Am invatat sa apreciez valoarea oamenilor care ma merita.
Cei care merita sa ramana alaturi de mine in compartimentul trenului si sa faca
acea calatorie in viata langa mine pe mai departe. Viata stie sa da palme, dar stie sa te si mangaie
atunci cand te doare. Poate nu iti paveaza drumul cu flori sau covorul rosu,
dar te tine de mana si iti sterge o lacrima cu putinul pe care ti-l da in clipa
aia.
Nimeni nu intra
in viata ta doar ca sa ii vezi chipul sau sa iti dea un branci si apoi sa plece fara sa te fi afectat, sau sa fi privit chipul si sa iti fi ramas tatuat in creierul
tau. Sunt oameni care vin si pleaca, doar cei care conteaza si te iubesc raman
alaturi de tine.
Am hotarat sa las
alaturi de mine doar pe cei ce merita sa imi vada chipul, cei ce merita sa ii
mangai si sa ii sprijin si doar cei ce merita sa ferec in inima mea, desenul
chipului lor. Restul ? Sa ii las sa isi urmeze drumul vietii lor.
Tocmai despre
asta este vorba in viata. Este despre cine merita sa paseasca langa tine pe
aleea gradinii inimii tale si sunt cei ce te iubesc.
Toata lumea sufera la un moment dat, toata lumea sangereaza. Toata lumea zambeste si iubeste si asta inseamna viata. Nu exista un motiv anume in viata si nimic care sa o defineasca. Depinde de tine cum scrii definitia propriei vieti.
Toata lumea sufera la un moment dat, toata lumea sangereaza. Toata lumea zambeste si iubeste si asta inseamna viata. Nu exista un motiv anume in viata si nimic care sa o defineasca. Depinde de tine cum scrii definitia propriei vieti.
Tu stii ceea ce
ai scris cand ceva te-a facut fericit, sau cand ti-a sangerat inima. Important e
sa le multumesti tuturor celor care la un moment dat si-au incrucisat drumurile
alaturi de tine. Pana la urma cu totii suntem niste straini si suntem conectati
prin intalniri, prin ceea ce impartim, ceea ce luam alaturi de noi pe mai
departe, prin momentele petrecute impreuna.
De curand am spus ceva. Acasa nu e o cladire, sau un oras pe o harta. E locul unde sunt oamenii pe
care ii iubesti, locul unde esti alaturi de ei. Nu e un loc anume, ci un moment
si apoi altul, cladind unul alaturi de altul, caramida cu caramida, ceva solid care sa iei alaturi de tine
intreaga viata, acolo unde te vei duce.
In casa alaturi de mine vor fi mereu cei care stau la masa vietii mele si impreuna formam un cerc cu maini incrucisate. Cei ce impreuna cu mine vom cladi o casa plina de iubire.
In casa alaturi de mine vor fi mereu cei care stau la masa vietii mele si impreuna formam un cerc cu maini incrucisate. Cei ce impreuna cu mine vom cladi o casa plina de iubire.
~ Odine ~
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere