~ În seara asta vreau să te iubesc, iar tu să îmi vorbești despre dragoste ~

~ În seara asta vreau să te iubesc.

Din nou, vreau să fiu ca o apă pe pielea ta.

Lasă-ți degetele să-mi brăzdeze părul, 

Și ai să observi cum mă trezesc la viață la atingerea ta

Vreau ca mâinile tale să fie o continuare a pielii mele, 

Să simt cum mă înconjoară.

În seara asta vreau să te iubesc.

Vreau ca lumina să dispară și să nu îmi pese de nimic.

În seara asta vreau să te iubesc.

Vreau ca aerul să se contopească cu focul

Vreau să simt focul între buze

Vreau să îmi transformi corpul într-o apă

Apă care te stinge, cu focul ce m-aprinde,

Apă care poartă numele tău, scris în fiecare picătură.

În seara asta vreau să te iubesc,

Vreau să mă rogi să te iubesc,

Vreau să mut aerul și pământul, să mut lumea și visele,

Vreau ca în fiecare sărut să fie un vers al tău, 

Vreau să vezi cum mă prăbușesc în brațele tale.

În seara asta vreau să te iubesc,

Iar tu... tu să-mi vorbești despre dragoste

Cum ai intrat în viața mea fără să ceri nimic,

Dar mi-ai transformat-o în fiecare zi cu o culoare diferită,

Ai transformat orele în secunde și nopțile în basme,

Cum îmi faci inima să se înalțe și bate incontrolabil până nu găsește ritmul tău,

Cum tăcerea mea e tonul spontan al vocii tale care îmi scutură sufletul,

Cu cuvinte de iubire, care sună în inimă a mângâiere.

În seara asta vreau să îmi vorbești despre dragoste,

Pentru că doar tu cunoști și dai semnificație cuvântului ”iubire”,

Vreau să le rostești cu voce joasă, așa cum ai șopti vântului,

Să-mi spui despre tine, despre mine, despre visele care iau formă,

Vreau să îmi vorbești despre noi... amândoi. ~

~ Odine ~

~ Revendică-mă și agață-mi sufletul de al tău ~

~ Astăzi vreau să scriu doar pentru tine

Și nu vreau să folosesc metafore, sau cuvinte frumoase,

Pentru că nu sunt nici vreun poet și nici nu pretind a fi,

Eu doar îmi pun sentimentele pe hârtie.

Astăzi o să îmi îngrop încăpățânarea

Și nu voi mai nega ceea ce simt atunci când te văd,

Cum îmi bate inima atunci când ești în preajma mea,

Cum mii și mii de emoții se zbat în mine de nebune,

Cum vreau să mă arunc cu tine în nebuloasa asta,

Într-o mare imensă de vise alături de tine,

Pentru că nu pot rămâne rece la căldura buzelor tale,

Căci nu pot fugi de ceea ce iubesc, când trăiesc în iubire.

Și nu... nu am să mă plâng că trandafirii au spini,

O să zâmbesc că spinii au trandafiri,

Nu am să mă tem să te iubesc

Și voi trăi iubirea la fel, ca în prima zi.

Tu redu-mă la tăcere și lasă tăcerea să facă dragoste,

În timp ce noi ne descoperim unul pe altul,

Să ne dezvăluim cu tandrețe secretele.

Să ne iubim în tăcere și să ne împlinim dorințele,

Să pierdem noțiunea timpului pierdut,

Să avem doar momente unice, magice,

Să memorăm fiecare detaliu al pielii.

Să ne trecem degetele pe fiecare por al ei,

Să-mi lași urme eterne în fiecare secundă.

Așa că fă-mă să tac...

Privește-mă în ochi și trezește-mă la viață,

Să te iubesc cu trupul și sufletul,

Cu toate îmbrățisările care le-am păstrat doar pentru tine.

Fă-mă să tac și revendică-mă

Agață-mi sufletul de al tău printr-un legământ de iubire. ~

~ Odine ~

~ Preaplin de... ”tu” ~

~ Ochii tăi îmi cer să te sărut,

Sau poate zâmbetul tău care mă captivează când mă privești

Dar inima mea știe un singur lucru... te vrea pe tine.

Vreau să te iau de mână și să lăsam lumina Lunii să ne lumineze,

Să pășesc cu tine pe iarbă și să-mi primesc sărutul dulce,

Vreau doar să zâmbești, să te văd fericit,

Căci ești singurul care mă sărută și îl sărut

Și vreau să îți arăt puținul din dragostea mea.

Tu ești ca alcoolul pentru mintea mea, ma anesteziezi,

Licoarea care mă arde pe gât, dar mă face să uit de tot,

Doar un moment, doar o atingere, mă fac să alunec

Și să mă preling precum nisipul în clepsidră.

Trupul tău este ca un refugiu,

Ochii tăi îmi sunt ieșirea de urgență din lumea asta,

Gura ta crează brazde de plăcere nesfârșită.

Iubește-mă chiar dacă mă doare,

Divizează-mi sufletul în mii de bucăți,

Iubește-mă chiar dacă mă arde atingerea ta,

Am nevoie de săruturile ta să respir oxigen,

Am nevoie de tine întreg pentru lumea mea,

Să uit lumea în care trăim și să creez altă lume,

A mea și a ta.

Iar dacă aș mai avea doar două minute de vorbit,

Aș alerga spre tine să-ți spun că vocea ta este tot ceea ce îmi place mai mult să aud,

Acea voce subtilă ca vântul,

Care îmi alintă gândurile, visele, sufletul,

Vocea ta cea de care am nevoie cu disperare să mă calmeze,

Căci tu îmi ești speranță, vis , pământul, cerul spre care zbor.

Dacă aș mai avea o zi de trăit, aș fugi spre tine,

Să consum foamea asta de dragoste, să mă îndestulez cu tine,

Să mă pierd cu tine în suflet, unde e mereu preaplin de... ”tu”. ~

~ Odine ~

~ Vreau să-mi trăiesc visul ~

~ Nu vreau să visez ...

Pur și simplu... nu vreau să dorm fără să am ceva de câștigat...

Nu vreau doar să dorm ... să visez,

Vreau să fac nopți,  din zilele mele,

Acele zile când totul este diferit ... 

Vreau ca nopțile să fie lumea mea, lumea mea nebună,

Fanteziile mele posibile și imposibile.

Vreau să zbor, să zbor cu tine, pentru tine,

Să fiu un nebun, un poet nebun, un visător.

Să fiu eu, să fii tu, un zâmbet pe fața mea,

Cu lacrimi de bucurie, cântând de bucurie.

Nu vreau să visez noaptea,

Vreau să trăiesc visul,

Să-l trăiesc și în timpul zilei,

Fragmente dintr-un moment,

Să le trăiesc și în timp ce dorm.

Vreau să fiu fericită

Iar atunci când vine noaptea să am o nouă viață,

Care explodează în emoții, senzații, trăiri

Și toate astea nu vreau să le visez,

Vreau să le trăiesc.... cu tine.

Corpul tău, pielea, mâinile,

Atunci când mă atingi,

Gura ta, săruturile, privirea,

Când te așezi lângă mine relaxat și uiți de restul lumii,

Acel moment când ești tu... și atât,

Fără să încerci să faci conversații false,

Chiar și atunci când oftezi

Și-mi spui că mă iubești.

Îți dau nopțile mele albe și visele,

Să le transformi în roșu, în cântec, în fâlfâit de aripi,

Să te sărut căci gura ta îmi dezvăluie răsăritul,

Să-mi pictezi cuvintele în poeme cu vocea ta,

Cu sărutări fierbinți, tăcute, delirante,

Să-mi oferi Soare infinit în nopți de august

Și să spun tuturor, că zilele mele au-gust de ”tine”. ~

~ Odine ~

~ Odine ~ Carte de Iubire~: ~ M-aș arunca și-n Mare ~

~ Dacă aș putea aș intra în grădina de trandafiri, să îi culeg pe toți pentru tine,

De mi-ar spinteca carnea de pe oase cu spinii lor și tot nu m-aș opri, 

Să îi așez la picioarele tale, să calci pe petalele lor moi și catifelate, 

Nimic din ceea ce aș putea face omenesc, nu mi-ar pune stavilă.

Aș culege lumina zilei de pe cer să ți-o aduc în brațe, 

Să îți lumineze calea și să îți dea zâmbetul pe față, chiar cu prețul zâmbetului meu. 

Aș aduna toți stropii de ploaie pentru a te spăla cu ei pe chip, 

Să fi proaspăt ca roua dimineții, ce stă pe petalele florilor,

I-aș strânge toată viața să ți le aduc ție.  

Aș alerga după fiecare pală de vânt ce adie, să spulbere tot ce se așterne în calea vieții tale, 

Să se dea la o parte, ca să îți ușureze drumul spre fericire.

Aș strânge în brațe Soarele să iau toată căldura lui, să ți-o aduc în nopțile geroase

 Când îți e frig și ești singur, să îți țină de cald, iubire.

Iar eu... eu pentru tine m-aș arunca și în mare,

Pe toate eu le-aș duce pentru tine, 

Pentru că de fiecare dată când te-ai apropia de Mare, 

Ți-aș mângâia picioarele și aș fi eu... Marea, o Doamnă din inima ta.  ~

~ Odine ~

~ Conjug relația ”noi doi” la mai mult ca perfect ~

~ Ce pot face cu nebunia asta care o simt pentru tine?

Când respirația mea se potrivește cu a ta

Când mă ridici și mă duci în pat și simt că zbor

Și cădem amândoi de parcă viața vine la pachet în doi...

Cum pot oare să mă controlez?

Atunci când mâinile tale încep călătoria pe pielea mea,

Iar puterea mea de a rezista se evaporă total,

Lăsându-te să mă posezi fără să îți mai opun rezistență...

Cum să mă simt altfel în brațele tale, decât mai mult ca perfect?

Fiecare bătaie a inimii moare și revine la viață de mai multe ori

Când simt că mă ridic până la cer, ating înaltul și cobor pe pământ,

Ca o pasăre care vrea să se cuibărească la pieptul tău...

Cum să mă simt altfel în la pieptul tău, decât mai mult ca perfect?

Să vreau să beau din sursa ta de iubire, căci ea îmi ține de sete,

Să mă hrănesc cu săruturile tale, căci ele îmi alină foamea,

Să fiu o simplă muritoare care are nevoie să bea, să mănânce,

Să simtă pasiunea și să fiu posedată de bărbatul din tine...

Cum să mă simt altfel ca femeie, decât mai mult ca perfect?

Lasă-mă să îți simt bătăile inimii, mirosul pielii,

Să te alint cu privirea ochilor mei, să se sature retina de tine,

Căci toate bătăile inimii mele sunt cu tine și mă abandonez ție,

Mirosul pielii mele miroase a tine, a mâinile tale,

Când ochii tăi ard și mă ard ca o coală de hârtie pe care e înscrisă iubirea,

Toate mă fac să simt și să conjug relația ”noi doi”,

La mai mult ca perfect. ~

~ Odine ~

~ Sunt femeie, sunt liberă, să spun ce simt, ce gândesc și să lupt pentru ce iubesc ~

~ Alături de tine

Nimeni nu poate sta departe de foc

Fără să vrea să se prăbușească în păcat.

Închide ușa și dă lumina mai mică,

Să fim departe de ochii șerpilor,

Care pândesc inimile ce bat împreună.

Ascultă-mi sufletul și să nu îți fie teamă de tremurul său,

Dar atât de asemănător cu al tău,

Ca un val ce se lovește puternic de stânci

Vine cu putere și se unește cu ele, se ondulează...

Așa sufletul meu se echilibrează, când mâinile mele

Ating fiecare rotunjime a corpului tău.

Și accept compromisul ăsta să rămân

Să te iubesc mai mult decât oricine altcineva pe lume,

Să fiu doar parte a nopților din viața ta,

Să rămân parte a păcatului de a iubi,

Să te sărut și să fiu a ta dincolo de toate, dincolo de imposibil.

Pentru că suntem foc și aer, războinici fără arme,

Mai presus de tot și de noi, devoratori de momente,

Nesățioși de săruturi, însetați și înfometați de mângâieri,

Tu creator ca nimeni altul, ce faci din mine artă.

Eu... eu mărturisesc, am păcătuit și păcătuiesc iubindu-te,

Cu promisiunea și dăruirea deplină că voi rămâne doar a ta,

A celui ce mă posedă și care poartă povara și secretul meu

Iubirea ta m-a schimbat și mă schimbă mereu,

Ca un râu învolburat și din ce în ce mai puternic,

Mai în forță să ajungă spre mare

Și chiar dacă sunt judecată pentru ce iubesc, ce simt, nu-mi pasă,

Sunt femeie, sunt liberă, să spun ce simt, ce gândesc și să lupt pentru ce iubesc. ~

~ Odine ~