiași.

Cum mă trezesc te vreau,

Ești ca prima înghițitură de cafea dimineața.

Mă arzi și mă faci să simt că sunt în viață,

Deși știu că o să ardă, vreau să mă simt vie.

Parfumul tău crează dependență,

Și când te simt, te vreau din nou,

Să mă trezești din amorțeala simțurilor.

Când te consum în cantitate mai mare,

Îmi ești ca o adrenalină,

Te simt în inimă, prin vene,

Și bate, bate pentru tine până la durere

Și chiar și atunci tot te mai vreau,

Măcar un strop din gustul tău.

Medicul te recomandă dimineața,

În cantitate moderată,

Dar dacă ești prea puțin sunt amorțită,

Fără chef de viață, fără vlagă,

Dacă îmi lipsești de tot, 

Simt cum pulsul coboară până la limita supraviețuirii,

Dar dacă îmi ești atât cât am nevoie,

Simt că trăiesc, în orice clipă a zilei.

Am nevoie de tine la prima clipită de ochi a dimineții,

Dar vreau să mă simt la fel de vie și seara,

Înainte de a intra în tărâmul viselor,

Așa, că, te rog,

Vrei să fii cafeaua mea de dimineață

                                               în seara asta? ~
~ Odine ~

~ Te-aș sorbi... ~

~ Te-aș sorbi ca pe cea mai pură apă,

După ce am rătăcit însetată în deșert

Și mi-am copt măruntaiele în focul Iadului,

 În căutarea izvorului de iubire.

Te-aș sorbi ca pe cea mai curată picătură de rouă,

Care se naște în zorile dimineții

Și aș simți cum toată mi-ar fi o sevă,

Ce mi-ar înflori toți bobocii amorțiți.

Te-aș sorbi ca pe cea mai scumpă licoare

Și te-aș numi ”tinerețe fără bătrânețe”,

Mi-aș îmbăta toate simțurile

Și le-aș lăsa amorțite în secunda de iubire.

Te-aș sorbi ca pe ultima picătură de viață

Și mi-ar fi deajuns,

Pentru că toată clipa aia, ar fi întreaga viață,

Trăită într-un preaplin de sete și de foame.

Te-aș sorbit din ochi până te-aș absorbi,

În mintea mea și doar acolo ai mai exista trăind

Și n-ai mai avea nevoie să exiști în altă parte,

Căci acolo ai avea tot universul la picioare. ~

~ Odine ~

~ Nu te iubesc așa cum ești tu, ci te iubesc așa cum sunt eu ~

~ Cine în afară de tine mă cunoaște atât de bine,

În întregime!

Și pe față și pe dos,

Zi și noapte,

Și iarna și vara,

Desculță, sau cu cele mai înalte tocuri,

Dormind, sau când stau de veghe?

Cine în afară de tine ...

Îmi știe punctele mele forte și slăbiciunile,

Cine îmi cunoaște toate toanele,

Și știe ce mă face fericită și ce mă enervează?

Cine știe cuvintele potrivite 

Și momentul în care îmi sunt necesare.

Oricine poate cunoaște povestea mea

Și tot prin ceea ce am trecut.

Cine mă vede dincolo de ceea vede,

Cine în afară de tine ...  cine poate știi?

Cine știe de ce ne întâlnim, ce ne îndepărtează 

Cine știe de ce ne-am pierdut sau de ce am greșit?

Oricine poate citi în privirea mea ...

Și căuta în gândurile mele, 

Dar nu oricine mă poate atinge.

Cine știe de ce te iubesc, cine în afară de tine?

Nu sunt o femeie ușor de iubit,

Poate de asta nu sunt iubită de mulți.

Nici tu nu ești tocmai ușor de iubit,

Dar cu toate astea tot te iubesc,

Și nu te iubesc așa cum ești tu,

Te iubesc așa cum sunt eu. ~

~ Odine ~

~ Cenușa care ninge ~

~ Suntem două entități nebune

Separate de nimic,

Doar aer și amărăciune,

Și un strop de foc anemic.

Eu sunt dor, tu ești dorință,

Eu sunt aer, tu ești foc,

Dar când aerul are absență,

Nici un foc, nu este foc.

Te aprinde câte-o pală,

De-o adiere plăpândă de vânt

Și arde doar o simplă coală,

Dar se stinge pe pământ.

Se întâmplă câteodată,

O scânteie să se aprindă,

După o frunză divorțată,

De-un copac, și-i lăcrimândă.

Toate vin și toate trec

Și te lasă-un foc mocnit,

Deși toate se întrec,

Să arzi necontenit.

Dar dacă nu e aer în iubire,

Orice flacără se stinge,

Și din atâta mistuire,

Se preface în cenușa care ninge. ~

~ Odine ~

~ Religia mea, e iubirea ~

~ Pentru tine am învățat ce înseamnă răbdarea,

Pentru tine, am învățat să suport tăcerea...

Lasă-ți inima să fie religia mea,

Să o smulg din închisoarea asta a nimicului,

Să îi dau credința de a avea o altă rațiune de a trăi

Și nu-mi spune că nu am ajuns prea târziu

Să o provoc, să te provoc... să mă iubești.

Nu e nevoie să fii un om, e deajuns să fii uman,

Este nevoie să ai sentimente, să ai suficientă inimă.

Este nevoie doar să vorbești sau să fii tăcut,

Dar în special să știi să fii un bun ascultător.

Dar trebuie să știi un lucru, că va trebui să îți placă poezia,

Dimineața, păsările, soarele, luna, adierea vântului.

Va trebui să-mi respecți iubirea și durerea,

Să-mi vorbești în față direct, fără minciuni și fără trădări,

Și nu e nevoie să fii de primă mână, dar nici să fii second-hand.

Nu trebuie să fii pur, dar nici să fii vulgar.

Lasă-mă pe mine să fiu pură, dulce și atât de oarbă de tine,

Căci dragostea pentru tine e omniprezentă și totuși trece neobservată.

Pentru mine dragostea trece altfel, se simte altfel,

E o întreagă credință, religie, mod de existență esențială.

Pentru mine dragostea nu are timp pentru ea nu contează timpul, nu pleacă,

Nu se retrage, nu-și spune la revedere, dragostea e uneori invizibilă,

Dar este tot...tot timpul. Eu, tu, el, ea.... noi.

Dragostea este zbor de păsări, dar care nu uită drumul înapoi spre casă,

Se desfășoară, se redescoperă, dar se întoarce mereu la cuibul de la care a plecat,

Se păstrează un întreg, pentru tine, nu pe jumătăți sau bucăți.

Ea nu poate fi ruptă, dacă mai întâi înveți să o înmulțești în tine,

Dragostea nu e matematică, dar trebuie să fie exactă și precisă,

”Te iubesc” trebuie spus ca într-o oglindă, ca și cum ai spune pentru tine.

Dacă vrei să te convertești la religia mea, ești și vei fi liber ca pasărea cerului,

Vei afla religia unei iubiri nescrise, fără reguli, care trece dincolo de limită,

Dar care își are cuibul adânc ancorat cu rădăcinile, în miezul fertil al inimii mele,

O religie care umple sufletele, pentru că lumea e plină de suflete goale. ~

~ Odine ~