~ Nu mai iubi oameni fără valoare ~

~ Hei inimă, de ce nu poți dormi?

Ești atât de dulce, tandră și iubitoare,

Așa ușor de iubit și de dăruit,

Dar tu tot iubești un om care nu valorează nimic.

Știu că nimeni nu poate alege de cine să se îndrăgostească,

Sunt de acord cu asta, însă de ce insiști să iubești un om lipsit de valoare?

Stai și aștepți mesaje până în miezul nopții,

Pierzi somnul noapte de noapte,

Te trezești dimineața devreme, dar până când?

Nu ești un traseu de curse să apeși pe accelerație la infinit,

Nu poți rămâne blocată într-o cameră așteptând să fii salvată,

Pentru că tu ai nevoie să iubești cu fiecare respirație

Să te înfiori pentru fiecare poezie,

Nu să suferi de așteptare și gelozie.

Tu ești cea care trebuie să iubească fără a aștepta ceva în schimb,

 Însă nu poți fi atât de chioară, să bați așa tâmpește pentru nimic.

Încetează să te mai învinovățești pentru altă inimă,

Că ea nu e capabilă să iubească așa cum iubești tu,

Căci aia nu mai e o inimă, ci un putregai.

Asta trebuie să pricepi tu, că nu toate inimile sunt inimi pure,

Ci mai sunt și stricăciuni, ruine, dărăpănături și putregaiuri,

Pe alea nu le mai faci tu bune niciodată și nici capabile de a simți ceva.

Nu mai plânge pentru o iubire care nu mai are nici o culoare,

Nu te obișnui cu întunericul.

O să-ți spun care e cel mai mare defect al tău,

Pentru că asta e cea mai mare greșeală a ta,

Nu mai crede în oameni de nimic,

În oameni incapabili de iubire,

Care cred că dragostea se rezumă la tăvăleli în camere de hotel,

Căci nu toți sunt în măsură să aibă parte de un asemenea sentiment curat
Și nici nu te mai lăsa ademenită de inimi sulemenite,
Ele sunt măștile perfecte pentru putregaiuri.

Folosește-te de dragoste să te maturizezi,

Pentru că va veni timpul să vrei să mai iubești și nu vei mai putea,

Nu mai iubi fraieri și nici băieței imaturi,

Tu urmează-ți calea ta,

Tu trebuie să fii iubire și asta e tot ceea ce trebuie să știi. ~

~ Odine ~