~ Doi oameni liberi care se iubesc în viețile astea încățușate ~

~ Îmi place când te aud cum vorbești în șoaptă,

Îmi place când îmi spui numele ca și cum Pământul se oprește,

Îmi place când te uiți la mine pe furiș și-mi vorbești fără cuvinte,

Îmi place cum vocea ta îmi transformă simțurile

În căutarea corpului tău care devine foc.

Ți-ai făcut cuib în sufletul meu ca o pasăre rară,

Ți-ai făcut cuib pe pielea mea ca un tatuaj ce o să-l port până la moarte.

Îți simt parfumul în aer, îl simt impregnat în piele,

Îl simt îmbrățișându-mă ca un val de căldură.

Gura mea fără cuvinte parcurge mii de kilometrii

Pe punctele cardinale ale corpului tău,

Desenează dealuri, curbe, devenind una și aceiași ființă,

Într-o căutare frenetică și cu gust la unison.

Îți dau tot ceea ce e mai bun din mine, iar tu îmi dai ceea ce e mai bun din tine,

Cu o iubire ce presară păcatul, ce ne smulge și ne orbește,

Ne face să ne asumăm toate riscurile, devenind...

Doi oameni liberi care se iubesc în viețile astea încățușate.

Te ador oriunde ai fi,

Te iubesc dincolo de tine, dincolo de mine, dincolo de toate,

Te iubesc fără măsură, în tăcere fără scut,

Chiar cu riscul că mi te-ai înfipt în inimă ca o săgeată,

Pentru că ăsta e singura mea modalitate de a trăi. ~

~ Odine ~