Am renăscut în adâncul privirii tale enigmatice,
Dincolo de interiorul care strigă după totul.
Mi-am deschis ochii asupra lumii tale,
Înflorind în senzația caldă a împărăției pe care o locuiești,
Unde binele și răul se lichefiază în mod egal în paradisul în care mă eliberezi.
Sunt visul născut în elixirul tău , al dorinței,
Unde sentimentul cel mai pur și cel mai intens m-a creat,
Ca o femeie nevinovată care se oferă tremurând la picioarele tale!
Sunt un spațiu fără limite, în care un moment se simte cu aceeași intensitate în scobitura mâinii tale
Ca în sanctuarul buzelor tale care îl adăpostesc candid.
Sunt geamătul unui Soare în vârtejul mut al sufletului tău,
Care mă ține gravitând atașată de corpul tău și sfidând o mie de furtuni!
Sunt o promisiune care urlă și zvâcnește în nebunie ,
Scufundându-se fără rușine și fără cătușe în rănile imensei tale tandreți.
Sunt acel înger cu aripi albe pe patul Raiului tău,
Prin fiecare bătaie a inimii tale de oțel, care se topește cu sărutările mele.
Sunt zorii dimineților tale, aer între mâinile care pulsează și se simte cald și rece,
Târându-te într-un ritm lent și accelerat prin corpul tău.
Eu sunt flacăra Iadului tău infinit,
Cel care mă boteza cu numele tău, într-un prezent care înflorește în viitorul meu,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu