~ Dragostea mi-a mâncat ~

~ Cum te iubesc, nimeni nu înțelege. 

Nici măcar patul care e obligat să îmi susțină trupul în fiecare noapte.

Nici singurătatea ursuză care se mișcă încet prin camera minții mele.

Cum te iubesc, nici natura nu poate accepta.

Copacii se zbat, râurile curg, vântul bate, norii lacrimează cu stropi

Cum te iubesc, nici oamenii nu pot pricepe

Și mă acuză că sunt înrobită, oarbă și fără de simțuri

Cum te iubesc, nici măcar eu nu pot descrie,

Vocea-mi țipă în șoaptă

Îmi inundă creierii până nu mai pot gândi,

Nu mai sunt eu, nu mai sunt cineva,

Sunt un bob de grâu în pământ în așteptarea încolțirii.

  

Iubirea mi-a mâncat numele, identitatea, imaginea mea,

Iubirea mi-a mâncat certificatul de naștere, originea, adresa mea

Dragostea a mâncat din cărțile, a mâncat toate actele în care mi-am scris numele

Dragostea mi-a mâncat hainele mele, lucrurile, tot

Dragostea a mâncat înălțimea mea, greutatea mea, culoarea ochilor mei și părul

Iubirea mi-a mâncat medicamentele, rețeta medicală, dieta mea,

Dragostea a mâncat de pe raft toate cărțile mele de poezie. 

Dragostea mistuit trusa de farduri, pieptenele, forfecuța de unghii.

Iubirea a mâncat fructul pus pe masă, a băut apa din cupe

Dragostea s-a întors să mănânce documentele în care am 

încercat să îmi rescriu numele,

Dragostea mi-a ros copilaria mea, toate jucăriile care îmi aminteau de ea

Dragostea mi-a mâncat starea mea, orașul meu. 

Dragostea mi-a mâncat acele lucruri pe care eu disperată le-am scris în versuri. 

Dragostea mi-a mâncat pacea și războiul meu,

Ziua și noaptea

Iarna și vara mea

Tăcerea mea, durerea mea de cap, frica mea de moarte și de viață. ~

~ Odine ~