~ Draga mea prietenă ~

    ~ Draga mea prietenă. Scrisoarea asta poate nu o să o citești niciodată, deși mi-aș dori poate pentru ultima oară să te întreb ce înseamnă prietenia pentru tine. De câți ani ne știm noi oare? Și ce ai așteptat de la mine în atâția ani? Să îți dau confortul unei vieți pierdute, spunându-ți minciuni? 

     M-ai cunoscut întotdeauna ca fiind un om direct, care a spus mereu ce a avut în minte fără a te cocoloși cu abureli ieftine, un om care a fost lângă tine chiar și când viața nu-ți era prea roz și când plângeai, dar și când erau toate bune. Îmi spuneai și le spuneai celor din jur că îți sunt cea mai bună prietenă, pentru care ai băga mâna în foc pentru sinceritate și ajutor și căreia îi vei fi alături până la sfârșitul vieții. Și acum te întreb, oare când ai fost omul real, pentru că cel care a fost cu mâna întinsă către tine am fost doar eu? TU.... se pare că te-ai pierdut pe drum și pe un drum pe care l-ai ales.

       Încă îți e teamă să dai ochii cu mine, te ferești pentru că nu ai replică, să îți scuzi comportamentul, sau mai bine zis orgoliul. Orgoliul că ți-am spus adevărul, că nu ai mai putut sta acoperită cu păturica minciunii față de mine. 
      Da draga mea prietenă, pentru că eu așa te-am considerat și încă o mai fac, pentru că valoarea prieteniei pentru mine nu se schimbă. Te-ai vândut mult prea ieftin și îmi pare atât de rău să spun asta, te-ai vândut și m-ai vândut. Eu nu am vrut să te cumpăr niciodată cu bani, am vrut să te am alături cu iubire și prietenie, dar totuși viața încă mă mai surprinde, că banul cumpără și cel mai bun prieten.

    Sper doar ca viața care ai ales-o, să fie cea care să te împlinească, așa cum ți-am zis mereu, dacă îți mai aduci aminte, deși știu că îți aduci aminte, doar că orogliul leonin nu îți va permite să recunoști asta. Eu prefer să rămân același om direct, care ține oamenii alături spunându-le adevărul, ca ei să își vadă greșelile și să și le îndrepte. Nu am nevoie de oameni falși, care să îmi perie hainele, le pot peria și singură.

       De astăzi draga mea prietenă, mâna care ți-a fost întinsă și ai mușcat-o, am retras-o. Am retras-o definitiv și mi-am băgat-o în buzunarul de la piept. Acolo am o inimă mare care știe să iubească oamenii la fel de sinceri ca și mine. Tu o vei baga-o în buzunarul tău, doar că acolo o să dai de bani... da draga mea prietenă, de banii care te-au cumpărat. Care m-au vândut pe mine. ~

~ Odine ~