~ Te-aș sorbi... ~

~ Te-aș sorbi ca pe cea mai pură apă,

După ce am rătăcit însetată în deșert

Și mi-am copt măruntaiele în focul Iadului,

 În căutarea izvorului de iubire.

Te-aș sorbi ca pe cea mai curată picătură de rouă,

Care se naște în zorile dimineții

Și aș simți cum toată mi-ar fi o sevă,

Ce mi-ar înflori toți bobocii amorțiți.

Te-aș sorbi ca pe cea mai scumpă licoare

Și te-aș numi ”tinerețe fără bătrânețe”,

Mi-aș îmbăta toate simțurile

Și le-aș lăsa amorțite în secunda de iubire.

Te-aș sorbi ca pe ultima picătură de viață

Și mi-ar fi deajuns,

Pentru că toată clipa aia, ar fi întreaga viață,

Trăită într-un preaplin de sete și de foame.

Te-aș sorbit din ochi până te-aș absorbi,

În mintea mea și doar acolo ai mai exista trăind

Și n-ai mai avea nevoie să exiști în altă parte,

Căci acolo ai avea tot universul la picioare. ~

~ Odine ~