~ Cine sunt eu fără tine! ~

   ~ Am renăscut în adâncul privirii tale enigmatice. Mi-am deschis ochii asupra lumii tale, înflorind în senzația caldă a împărăției pe care o locuiești, unde binele și răul se lichefiază în mod egal în paradisul în care mă eliberezi. 

    Sunt visul născut în elixirul tău al dorinței, unde sentimentul cel mai pur și cel mai intens m-a creat, ca o femeie nevinovată care se oferă tremurând la picioarele tale. 

    Sunt geamătul unui Soare care explodează în fața ta, în vârtejul mut al sufletului tău, care mă ține gravitând atașată de-al tău corp și sfidând o mie de furtuni.... 

    Sunt o promisiune care urlă și se frânge, goală, scufundându-se fără rușine și fără cătușe în rănile imensei tale tandreți...

Sunt acel înger cu aripi albe care zvâcnește pe patul raiului tău, în timp ce mă mișc prin fiecare bătaie a inimii tale de oțel, care se topește cu sărutările mele....

Sunt zorii dimineților tale, aer între mâinile tale care pulsează și se simte cald și rece, târându-se într-un ritm lent și accelerat prin corpul tău....

Eu sunt flacăra iadului tău infinit, cel care mă botează cu numele tău, într-un prezent care înflorește în viitor,

                         Dar cine sunt eu fără tine! ~

~  ODINE ~