~ Te iubesc, atemporal! ~

~ Ți-am spus în ultimul timp cât de mult te iubesc,

Sau cât de mult îmi mișcă inima un simplu zâmbet al tău?

Ți-am reamintit că orice cuvânt al tău șoptit la ureche,

Îmi alină sufletul și mi-l încălzește atunci când suntem departe unul de altul?

Ți-am zis că fără tine în brațele mele, viața mea ar fi goală?

Ți-am spus în ultimul timp cât de important ești pentru mine

Și cât de fericită sunt că faci parte din viața mea și mă lași să fiu o părticică dintr-a ta?

Dacă nu ți-am spus toate astea în ultimul timp,

Este pentru că nu pot găsi cuvinte,

Pentru a descrie cât de profund este ceea ce simt,

Tot ceea ce aș spune, nu ar putea reliefa vreodată dimensiunea dragostei mele pentru tine,

Căci nu știu de unde aș putea începe și nici unde ar trebui să termin,

Pentru că niciodată nu mi-am imaginat ca dragostea poate fi atât de....

Nu știu cum să îi spun...  ca Universul.

Poți să fii sigur de un singur lucru....

Că inima mea nu se potrivește în piept dacă tu nu ești acolo,

Gândurile nu mai sunt, doar ale mele,

Că ești începutul, mijlocul și sfârșitul a tot ceea ce este al meu și ceea ce reprezint.

Că ceea ce încerc să spun eu aici, în versurile mele și cu și fără rimă,

Este că te iubesc atemporal, fără dimensiune, într-o cantitate nemăsurabilă,

Te iubesc.... te iubesc nu mult, ci foarte mult, nemărginit, nelimitat, pentru totdeauna și până la infinit!

..... și de acolo, un pic mai mult!.... ~

~ Odine ~