~ Sângele meu și-a găsit în sfârșit, inima în care să pulseze ~

~ Știai că atunci când sunt în brațele tale, ceasul pare să se oprească din ticăit?

Că atunci când îmi respiri deasupra pieptului, mângâierea răsuflărilor tale îmi face sufletul să tacă?

Știi că de fiecare dată când mă săruți, în mine se încrucișează cele mai intense senzații,

Că simt cum sângele-mi aleargă prin tot corpul, făcându-mă să cred că o să leșin

Și că de asta uneori rămân ancorată într-o tăcere grea?

Nu știi, nici că atunci când buzele tale se îndepărtează, rămâne în mine o nostalgie dulce,

Sau, că în clipa în care mâinile tale mă ating tandru, rătăcindu-mi pe spate,

Îmi pare că alungi toate relele din jurul meu?

Și mai știi, că atunci când mă faci de fiecare dată a ta,

Mă duci într-o lume a nebuniei și toate senzațiile explodează,

Iar inima pare că mi se oprește pentru câteva secunde?

Da, știi că ai virtutea asta de a mă face să mă simt și femeie și copil,

Că îmi faci inima să accelereze atunci când te văd,

Că privirea îmi strălucește altfel, de parcă îmi pui toate stelele în ochi,

Că toată greutatea corpului tău îmi este cel mai puternic scut.

Dar, toate astea nu le știi, sau poate te prefaci că nu le știi,

Căci dacă le-ai cunoaște pe deplin, nu te-ai mai desprinde din îmbrățișarea mea niciodată,

Mi-ai simți fiecare bătaie a inimii în pieptul tău,

Mi-ai fi armură împotriva tuturor durerilor lumii.

Știi că de când te-am iubit pentru prima oară trupul meu parcă a prins viață,

Ca și când sângele meu și-a găsit în sfârșit, inima în care să pulseze. ~

~ Odine ~