~ Tu prin Mine ~

 ~ Sunt o pasăre liberă, mângâiată de mâinile aspre ale vântului,

Şi am şoptit mereu cu o voce slabă şi fragilă un murmur, dulce ca un plâns.

Acolo unde am zburat am fost acuarelă pentru frunzele căzătoare,

Iar sub aripi am adăpostit suflete lovite de pietrele smulse din palate distruse.

Sunt complice la erorile şi adevărurile, pe care viaţa mi le pune în faţă identificându-ma cu tine

Şi îmi sculptează inima în această bucată de carne din piept.

Răsfoindu-mi zilele ca filele unei cărţi în care eu sunt eternul suspect,

Al personajului principal ce îmi verbalizează cuvinte catifelate,

Încercând să mimeze un sentiment nobil, dar atât de nesănătos,

Mă face să transpir pentru tine şi să germinez sclipiri de dragoste efervescente.

Tu îmi esti sevă, iar eu sunt şi am fost planta ce se hrăneşte din ea,

Eşti forţa valurilor mării din orice port,

Eşti vocea tăcerii, ce se face auzită în poeme de dor,

Eşti calmul unui râu, ce mângâie pielea unei femei,

Ca o flacără ce arde şi dispare când lumina zilei se iveşte şi viitorul se apropie,

Ca aerul din plămâni ce lipseşte şi înăspreşte existenţa,

Ca briza care vine într-o după-amiază de vară şi se duce în neant.

Eşti pielea, părul, râsul, melodia din urechi ce-mi completează tabloul chipului,

Toate astea reprezintă TU prin Mine,

Ce mă face să mă pierd ca şi cum eu nu mai exist,

Ca şi cum o pasăre nu există dacă nu are aripi să zboare. ~ 

~ Odine ~