~ Ești vinovat ... de aritmia din pieptul meu ~

~ Picioarele mele, se întorc la tine,ca doi îndrăgostiți

Și o mie de bătălii izbucnesc în creierul meu,

Între raţiune și nebunia pe care o provoci.

De la est la vest brațele mele, îți înconjoară teritoriile

Mâinile mi se blochează în fiecare por al tău, mângâindu-ți alunițele,

Acoperindu-ți pieptul în flăcări.

Îţi aparţin, ca o busolă oprită, 

Un oftat în noapte, care sângerează pe buze,

O furtună de sentimente în forma sa cea mai pură. 

Ești vinovat ... de aritmia din pieptul meu,

Nu-ți pot ascunde nimic,

Îmi studiezi reacțiile, mișcările nervoase ale degetelor,

Te amuzi și-ți văd surpriza de pe față când mă citești.

Sunt ca un foc, ce arde încet, în această cetate,

Care îți poartă numele ca un semn de neșters al iubirii,

Iar tu, o vraja de foc pe pielea mea... dar nu ma plâng...!, 

Ăsta este regatul meu, legea mea, 

Care devine pasiune când îmi aprinzi focul,

În timp ce tu dansezi în cerc, 

Cu pofta unui animal ce-și vânează prada,

Așteptând să-și înfigă ghearele adânc în trupul meu,

Cu o plăcere extraordinară de a rupe pielea,

Care strigă după mângâierile tale.

Trăiesc în adâncul cerului tău,

Dar dincolo de orice îmi supun trupul și sufletul

Provocând semne ale iubirii ca o linie infinită, 

Devenind originea esenței tale, căci...

Sunt și voi fi începutul tău, de la nord la sud! ~

~ Odine ~