~ Dumnezeu te-a făcut așa, pentru mine ~

~ Sunt visul care se desfășoară sub pupilele ochilor tăi,

Cuvântul care ia naștere sub tăcerea ta,

Gândul ascuns care-ți cunoaște dorința,

Esența plăcerii unui scâncet, fără suflare,

Rațiunea ilogică a unei contradicții neterminate,

Interesul cel mai dezinteresat,

Planul difuz al conștiinței tale,

Acea parte care îți modifică temperamentul, 

Numele care nu îl poți pronunța, dar care se pierde în brațele tale.

Vocea ta mă dezmiardă când îmi șoptește numele

Și se lipește de urechile mele într-un mod ciudat,

Cuvintele tale răsună în interiorul meu,

Ca savoarea unui sărut.

Te iubesc cu fiecare moleculă

Îmi place să mă pierd în parfumul tău,

Să mă găsesc cu ochii pironiți spre stele.

Îmi place râsul tău, gura ta,

Îmi place cum mă liniștești cu calmul tău,

De parcă Dumnezeu te-a făcut așa exact pentru mine,

Să-mi completezi nebunia și lipsurile.

Noaptea întotdeauna pare infinită în brațele tale,

Când adierea mâinilor tale lasă locuri secrete pe corpul meu,

Când totul pare un vis perfect cu tine, că totul e etern

Și nimic nu e greu de trecut, când casa sufletului meu ești tu.

Nu-mi pasă dacă vor fi ploi ce vor bate în ferestrele noastre,

Că vor trece ierni grele și va trebui să supraviețuiesc,

Nu contează dacă terenul va fi de multe ori accidental,

Nu contează că uneori îmi ești Iad, dar ești fericirea mea,

Căci am știut în ce apă mă arunc și o să înot în ea, pentru că îmi place.

La urma urmei asta e iubirea, să simți că înnebunești

Să faci de toate, să-ți pierzi mințile în numele ei,

Chiar dacă mintea îți luminează viața,

Însă nebunia din iubire, ți-o colorează. ~

~ Odine ~

~ Iubește și zboară ~

~ În zori, o pasăre mi-a spus, ”zboară”

- Nu pot, eu sunt om, nu am aripi, i-am răspuns.

- Și atunci, cum e posibil ca tu, un om să vorbești cu o pasăre?

- Păi nu cred că vorbesc cu tine, cred că totul e în fantezia mea.

- Este exact la fel...”zboară”

- Nu cred că pot, este o utopie.

- Sau mai degrabă o femeie care nu crede că poate.

- Ba da, cred că pot, am vise, speranțe...

- Atunci închide ochii și zboară, chiar acum.

Am închis ochii, așa cum mi-a zis pasărea,

Mi-am anulat ura, mi-am alungat judecățile,

Iar atitudinea mea de visătoare m-a făcut să cred că pot,

Că în călătoria și zborul meu nu există gol

Și am înțeles că poți merge mai departe dacă ai credință,

Că până și ochii orbi pot vedea din nou, dacă iartă ceea ce i-au orbit,

Că poți zbura în pace fără a cere ceva, singura condiție e iubirea,

Că misiunea noastră ca oameni este să zburăm aproape de Dumnezeu,

Să fim umili, conștienți de slăbiciunile care le avem,

Pentru că avem libertatea de a face bine, sau rău,

Liberi să îmbrățișăm iubirea sau disprețul,

Libertatea de a simți sau a fi paralizați,

Liberi să spunem ce credem sau de a ne exprima prin tăcere,

Că avem libertatea cea mai de preț, de a fi liberi,

Liberi de a iubi,

De a iubi binele etern,

A proteja universul, iubindu-ne ca oamenii.

Am deschis ochii și am întrebat pasărea,

- Care este numele tău? Cine ești?

- ”Eu sunt poezia ta” , mi-a răspuns și a privit spre zare. Poți zbura oricând dorești, darul tău este să dai din aripi, puterea ți-o dă spiritul tău, motorul e inima ta, înțelepciunea este în ochii tăi, singurul lucru pe care trebuie să îl faci, este să-ți păstrezi sufletul. Să zbori, să nu îți fie teamă, Dumnezeu are grijă de tine și te iubește necondiționat, oricâte greșeli vei face. Să nu-ți abandonezi zborul niciodată, În esență cuvântul tău vibrează, ele sunt pline de viziune și experiență de a te reconstrui. Asta e misiunea pe care o ai în existența ta ca om, să iubești fără să te oprești vreodată. Să nu te oprești vreodată, să iubești zburând și să zbori iubind. ~

~ Odine ~

Îți mulțumesc că m-ai făcut să-mi văd aripile, că mi-ai dat curaj să zbor, atunci când nu credeam nici măcar că mai pot fi om.

~ Mă predau ”TOTULUI” meu ~

~ Mă predau cu totul doar printr-o apăsare de buze,

Mă predau prin simple mângâieri ale tale pe pielea mea

Și ajung la mila voinței tale înscrise în vârful degetelor.

Mă predau prinsă de dorința ta,

Dorință ce nu încetează să mă țină subjugată de fantezie

Ca un animal controlat, dar fără hățuri,

Căci între noi e o alchimie care naște focuri de temut.

Tu ești alfabetul meu braille, iar eu oarbă,

Îmi ești semnele mâinilor, limbajul meu de surdo-mută,

Umbra care este în deșert și apa unui om deshidratat de iubire...

Lasă-mă să te beau, picătură cu picătură,

Ca o îmbrățișare după ani de plâns.

Îmi ești lumânarea de rezervă atunci când se stinge lumina,

Protecția unui acoperiș, atunci când ești sub o pătură și începe să plouă,

Mâna care dă la o parte trecutul greu,

Gura care îmi cucerește prezentul,

Brațele în care mă refugiez când sunt obosită,

Creierul care mă cunoaște, inteligența care mă copleșește,

Îndemnul picioarelor să alerge, chiar și atunci când sunt amorțite,

Îmi ești dragoste, tot ceea ce înseamnă necesar,

Acel cineva de care am nevoie, când am nevoie cel mai mult.

Poți fi sabia care mă face să sângerez, dar îmi ești peretele care mă susține,

Ești zona mea neutră, copacul care îmi dă umbră,

TU ești totul meu, tu ești baza mea, cel care mă reconstruiește,

Cel care dă o formă inimii mele, cu totul și cu totul nouă.

Ce formă are inima mea? Are forma ceea ce mă face să simt,

Când suntem față în față și tu o faci să tresalte. ~

~ Odine ~

~ Omoară-mă încet... să simt tot ~

~ Ești o dorință secretă în pieptul meu,

O dorință sălbatică ce-mi umple mintea și mă face să delirez

Dar pe care trebuie să o țin ascunsă de privirea altora.

Pielea ta e atât de dură, ca un arbore bătut de vânt,

Ai aroganța Soarelui, dar extrem de sincer,

Ești rece, dar te topești atunci când îți ating coarda sensibilă,

Pentru că ai inima unui poet, un bărbat cu suflet de copil,

Capabil să iubească până la delir și așa îmi place să fii.

Ești tăcut uneori, dar până și tăcerea ta e plină de viață

Și-mi place să citesc în ochii tăi dorința asta nebună,

Îmi place să-ți pun buzele pe pleoape și să îi țin așa închiși,

Pentru că mă lași să intru în spațiul tău.

Te știu milimetru cu milimetru, fiecare colț și vreau să particip la fiecare vis al tău,

Tu doar lasă-mi mâinile libere și inima, lasă-mă să simt libertatea

Lasă-mi degetele să alerge pe toate drumurile corpului tău,

Să-ți alerg prin sânge, căci nu este doar dragoste, ci dorință care arde

Și am nevoie să-mi dai tot, vreau să te am.

Ești bărbatul copil pe care-l iubesc,

Iubitul meu înțelept, nebun, dar și inteligent,

Omul care nu se teme de nimic, dar pe care-l fac să tremure,

Războinicul neobosit în căutarea aventurii,

Cu mâini puternice, dar atât de calde.

Ești nebun, dar nebunul meu, pe care îl iubesc,

Hoțul visurilor mele, dar cel care atunci când mă ia în brațe uit totul,

Propriul meu soare, care mă încălzește,

Și cel care, picătură cu picătură îmi umple golurile,

Steaua mea în cerul împânzit de stele care-mi luminează drumul

Și căruia i-am dat inima, pentru că tu ești un cer întreg.

Îți mulțumesc pentru toată dragostea asta,

Pentru toate păcatele care le trăiesc cu tine, pentru noi,

Tu... focul sacru, care mă mistuie de fiecare dată și renasc din cenușă,

Omoară-mă cu iubire, dacă vrei, dar omoară-mă... încet... să simt tot. ~

~ Odine ~

~ Voi spune încet cu mâna în dreptul inimii, ”el a trecut pe aici” ~

~ Fă-mă iubita ta în seara asta și lasă-mă să te iubesc

Iar noaptea asta să fie un moment etern,

De care are nevoie sufletul meu și depinde viața mea.

Pentru o noapte să fii iubitul meu,

Și să uiți de toate celelalte iubiri,

O noapte în care să ne pierdem în valul de sentimente,

Să ne sărutăm până când nu vom mai avea suflare

Și totul să devină o oază de plăcere.

În noaptea asta vreau să fii cel mai mare vis al meu,

Singurul meu gând, motorul care pune totul în mișcare, rațiunea mea,

Cea mai bună scuză pentru a îmi ține respirația,

Dorința mea de neînfrânat,

Zâmbetul meu, dorința de a cânta, bucuria că exiști.

În noaptea asta să fiu pentru tine femeia magnet,

Iar imaginația să nu mai întâlnească nici o barieră

Să fim până în zori jocuri imperfecte și bătăi de inimă

În noaptea asta hipnotizează-mă, fă-mă să dansez în dansul tău fierbinte,

Nu-mi pasă, vreau doar să mă ții în brațe și să fiu a ta,

Să uit de tot și să mă pierd cu tine, nu fără tine.

În noaptea asta privește-mă în ochi și vei vedea cât te iubesc

Și vreau să-ți urmezi inima fără teama că o să te îndrăgostești,

În noaptea asta am să te gravez pe pielea mea și te voi conecta direct la bătăile inimii mele

Și vei primi confirmarea că nu mă vei pierde vreodată.

În noaptea asta am să te iubesc ca și cum mâine nu ar mai exista vreodată,

Vreau să-ți las mirosul meu să se amestece cu al tău,

Nu pentru a îți da totul, ci a te face să-ți permiți să simți,

Să-ți ofer buzele mele nu pentru a-ți spune vorbe goale,

Ci pentru a le simți pe piele până în zori.

Iar mâine, când o să fiu întrebată care e motivul zâmbetului meu

Voi spune încet cu mâna în dreptul inimii, ”el a trecut pe aici”. ~

~ Odine ~

~ Dezbracă-te și hai să schimbăm rolurile! ~

~ Cuvintele tale sunt demonii ce trezesc Iadul din mine,

Mișcă toți fluturii din stomac,

Iar atunci când mă săruți, mă aprinzi,

Îmi sufli în păr, îmi respiri pe gât și mă topesc.

Păcatul meu îmi bântuie ființa, îmi mușcă din inimă,

Mă tentezi să păcătuiesc cu tine, îmi mângâi pielea cu atingeri,

Îmi otrăvești sângele în vene cu dorință

Și-mi crești temperatura până la a lua foc lângă tine,

Mă devorează căldura ta și mă rupe în două,

Dar în același timp îmi îmblânzești setea din mine și-mi răcorești ființa.

Nu știu dacă am fost scriși în stele, sau suntem două miracole ce se întâmplă,

Nu știu dacă ești farul, drumul sau destinul meu,

Știu doar că în brațele tale mă pierd în spațiu și timp dincolo de univers,

Că ești bătaia inimii care mă face să vibrez lent

Mă tachinezi, mă înnebunești, mă faci să nu mai am limite cu tine

Și vreau să mă ții strâns și tăcut, în somn, în fiecare moment al zilei.

Ține-mă în pasiunea asta arzătoare a sărutărilor tale,

Ține-mă în timp ce îți șoptesc cuvinte de iubire,

Ține-mă , pentru că lângă mine vei găsi adevărata libertate.

Nu trebuie să încerci să mă iubești până la a transcede la nebunie

Pentru că eminența sufletului meu te va elibera,

Tu trebuie să te dezbraci pentru mine,

Să mă înveți cu tot ceea ce se ascunde în interiorul tău,

Să-ți agăți pe umeraș timiditatea, temerile sau secretele,

Și să-ți lași trupul gol goluț, să te cunosc așa cum ești.

Așa vreau să mă seduci și să mă iubești,

Față în față, tu și eu,

Să schimbăm rolurile, tu cel care se lasă în mâinile mele,

Iar eu să fiu cea care conduce
Și amândoi...

Două trupuri goale, doi oameni care vor câștiga iubindu-se. ~

~ Odine ~

~ Vreau... pentru că îmi ești dator ~

~ Vreau,

Ca tot ceea ce ai promis,

Să ne imaginăm

Vreau,

Ca atingerea mâinilor tale,

Moi, blânde, dar ferme,

Să mă jefuiască de haine

Și să descopere în mine forme neștiute.

Vreau,

Ca gustul gurii tale intense,

Să-i fie sete de mine, de gustul gurii mele.

Vreau,

Ca brațele tale puternice,

Să mă facă să mă simt neajutorată și să fiu la mila ta.

Vreau,

Ca dorința ta să fie cu ochii asupra mea,

Gura ta lângă gura mea,

Mâinile tale în mâinile mele,

Eu lângă tine, tu lângă mine.

Vreau,

Să fii al meu în același mod în care eu sunt a ta,

Să fim lipiți, împletiți reciproc,

Vreau tot ceea ce mi-ai promis.

Vreau,

Să mă cuibăresc în brațele tale

Și să mă ții acolo strâns, să știu că ești lângă mine,

În timp ce mâinile tale mă dezmiardă

Și să adormim amândoi, într-o îmbrățișare,

Atât, nimic mai mult, sau mai puțin.

Vreau... pentru că...

Îmi ești dator cu un răsărit de Soare,

Îmi ești dator... să mă trezești, cu o cafea. ~

~ Odine ~