~ Hrănește-mi fluturii așa cum numai tu o știi ~

~ Ești imaginea mea din oglindă,

Pieptul meu plin de fluturi,

Cei ce bat în jurul inimii mele gâdilate.

Ești recompensa pe care mi-a dat-o viața,

Ca niște flori în ploaie împrăștiate în păr

Reflexia Soarelui pe pământ pentru mine,

Menit să scoată feminitatea păstrată în sfințenie.

Sunt scăldată în fiecare picătură de rouă,

Ce mă hrănește să nu mi se usuce,

Fiecare celulă a pielii mele de culoarea buzelor tale.

Ești torentul de dragoste și pasiune,

Ploaia proaspătă de dimineața,

Care-mi reîmprospătează ființa crăpată de iubire,

Prin care ies flori și fluturi.

Te-ai imprimat în mintea mea cu ochi de iarbă ,

Ce mă fac să-mi pierd controlul și să vreau să te simt desculță,

Să mă cufund goală în imagini de ireal,

Să brodez norii în inorogi albi ce aleargă liberi

Și să văd îngeri împodobiți în specii de flori cu miros de mir.

Sunt a ta, în toate modurile explicite, trup, suflet și inimă,

Căci corpul meu vorbește cu corpul tău, cu sufletul tău,

Dialogul dintre inimi este o înțelegere fără cuvinte,

Ca un război fără arme.

Pentru tine nu există drumuri impracticabile pe pielea mea,

Căci pielea ta pe pielea mea e un sentiment unic,

Cea mai scumpă și frumoasă rochie ce mă îmbracă

Iar iubirea ta e singura iubire de care am nevoie.
Hrănește-mi fluturii din mine așa cum numai tu o știi
Și vor zbura până sus la ceruri și se vor transforma în stele. ~

~ Odine ~

~ În jocul ăsta sunt EU, cea care pierde sau câștigă ~

~ Aș fi putut închide ochii la nebuloasa dar incandescenta viață a ta,

M-aș fi putut opri în bălți să dansez și să visez cu ochii deschiși,

Să cânt și să rezonez cu iarba umedă,

Aș fi putut să mă opresc din zbor și să mă târăsc numai pe pământ,

Aș fi putut trăi cu tot ceea ce îmi provoacă aritmie,

Ceea ce îmi dă foc în fiecare dimineață când Soarele zâmbește la geam,

Aș fi putut sta mereu în locul meu de pion neimportant

Și să dansez cu pașii impuși de conjunctura dată de tine,

Aș fi putut să nu fiu eu, pur și simplu să coexist cu celălalt eu al meu,

Dar care ar fi fost prețul de a fi o piesă care există pe tabla de șah în carouri alb-negru?

Dar oare, oare ar fi meritat???

NU, răspund clar și răspicat, NU. Refuz,

Pentru că eu pot alege să spun nu, fără teamă sau prejudecăți.

Pentru că vreau să distilez esența pură din fiecare moment al aventurii mele,

Pentru că vreau să dau drumul părului în vânt, să nu-l mai țin prizonier într-un elastic,

Să nu mai fiu prizoniera vieții tale,

Vreau să fiu pace, libertate, vis, nebunie, aer, foc,

Vreau să fiu eu, de sus în jos, din dreapta în stânga,

Să fiu eu cea care cad, cea care mă ridic, dar sunt în viață,

Vreau să las oxigenul să-mi sărute mâinile, chipul,

Sa dansez dansuri pe care le vreau și mă fac să simt dorința insațiabilă de a iubi,

De a poseda fiecare moment al zilei ca pe cea mai importantă secundă dinaintea morții,

Vreau să fiu oița pierdută, rățușca cea urâtă, dar cea care a dat culoare tabloului,

Vreau să fiu la conducerea vieții mele, să joc după propriile mele reguli,

Pentru că în acest joc de șah, eu sunt EU, cea care pierde sau câștigă. ~

~ Odine ~

~ Te-aș iubi în așa fel, încât aș sări în gol pentru tine ~

~ Dă-mi un ultim dans și șansa de a îmi lua rămas bun,

Înainte de a sări în gol și de a-mi lua zborul.

Va fi ultima oară când mă vei vedea

Căci după asta, promit că voi fi plecată,

Iar singura modalitate de a mă mai găsi,

Va fi în memoria amintirilor tale,

Deoarece nu mai există nici o soluție,

Pentru ecuația asta care ne-a pierdut timpul.

Ne-am depozitat toate sentimentele într-un impas,

Ai fost focul care m-ai făcut să devin cenușă

Și norocul de a fi eroarea vieții mele.

Un singur lucru pot promite,

Eu nu voi fi unul din acei oameni care devin cicatrici,

Sau care să lase urme întotdeauna în cineva ca durere,

Așa cum tu vei rămâne toată viața o urmă pe piele,

O poveste care a rupt bucăți de suflet.

Nu îți poți ancora inima de o altă persoană,

Să vezi dacă rutina te face să te plictisești,

Sau dacă soarta te leagă și te condamnă să trăiești în minciună.

Am văzut oameni care folosesc dragostea ca un salvamar,

I-am văzut cum au plâns pentru o iubire în care nici nu credeau,

Oameni care mergeau orbește prin mulțime cu jumătate de inimă,

Pentru că cealaltă jumătate le-a fost furată de cineva care a jurat iubire veșnică.

Am constatat că cei care iubesc cel mai mult,

Sunt cei care devin dependenți de dragoste și se transformă în cenușă.

Cineva ar trebui să ne explice cum trebuie să iubești cu cap,

Dar cum să fii fericit cu inima,

Cum să o facă să bată din nou,

Fără a-i fii teamă că se va opri de frica oamenilor lași.

Mi-e teamă de un laș ca tine, pentru un laș ca tine,

Pentru că înaintea mea a existat o alta

Și va mai exista o alta după mine, sau după ea,

Alta care va fi dispusă să ardă nebunește pentru tine,

Dar care va rămâne cenușă, iar tu, focul,

Să pleci să arzi dând foc în altă parte.

Aceasta este povestea celor care au vrut să iubească,

Fără precedent, fără lașitate,

Fără teama de a cădea în abis,

Sau de a fi uitați undeva în amintire.

Este povestea celor care au spus clar și răspicat

” Te-aș iubi în așa fel, încât aș sări în gol pentru tine”. ~

~ Odine ~

~ Jucători care se joacă cu iubirea, până fug din cărți ~

      ~ Este ciudat cum în ziua de astăzi dragostea a devenit ceva atât de banal, de parcă ne-am duce să o cumpărăm de la magazinul din colț, sau de la supermarket, în cutii de conserve sau în cutii de ciocolată. Dar nu se vinde cu respect, înțelegere și comuniune. Oamenii se îndrăgostesc și se dezîndrăgostesc la fel de repede și des de parcă s-ar schimba de haine. A iubi a ajuns ceva mai ușor ca a dori o zi bună.

      Vezi pe rețelele sociale cum se formează cupluri zi de zi, săptămână de săptămână și apoi după puțin timp, aceleași cupluri se despart ca praful în vânt, după atâtea jurăminte eterne și declarații copleșitoare, sentimente care se confundă între vanitate, pasiune și satisfacție a ego-ului.

      Relațiile sunt superficiale, pentru că toată lumea vrea o curtare perfectă, numai frumusețe, dar nu totul e perfect și nu toată lumea e pregătită să iubească. Vrei o iubit(ă) frumos(-asă), dar care nu te respectă? Sau pe cineva bogat, dar pe care nu îl iubești? Vrei o iubire perfectă, așa cum are prietenul tău? Mai întâi de toate trebuie să gândești asa ”vrei loialitate? devino câine”, ”vrei romantism? cumpără o carte”, ”vrei iubire fără măsură? caut-o la părinții tăi”.         

      Oamenii nu mai știu să facă distincția dintre pasiune și iubire adevărată, ei cred că iubesc, dar dacă găsesc o persoană ”mai interesantă”, devin brusc disponibili. De fapt oamenii au ajuns să trateze iubirea ca pe ceva de unică folosință, ca un produs ieftin pe o piață ieftină. Adevărul este că o relație fericită înseamnă înseamnă respect, acceptare a defectelor, să învețe arta a trăi acceptându-le, a te dărui în totalitate și să te gândești la celălalt înaintea ta, sau cel puțin pe același nivel cu tine și să înveți să trăiești cu tine și cu monștrii tăi interiori.

      Într-o lume superficială, a căuta dragostea în profunzime a ajuns o adevărată nebunie, aproape o crimă. Lumea a ajuns să îi invidieze pe cei care sunt imuni la bunătate și sentimente pure și să îi blameze pe cei care se afundă într-o iubire cu toată ființa lor. Cei care fac asta ajung să trăiască cu răni adânci, suferind și ajung să creadă că sentimentul de iubire nu există cu adevărat. Iar ceilalți trăiesc și ”iubesc”, fără nici o preocupare pentru celălalt și fără remușcări sau sentimente de vinovăție că s-au jucat cu inima altei persoane, cu un egoism exacerbat, dar ei se numesc ”oameni liberi”. Aceștia sunt acei jucători care se joacă cu iubirea, până fug din cărți. 
      Sentimentele de dragoste nu se cumpără și nici nu se vând. Nici scump, nici ieftin, ele se dăruiesc, dar nu gratis. Este un schimb de iubire și sentimente, de emoții și trăiri.~

~ Odine ~

~ Fiecare început vine după sfârșitul altui început ~

      ~ Știi dragul meu, iubesc felul în care vezi tu partea frumoasă a lucrurilor, de a vedea posibilități acolo unde nu e decât mizerie și întuneric. Zâmbetul tău plin de speranță mă face să cred și să sper că într-o zi speranța, va face parte și din viața mea. Ai acea lumină specială a ochilor care nu au fost niciodată răniți în inimă, dar care a lovit fără inimă.

       Ai darul de a spune lucruri potrivite la momentul potrivit, de altfel, tu spui tot ceea ce ar vrea o femeie să audă de la un bărbat, care să o facă să se simtă specială. Problema este că aceleași fraze le-au auzit toate femeile care au trecut prin viața, inclusiv eu, așa că te rog nu da vina pe mine dacă eu nu le mai cred. Aș putea folosi și eu fraza asta ca un clișeu, ”nu ești tu de vină, ci eu”, dar adevărul este că tu ești de vină și nu eu. Da, e vina ta că nu le mai cred. Niciodată nu am fost bună la deghizări, dar am învățat să-mi ascund sentimentele pentru că e o necesitate absolută.

       Va veni momentul în care vei bate la ușa inimii mele sau vei suna să intri, dar nu voi mai deschide și nici nu îți voi oferi o ceașcă de cafea, să te întreb ce-ți mai face inima, sau ceva de genul ăsta. Nici nu vreau să te las să aștepți. Așa că poți pleca de acum și să îți iei și inima cu tine, pentru că știu că vei avea nevoie de ea atunci când vei găsi o ușă deschisă, sau o femeie care e dispusă să te creadă și să îți pună inima la picioare.

       Se spune că dragostea, înseamnă a învăța să te joci singur și apoi să aștepți pe cineva să vină alături de tine, să-ți țină companie. Să înveți să te joci mai întâi cu propria inimă, apoi cu o altă inimă care o întâlnești, pentru că joaca cu sentimentele altora nu e un loc pe care să îl abandonezi, după ce te-ai plictisit.

       E adevărat că nimeni nu e perfect și dacă te uiți la fotografiile de pe rețelele sociale, vei realiza că nu e nimic interesant de văzut aici. Persoana aia cu zâmbet frumos pe care o vezi în fotografiile vechi, e plecată și nu se mai întoarce. E plecată să învețe să se prețuiască, să se cunoască pe ea și să nu mai pună pe nimeni altcineva pe locul întâi.

       Așa că nu mai aștepta să se întoarcă la tine. A învățat suficient, încât să știe să nu mai primească pe nimeni în casa sufletului ei înainte de a face curățenie. Acum este închis, pentru că fiecare început vine după sfârșitul altui început. ~

~ Odine ~

~ Trebuie să pierzi ca să crești ~

     ~ Îți știu durerea pe care o simți acum. Știu că îți consumă fiecare secundă din zi și toate gândurile tale, ca și cum nu ar mai exista nimic dincolo de ea. Dar am vești bune pentru tine, chiar dacă pare un clișeu pe care ți-au mai zis-o cu siguranță și alții: va trece. Va trece și te vei întreba într-o zi ”cum de am putut să sufăr atât de mult?”.

     Mai știu că atunci când a plecat ai simțit că lumea ta s-a prăbușit și că o astfel de durere a fost ca o mie de lame care ți-au tăiat ființa în secunda aia și că nu vei putea suporta pierderea. Dar să știi ca a trebuit să pierzi, pentru a afla cine ești cu adevărat. Trebuie să pierzi uneori pentru a descoperi o mulțime de tine însuți. Să descoperi bucuria de a zâmbi tot timpul din suflet, de a dansa până nu îți mai simți picioarele, să te delectezi cu filme și să constați că inima ta este generoasă și ai p capacitate imensă de a ierta.

      Dar să nu reduci la minim ceea ce simți, deoarece să știi că e puternică. Și să nu aștepți ca timul să vindece totul, pentru că nu va fi așa, el mai înmoaie un pic lucrurile, dar ajutorul principal vine de la tine.

        Vor intra în viața ta mulți oameni, vei călători și vei învăța cum să te descurci să mergi și singură pe propriile picioare, fără a avea nevoia de a te simți ținută de mână. Și o vei face foarte bine, chiar dacă acum ai impresia poate că e cea mai mare tragedie din viața ta, pentru că ești o persoană puternică, mai puternică decât crezi că ești. Un timp vei suspecta totul de nesinceritate, dar după toate astea vei știi exact ceea ce ai de făcut în viață.

      Vei înțelege o dată pentru totdeauna că nu îți poți pune viața în mâinile altei persoane și nici nu poți depinde sufletește în totalitate de ea. Vei știi că e responsabilitatea ta de a face fericirea ta ca fiind unică. Netransferabilă. Nu că dragostea este o greșeală, dar că fericirea ta nu depinde de persoana iubită, ci de tine. Oamenii vin și pleacă, tu nu poți să mori o dată cu plecarea lor.

      Dragostea nu e un joc de puzzle, în care tot ceea ce ai de făcut este să te duci să cauți piesa lipsă din tine. Dragostea înseamnă a găsi pe cineva, care să te facă să te simți preaplin. Că să înțelegi asta a trebuit să pierzi. Să pierzi o parte din tine, ca să găsești mai multe părticele din tine care te vor ajuta să evoluezi. A trebuit să pierzi ca să crești. ~

~ Odine ~

~ Pe piele, sub piele ~

~ Dragostea este atunci când ne atingem sufletul unul altuia,

Când ne simțim prezența de la kilometri distanță.

Dragostea este când îți savurez numele

Și știu că toate căile m-au dus la tine, în brațele tale,

Când în vocea ta recunosc toate sinonimele iubirii

Când toate gândurile mele sunt vise interzise cu ochii deschiși,

Dar de care e imposibil să scap, căci tu ești în ele.

Pielea ta pe trupul meu este un sentiment unic ... 

Acel sentiment care mă face să mă simt completă...

Bucata de carne care lipsea din corpul meu,

Pielea ta pe pielea mea e cea mai frumoasă rochie de seară.

Îți propun o excursie pentru a naște o poem,
Un tur prin locurile vaste din mintea mea,

Chiar dacă subiectul trup nu va lipsi din context,

O călătorie despre cum ar arăta pielea la asfințit,

Mirosind a mare, a valuri, transparentă, sensibilă,

Despre cum ar arăta pielea în timp ce ar visa

Sau ar respira prin toți porii.

Pe pielea mea păstrez comoara care-mi dă zâmbetul,

Sub pielea mea trăiesc amintiri ascunse ca sub o perdea de ploaie,

Dar care rodesc cu fructe de iubire.

Pe piele am un altar construit exclusiv pentru tine,

Cu esență de fericire și iasomie albă.

Sub piele ascund dragostea mea pentru tine,

Ca tu să nu auzi niciodată întunericul plângând de singurătate.

Pe piele am experimentat bucuria și tristețea,

Sub pielea mea mor atunci când îți simt lipsa,

Căci urmele tale pe pielea mea sunt urme pe suflet,

Urme ale trecerii tale prin inima mea,

Ale unei magii care transportă emoție până în vârful degetelor,

Și care face să răsară rouă de lacrimi în ochi,

Proprietarul inspirației mele și al muzicii mele interioare. ~

~ Odine ~