~ Ești fundația vieții mele ~

~ Tu, pentru mine ești ca și braille pentru un orb,

Ca și limbajul semnelor pentru un surdomut,

Ești ca o umbră în deșert,

Acele ”cinci minute” de ațipit, pentru un om care a dormit doar două ore noaptea,

Ești îmbrățișarea pentru cineva care a plâns o oră întreagă,

Lumânarea care mă călăuzește, atunci când se sting toate luminile,

Hârtia și pixul de care ai nevoie, atunci când trebuie să notezi ceva important,

Streașina unei case, sub care te adăpostești atunci când începe ploaia,

Mâncarea caldă pe care o primești, atunci câns ești mort de foame,

Gura de apă pentru un om însetat.

Tu ești mâna care mișcă trecutul meu,

Gura care guvernează prezentul meu,

Spatele pe care se sprijină viitorul meu;

Steaua care îmi luminează întunericul,

Creierul care ma cunoaste, inteligența care mă copleșește,

Picioarele care mă îndeamnă să continui să merg, când ale mele sunt amorțite..

Ești dragostea mea, tot ceea ce am nevoie cel mai și cel mai mult,

Tu ești sabia care mă face să sângerez și zidul pe care mă sprijin,

Tu ești zona mea neutră... copacul meu care-mi da umbră, 

Tu ești totul meu. Tu ești  fundația vieții mele,

Ceea ce mă face să visez mergând pe jos sau zburând,

Cu convingerea că magia există și că visele pot deveni realitate! ~
 ~ Odine ~