~ Capul sus ~

~ Sunt o prințesă

Nu-mi pot permite să țin capul plecat,
Mi-ar cădea coroana,

Așa că trebuie să merg drept

Și să fiu demnă de ea.

Nu contează ce simt, sau dacă doare,

Trebuie să merg cu capul sus,

Să zâmbesc și să vorbesc cu calm oamenilor din jurul meu.

Ai putea spune că nu le datorez asta,

Dar eu simt că da,

Pentru că în ciuda multor lucruri,

Unii dintre ei chiar mă iubesc,

Poate mai mult decât îi iubesc eu

Și cu mult mai mult decât ai fi tu capabil să mă iubești.

Chiar de îmi simt picioarele tremurânde,

Sau inima sfâșiată,

Sunt o prințesă...

Iar datoria mea este să merg cu capul sus și privirea țintă.

Dacă aș lăsa pentru o clipă capul plecat,

Odată cu el, ar cădea și imaginea mea în ochii lor,

Dar nici nu pot să te transform într-un cavaler.

Cavalerii sunt oameni de onoare,

Cuvântul lor sunt mai presus de orice patimă sau plăcere,

Ei sfarmă orice, mai puțin inima unei prințese.

Cei ce o fac sunt oamenii mediocrii,

Care nu au ce căuta alături de un cap încoronat

Și niciodată nu ar putea să fie la brațul unei prințese.

Sunt o prințesă și tocmai pentru ceea ce sunt,

Nu pot suferi pentru un om mediocru. ~

~ Odine ~

~ Nu-mi da sfaturi, știu să greșesc și singură ~

    ~ În ultimul timp toată lumea dă sfaturi. Femei care dau sfaturi bărbaților, sau bărbați care explică ceea ce este în sufletul unei femei. Mă întreb cum ar putea ști un bărbat ce e în mintea unei femei? Sau ce senzații simte ea? Sau stările ce le are într-o anumită perioadă a lunii cât timp nu a trecut prin acea stare?

     Dragi bărbați care credeți că știți totul despre femei și care dați sfaturi femeilor, despre cât de puternice sunt, ce pot face, sau ce iubit să aleagă în viața lor, ce în sufletul lor atunci când sunt îndrăgostite, sau dezamăgite de cel în mâna căruia și-au pus inima, chiar nu știți nimic. Se potrivesc în anumite situații, pentru că sunt chestii generale, însă până a ști voi ce e acolo, e cale lungă.

     Nici măcar o femeie, nu poate spune ce e în trăirile altei femei, pentru că nu suntem cu toate copii la indigo, nu toate iubim la fel, nu toate gândim la fel, așa cum nici voi nu sunteți cu toții la fel nici măcar fizic, deci a spune ce personalitate grozavă am eu și cum mă pot ridica precum pasărea Phoenix, s-ar putea potrivi și altei femei în același caz.

     Sunt momente în viață în care generalul nu are nici o treabă cu particularul, așa că poate nu ar trebui să dăm sfaturi gratuite, unor persoane care au o personalitate total diferită de a noastră, mai ales dacă este și de sex opus.

      Orice om poate face o ciorbă dacă vrea, însă nu toate ciorbele au aceleași gusturi, pentru că fiecare o face așa cum îi place, adaugă anumite arome sau condimente pe placul său. Poate de asta, înainte de a da un sfat la general, ar trebui să ne reținem cuvintele.

    Eu nu sunt ”tu”, așa cum nici ”tu”nu ești eu, nu știu cum iubești și nici cât suferi atunci când ești trist, așa că nici ”tu”, nu ai cum să cunoști pe deplin toate tainele sufletului meu. Lasă-mă să mi le exprim așa cum cred eu de cuviință și nu îmi da sfaturi despre cum să fac și ce să fac, pentru că de greșit știu să greșesc și singură. ~

~ Odine ~

~ Dragă viitorule iubit ~

~ Ți-aș da un sfat sincer,

Să nu te îndrăgostești de mine.

La ușa inimii mele nu vei găsi nimic,

Decât niște locuri bântuite.

Nici măcar cheie nu mai există,

Aia demult e aruncată în mare.

E un vid în camerele sufletului meu

Dar prin care dai de ochi verzi.

Așa că, pentru binele tău, te rog,

Nu mă iubi, pleacă și caută iubirea în altă parte.

Nu am ce să îți ofer, am terminat tot.

Ai putea să fii un om atât de bun și blând

Și nu aș vrea să te rănesc.

Nu ai putea niciodată să ai încredere în mine,

Pentru că eu nu pot da încredere

Încrederea mea e departe în trecut.

Degeaba vei încerca să mă convingi,

Și să îmi spui că tu o să poți,

Să mă faci să uit trecutul și pe ”el”

Și să învăț să iubesc din nou, să te iubesc pe tine.

Iubirea mea s-a terminat, i-am dat-o ”lui” definitiv,

Pentru totdeauna... și cu totul.

Nici măcar să schimbi ceva în mine nu vei reuși,

Nici să clintești un singur fir de praf de la locul lui,

Acolo unde a fost doar ”el” și a lăsat locul părăsit,

Așa că te rog dragul meu viitor iubit,

Nu încerca să te îndrăgostești de mine,

Căci te voi răni, așa cum am fost rănită. ~

~ Odine ~

~ Marea mea ~

~ Am auzit vocea ta în cel mai adânc somn,

Ai zburat prin gândurile mele fără aripi,

Ai navigat prin existența mea fără busolă,

Și am pornit spre tine aventura vieții.

Săruturile mării sunt cel mai dificil de uitat,

De parcă o mie de buze aveau să se sature

Și mângâierile fără haine cu mâini agitate,

Au fost mai mult decăt un port al mareelor.

Am decoperit o mare adâncă,

Marea eternă a ochilor tăi,

Mare de ochi ce mi-au adus nopți nedormite,

Marea mea pasiune ce mi-a captivat simțurile

Și-a presărat sare în nisipul tărmului.

Am navigat de multe ori pe marea din tine

Și am eșuat uneori în marea ochilor tăi,

Am ancorat în mijlocul valurilor agitate,

Nu mi-e teamă de marea din tine,

Am iubit-o dinainte de a o cunoaște,

Dinainte de a îi simți adâncul și pericolul,

Nici că aș putea muri înecată

Mi-e teamă că Dumezeu mi-ar lua într-o zi,

Toată marea asta de iubire.

Am visat și m-am trezit

Și am înțeles și am strigat

Și m-am gândit și am cerut

Și am fost naufragiat, dar nu m-am trezit.

Poate mă va lua marea

Și va spăla cu mine nisipul plajei,

Va șlefui toate scoicile din adâncuri

Și mă va face una cu ea.

Oricât de mult mi-ar zdrențui marea țărmul sufletului,

Răsăritul și briza ce-mi adie pielea 

Cum aș dori oare să mă trezesc din iubire?

Cum ai putea ține departe un marinar îndrăgostit de mare? ~

~ Odine ~

~ Sunt aici ~

~ Legătura asta este dragoste, ireversibilă și pură

Chiar dacă este  incasabilă sau elastică

Se transformă într-o mie dureri sau o mie de fericiri..

Dar ea de acolo de inimă, nu va fi niciodată ruptă.

Știu că ești  în suburbiile corpului meu,
Simt că ești aerul care-l beau plămânii mei.
Iar eu... eu sunt a ta.
Dacă nu ai plecat încă, vino cu mine

Și hai să continuăm drumul pe jos

Căci știu că dacă vei dispărea mâine,

O să te întorci, o să revii,

Pentru că aici ai iubirea mea,

Care este cel mai de preț cadou ce îl am.
Simt că lumea se termină și începe cu tine

Cu fiecare melodie și fiecare ritm al inimii.
Simt cum drumurile mele interioare curg ca niște râuri,

Râuri purpurii care îmi scaldă sufletul.
Toate gândurile mele sunt un batalion de luptă

Un pachet de dorințe ce mă consumă tot timpul

Gura înebunește însetată de săruturile tale,

Și eu cânt și dansez. Și sunt încă aici cu tine. 

Sunt aici... sunt a ta, pentru totdeauna. ~

~ Odine ~

~ Incandescent ~

~ Luna în zodia ta mă conduce către cele mai îndrăznețe visuri,

Spre fantezii care mă scot în afara graniței imaginației,

Fără echilibru și fără nici o frână,

Într-un carusel în care teama și adrenalina se îmbrățișează.

Vederea, atingerea, auzul, gustul, mirosul,
Fiecare dintre aceste simțuri mă conectează cu tine, îmi dau emoții și sentimente,
Sunt percepții instinctive, fără rațiune

Dar îmi stimulează gustul de a risca să sar dincolo de limită.

De ce nu pot să nu mă gândesc la tine?
Ești un cadru frumos, care mă bântuie ziua și mai ales noaptea,
Ești în ochii mei și în capul meu,
Ești în pielea mea,

În imaginația mea, acolo unde este deja maximul.

Fiecare moment îl simt cu mintea și cu inima,

Închid ochii și te văd acolo, mirosul, pielea, mâinile,

Totul e de neuitat, ești exact ce vrea mintea

Și continuă să-și imagineze, fără oprire, fără să-mi dea pace

Ca o mare tortură.

Locuiești în fiecare gând al meu și asta te face fericit,

Așa că îți permit să călătorești fără constrângere prin el,

Ciudat, special, intens, de neuitat, adevărat,
O iubire care nu este dragoste,
Este ceva mai mult, pentru că nu are nici o legătură și nici un pretext.
Ești incandescent, ca praful de stele,

Ești ca un bici pe spate, pedeapsă și recompensă,
Mult... mult prea mult și știi asta,

Ești sursa plăcerii ce cauzează o durere atât de dulce. ~

~ Odine ~

~ Strângerea mâinilor e întâlnirea a două destine ~

~ Dă-mi mâinile moi și tăcute,

Chiar dacă nu mă ating ...

Visele tale sunt pentru mine

O cale de a mă regăsi din lumea pierdută.

Dă-mi zâmbetele tale

Chiar dacă eu nu zâmbesc...

Ele îmi alungă lacrimile din ochi

Și îmi dau speranța să respir iubire.

Dă-mi focul tău și lasă-mă să ard

Chiar dacă focul meu nu te arde...

Căci el mă face să simt dorul în piept,

Să simt că trăiesc și simt din dor.

Dă-mi-te mie dincolo de lumea în care trăiești,

Acoperă-mi privirea cu mâna ta caldă

Și binecuvântează-mi sufletul,

Dându-mi pacea și lasă-mă să te iubesc,

În fiecare zi din ce în ce mai mult. ~

~ Odine ~