~ Oare cum ar fi fost? ~

~ Oare cum ar fi fost, dacă ar fi fost așa cum am fi dorit să fie?

Oare aș mai fi fost eu, sau ai mai fi fost tu cel care ești?

Sau am fi fost fiind alții decât suntem?

Oare suntem altfel acum că suntem noi, altfel decât fiind foști, am fi fost prezenți?

Oare am fi fost făcuți să fim ființe fizice unite?

Oare tu și eu am fi putut fi așa?

Sau oare tu fiind eu și eu fiind tu, am mai fi fost noi?

Oare am fi fost unul, sau fiind doi e așa cum ar fi trebuit să fie?

Oare ar fi mai bine să las așa cum este și nu aș mai fi cuvânt?

Oare să fie cum va vrea destinul să fie, fiind unici ca ființe?

Sau să fim un tot în totul ăsta atât de nimic?

Dacă oare n-aș mai fi fost cea care sunt?

Oare ne-am mai fi putut iubi, fiind alte personalități, dacă nu eram așa cum suntem?

Oare cum ar fi fost, dacă ar fi fost așa cum am fi dorit să fie?

Oare ar fi fost așa cum este acum, când este și nu e cum ar fi trebuit să fie?

Oare ar fi fost mai bine, sau ar fi fost mai rău decât cum este acum?

Sau oare am fi fost uitați de noi, fiind preocupați să fim iubiți? 

Oare nu e mai bine cum suntem acum, când suntem noi? ~

~ Odine ~

~ Iartă-mă că sunt o fată rea ~

~ Iartă-mă! Iartă-mă pentru că acum sunt fata rea,

Iartă-mă pentru că am ajuns să mă joc cu inima

Dar vreau să simt exact ceea ce simțeai tu când te jucai cu inima mea.

Iartă-mă pentru lacrimile din ochi și dorința de a renunța la tine

Iartă-mă pentru am devenit de ... așa cum m-ai învățat tu să fiu.

Iartă-mă pentru că nu mai dau speranțe false

Priviri, zâmbete ... gesturi de dragoste.

Iartă-mă pentru toate mizeria asta!

Așa cum am spus "nu", se pare că tot ceea ce spun e "da".

Iartă-mă pentru sclipirea din ochi atunci când rănesc,

Iartă-mă că îmi place să mă joc cu sentimentele,

Că ticluiesc cuvintele în favoarea mea,

Iartă-mă că fac numai ceea ce vreau eu,

Că îți citesc gândurile și nu mai ai intimitate,

Iartă-mă că nu accept să mă mai înșeli,

Dar ți-am demonstrat că te vreau numai pentru mine

Și dacă nu vrei așa cum vreau eu ești liber să pleci.

Iartă-mă că nu te mai opresc din a face tâmpenii,

Că nu mai vreau să te iert,

Că nu îmi mai pasă de tine așa cum îmi păsa.

Iartă-mă pentru toate momentele când am intrat în viața ta și erai ocupat,

Când îmi doream să te aud, să te admir,

Că am dorit ca totul să fie bine pentru tine,

Pentru că am provocat o furtună de nervi în viața ta.

Iartă-mă că acum spun ”nu” atât de des,

Iartă-mi această datorie de inimă,

Iartă-mă că nu te mai întreb cum te simți,

Că nu te mai sun să îți spun ”bună”,

Că nu mai vreau să îți vorbesc,

Că mă plictisești cu aceiași placă de bărbat fatal ce ești.

Iartă-mă pentru că te-am lăsat să mă ții de mână fie și pentru o secundă,

Că ți-am permis să mă îmbrățișezi.

Iartă-mi teama asta pentru insecuritate

Că nu mai am încredere în tine, dar vinovat ești tu,

Iartă-mă pentru că toată capcana asta a iubirii,

M-a lăsat fără baterii,

Că din fata aia care avea încredere în oameni

Și care credea că în fiecare om există o fărâmă de bunătate,

M-am transformat în femeia dură care vânează mincinoși,

Iartă-mă că am devenit o femeie rea,

Dar nu-ți mai permit să faci din inima mea teren de fotbal plin de noroi. ~

~ Odine ~

~ Pot încerca din nou ~

~ Pot încerca din nou, dar va fi ultima ta șansă. 

Sincer am obosit să încerc să-ți înțeleg comportamentul,

Vreau mai multe zile de fericire, de zâmbete,

Iar dacă nu ai nici o soluție, nu voi mai încerca să te păstrez.

În primul rând, vreau să înțelegi că este esențial să ști că nimeni nu este perfect

Dar nici să concurezi de fiecare dată la ”cine ratează mai mult”,

Eu nu sunt concurentă la concursul ăsta, chiar dacă tu vrei să fii.

Nu-mi place să pierd timpul jucând jocuri,

Îmi place să economisesc timp făcând lucruri bune.

Iar dacă tonul meu este autoritar, este tonul vocii unui om care e epuizat. 

Înainte de a vrea iubire, vreau pace,

Pentru că cel mai important este să avem pace cu noi înșine. 

Ceea ce simțim contrazice orice teorie.

De asta sunt dispusă să-mi asum din nou riscul de a nu ști cum va fi,

Gata de a o lua de la capăt și nu ține de tine, ci exclusiv de ceea ce simt.

Nimic nu este mai valoros decât a respecta sentimentele,

Doar că nu vreau să ignori toate astea. 

Uneori se spune că a doua șansă, valorează mai mult decât prima,

Pentru că deja ești conștient de argumentele pro și contra,

Dar când a fost și a treia și a patra și tot așa, valoarea lor nu mai prea există.

Este foarte dificil să dai o șansă, dar întotdeauna trebuie să o dai cinstit,

Așa că te rog fii atent atunci când vei mai face o greșeală în viitor.

Și nu, nu e o amenințare, ci trebuie să fii conștient că o alta nu vei mai primi,

Iar intențiile tale de a vedea viața ca pe o joacă, pot provoca cele mai grave răni în mine.

Asta e tot ceea ce cer pentru mine, sunt lucruri pe care ai obligația de a le face bine.

Putem încerca din nou, dar sper că de data asta nu vei mai comite aceleași greșeli din nou.

Nu putem ști cum vom fi de acum înainte, dar depinde de noi să știm cum va fi

Și tot de noi să facem diferența între ce a fost greșit și cum să fie începând de acum. ~

~ Odine ~

~ Am fi putut fi... ~

~ Suntem priviri ce s-au întâlnit și în trecut

Atunci când ne priveam cu ochi dragi. 

Suntem cărți începute pentru a fi scrise și abandonate,

Când am fi putut fi istorie.

Suntem iubiri ce au ars ca un foc,

Dar acum suntem doar cenușă.

Suntem pământ,

Dar am fi putut fi cer.

Suntem în Iad,

Dar am fi putut fi în Rai.

Suntem suflete zdrențuite,

Dar am fi putut fi lumină.

Suntem uitați,

Dar am fi putut fi amintiri. 

Suntem o schiță în creion,

Dar am fi putut fi o operă de artă.

Suntem perioade de timp scurte,

Dar am fi putut fi pentru totdeauna.

Suntem nimic,

Dar am fi putut fi de neprețuit.

În realitate este trist pentru că: 

Suntem tu și cu mine,

Dar am fi putut fi noi. ~

~ Odine ~

~ A ierta înseamnă a lăsa trenul să meargă mai departe, iar tu să te întorci să reiei jocul ~

~ Există dorințe moarte, care ne leagă, ne opresc din drum,

Care au murit odată cu greșelile sau alegerile nepotrivite,

Sau sunt ceilalți, cei care ne împing, sau cei care ne deschid calea.

Dorințele moarte sunt menite să schimbe ceea ce noi înșine nu putem schimba,

Să nu privim în spate, ca să negăm posibilitatea de a ierta.

Iertarea este pusă în spatele a ceea ce a fost în trecut,

Ceea ce a cauzat o traumă sau locul de unde ea aparține,

Este pentru a te reconstrui din propriile ruine, de a închide ușa aia.

Viața însăși e un joc necunoscut cu tot felul de provocări,

A le permite să te dărâme e mult mai ușor însă fără satisfacții,

Ar însemna să oprești pentru mult timp trenul vieții tale în gară,

De a bloca toate oportunitățile care s-ar putea ivi pe viitor.

Dar a urma calea cea grea, aceea a iertării semnifică....

A lăsa trenul să meargă mai departe și a te întoarce să reiei jocul.

Iertarea dovedește curajul pe care îl ai în a fi diferit,

De a îți depăși temerile și de a le face față,

De a te reconecta cu tine însăți,

De a ierta și a te ierta,

Căci aceasta e adevărata eliberare,

Aceea că te-ai oprit la timp și că în final ai mers mai departe.

Iertarea este plină de satisfacții pe viitor nu pe moment,

În primul rând pentru tine, pentru a nu te crede un naiv

Chiar dacă la început ți-ai aruncat multe în cârcă.

Toți greșim, nimeni nu e fără de greșeală,

Dar iertarea nu e pentru toți, ci doar pentru cei puternici,

Cei care pot vedea într-o greșeală o provocare,

Aceea de a o lăsa pentru totdeauna într-o cutie închisă în minte

Și de a acorda o șansă viitorului,

De a debloca gara sufletului tău

Și a permite trenului să meargă mai departe, iar tu să te întorci să reiei jocul vieții. ~

~ Odine ~

~ Dacă o iubești, ascultă ceea ce are de spus o femeie ~

~ Ascultă ceea ce are de spus o femeie,

Ea nu are nevoie de tine, cât ai tu nevoie de ea.

Tu nu trebuie să accepți nimic, ci doar să auzi ce are de spus,

Ea vede lucrurile într-un mod diferit de al tău,

Consumă viața într-un mod diferit de al tău,

Dificultățile și fericirea ei nu se potrivește cu a ta. 

Nu întotdeauna are dreptate, asta e clar

Viața asta nu este o cursă, dar întotdeauna alege să asculți ce are de spus. 

Poate îți va spune același lucru de o mie de ori,

Dar, probabil, dacă știi să o asculți nu o va mai repeta data viitoare.

Ascultă ceea ce o femeie are de spus,

Pentru că atunci când te iubește, te și ceartă, când nu, va zâmbi și va trece nepăsătoare. 

Ascultă și vei vedea cum i se schimbă starea atunci când se simte ascultată.

Spune-i puțin din viața ta și ea îți va spune aproape totul despre ea. 

Demonstrează că îți pasă, dacă îți pasă, dacă nu pleacă, nu te juca cu inima ei.

Și nu trebuie să folosești cuvinte frumoase, trebuie să te folosești doar de inimă,

Nu trebuie să te dedici 24 din 24 ei, ci doar câteva minute, dar fă-o cu toată ființa ta.

Ascultă ceea ce o femeie are de spus, 

Las-o să-ți spună, în felul ei, așa cum a fost ziua ei, weekend-ul,

Ascultă tot, despre mama ei, prietenii, șeful, oricare dintre ei,

Nu trebuie să fii de acord cu ceea ce spune ea,

Dar s-ar putea la fel de bine să auzi că are altceva de spus.

Știi, ea nu are nevoie de la fel de mult ca tine să fie crezută,

Dar magia de a auzi ceea ce are de spus, este cea care te poate transforma, 

Modul în care ea vede viața, te poate reînnoi pe tine, tonul vocii ei te poate salva.

Ascultați ceea ce o femeie are de spus dacă o iubești, nu fii indiferent,

Dacă nu o vei face tu, o va face cu siguranță alt bărbat care o va iubi mai mult ca tine. ~

 ~ Odine ~

~ Aflați valoarea iubirii ~

~ Este greu de înțeles de ce oamenilor le ia atât de mult timp pentru a aprecia ceea ce au,

Ce au obținut atât de greu și pierd atât de ușor.

Cel mai rău este când persoana iubită avertizează,

Avertizează că celălalt trebuie să facă ceva să se schimbe,

Că nu primește atâta afecțiune cât și-ar dori, că nu mai acceptă un comportament anume,

Că nu mai suportă lipsa maturității, că a obosit să tolereze.

Însă niciodată cel care este avertizat nu ia în serios ceea ce i se spune,

Pentru că nu poate crede că ceea ce au în mâini se pierde atât de ușor,

Doar că mâinile lor atunci... sunt deja aproape goale.

Oamenilor le este dor de ceea ce se numește un început de iubire,

De asta renunță la ceea ce aparent e vechi,

Consideră că e prea mult efort să ții ceva ce ar trebui să primească de la sine, dar fără să dea.

Speră că o dată ce au obținut, e ca un foc ce musai trebuie să ardă continuu dar fără a fi întreținut,

Ca noul și palpitantul să vină de la celălalt exact ca un robinet nesfârșit de emoții.

Însă în toată așteptarea asta nu se întâmplă decât să consume sentimentele celuilalt,

În timp ce el le risipește în van, pe nimic, sau pe aventuri de moment,

Pierzând contactul cu ceea ce a construit odată și implicit a relației.

Nu realizează ceea ce au avut, decât în clipa în care deja au pierdut,

În clipa în care se trezesc într-o încăpere plină de trecut, dar goală de prezent,

Când peste tot sunt urme al celui ce a fost, dar nu mai este acolo.

Abia atunci cântărește și realizează că atât cât trebuia să dea, era infim față de ceea ce a primit și nu a dat

Și că pierderea e atât de mare, încât golul oricât l-ar umple o altă persoană, tot va mai fi un pic liber.

Asta pentru că cei care sunt iubiți fără măsură, uită măsura iubirii,

Uită unitatea de măsură a iubirii tocmai pentru că poate nu au mai folosit-o demult,

Sau poate nu au folosit-o niciodată.

Ei au fost urcați pe un piedestal, loc unde poate nu îl meritau,

Uitând că trebuia să îl ridice și el la rândul lui pe celălalt

Și să îi fie acolo, alături.

Iar când partenerul pleacă sătul să îl țină cu iubire sus,

Se trezește singur, dar fără a se mai putea menține acolo,

Sau, să nu mai știe cum să coboare treptat, la poziția de început.

De obicei cade, cade lovindu-se în suflet și spunând că celălalt a fost crud,

Când de fapt el nu a mai avut nici un strop de putere pentru a mai lupta, fără a primi nimic înapoi.

Sau în alte cazuri în căderea de sus, se proptește în stâlpii unei alte relații greșite,

De la care așteaptă ceea ce a primit și nu a dăruit niciodată.

Ei s-au bucurat de iubire doar de la înalțimea unde au fost ținuți,

Iar noua relație nu ar fi decât un surogat, menit să fie un eșec imens.

Nu uitați niciodată unitatea de măsură a iubirii,

Primiți și dăruiți, învățați valoarea iubirii alături de cel drag,

Munciți pentru iubire și zilnic aveți grijă să țineți construcția relației,

Nu doar așteptând să o facă altul în locul vostru,

Înainte de a nu pierde totul și a realiza cât de goală vă este inima de celălalt și cât de plină e de egoismul vostru. ~

~ Odine ~