~ Sunt tot aici. Poate
ca am ajuns mai târziu, dar acum ştiu multe. Astăzi, ştiu că viaţa mă
iubeşte şi asta e ceea ce contează. Te-am aşteptat în fiecare zi, înainte
şi după ce te-am cunoscut, dragă iubire. Ai venit.
Ştiu că tăcerea mea a
fost suspectă, că tăcerea este întotdeauna suspectă într-o poveste de iubire. Dar
o dragoste care nu este consolidată de timp şi de durere nu e o construcţie
solidă.
De multe ori m-am
întrebat cum este posibil, că deşi suntem aproape cu inimile, timpul şi
distanţa nu face nimic pentru a ne aduce aproape. Că ne imaginam în tăcere şi
descoperim că visele noastre sunt încă în căutare de speranţă. Şi astăzi speranţa
pare atât de urgentă şi necesară, că iubirea mea, dragostea mea curată, nu ştiu
cum să o exprim şi cum să o arăt cu adevărat.
Ce-ai făcut azi,
dragostea mea departe de mine? Cine ţi-a zâmbit? Cine a avut
privilegiul de a te vedea, când eu te ating în vise? Închid ochii şi văd
toate momentele de tandreţe şi dragoste. Ca focul în braţe, ca un val de
pace şi dulceaţă îmi inundă inima şi mintea.
Dacă uneori nu am venit
a fost pentru că te-am lăsat să alegi, te-am lăsat să pleci şi să îţi găseşti
calea dorită de tine, nu să renunţ. Întotdeauna este dificil să renunţi, dar
modul în care îţi doreşti să înflorească şi să înfrumuseţeze dragostea, te pune
să faci alegeri care te dor, urmate de nopţi întunecate pline de temeri şi
îndoieli.
Uneori te costă multe
lacrimi să crezi că dragostea poate fi aşa, un vis atât de ireal şi imens, dar atât
de perfect. Uită-te la mine, te văd zori alături de mine, zâmbind şi
asigurându-mă că nu aşa va fi viaţa mea, viitorul meu şi că omul care va fi mereu acolo, mi-a părut întotdeauna un
vis.
Sunt tot aici, în aşteptarea
ta şi îţi dăruiesc un sărut. Vreau să fiu femeia din inima ta şi cea care
te sărută în vise în fiecare noapte ...până în clipa în care destinul ne va
aduce inimile aproape şi le va suda într-o singură viaţă, dragostea mea ... ~
~ Odine ~
Hora Unirii-n doi
RăspundețiȘtergereHai iubito şi dă-mi mâna
mâna ta ca o vioară
să traduc iarăşi româna
într-un susur de izvoară
Mâna ta ca o vioară
pare vers de Alecsandri
mângâind iar mă omoară
într-un veac fără Dridri
Pare vers de Alecsandri
nu traduc iarăşi româna
nici pe-a fi în a nu fi
hai iubito şi dă-mi mâna
Mâna ta ca o vioară
îmi răstoarnă munţii iară
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 ianuarie 2019)
Mâinile noastre se pot simți la distanță, acolo unde dragostea nu se pierde niciodată,
ȘtergereIar în suflet este ținută pentru eternitate, unde rămânem fără temeri,
Cu ochii închiși și unde fiecare bătaie de inimă acompaniază fiecare rimă :)!