~ Aflați valoarea iubirii ~

~ Este greu de înțeles de ce oamenilor le ia atât de mult timp pentru a aprecia ceea ce au,

Ce au obținut atât de greu și pierd atât de ușor.

Cel mai rău este când persoana iubită avertizează,

Avertizează că celălalt trebuie să facă ceva să se schimbe,

Că nu primește atâta afecțiune cât și-ar dori, că nu mai acceptă un comportament anume,

Că nu mai suportă lipsa maturității, că a obosit să tolereze.

Însă niciodată cel care este avertizat nu ia în serios ceea ce i se spune,

Pentru că nu poate crede că ceea ce au în mâini se pierde atât de ușor,

Doar că mâinile lor atunci... sunt deja aproape goale.

Oamenilor le este dor de ceea ce se numește un început de iubire,

De asta renunță la ceea ce aparent e vechi,

Consideră că e prea mult efort să ții ceva ce ar trebui să primească de la sine, dar fără să dea.

Speră că o dată ce au obținut, e ca un foc ce musai trebuie să ardă continuu dar fără a fi întreținut,

Ca noul și palpitantul să vină de la celălalt exact ca un robinet nesfârșit de emoții.

Însă în toată așteptarea asta nu se întâmplă decât să consume sentimentele celuilalt,

În timp ce el le risipește în van, pe nimic, sau pe aventuri de moment,

Pierzând contactul cu ceea ce a construit odată și implicit a relației.

Nu realizează ceea ce au avut, decât în clipa în care deja au pierdut,

În clipa în care se trezesc într-o încăpere plină de trecut, dar goală de prezent,

Când peste tot sunt urme al celui ce a fost, dar nu mai este acolo.

Abia atunci cântărește și realizează că atât cât trebuia să dea, era infim față de ceea ce a primit și nu a dat

Și că pierderea e atât de mare, încât golul oricât l-ar umple o altă persoană, tot va mai fi un pic liber.

Asta pentru că cei care sunt iubiți fără măsură, uită măsura iubirii,

Uită unitatea de măsură a iubirii tocmai pentru că poate nu au mai folosit-o demult,

Sau poate nu au folosit-o niciodată.

Ei au fost urcați pe un piedestal, loc unde poate nu îl meritau,

Uitând că trebuia să îl ridice și el la rândul lui pe celălalt

Și să îi fie acolo, alături.

Iar când partenerul pleacă sătul să îl țină cu iubire sus,

Se trezește singur, dar fără a se mai putea menține acolo,

Sau, să nu mai știe cum să coboare treptat, la poziția de început.

De obicei cade, cade lovindu-se în suflet și spunând că celălalt a fost crud,

Când de fapt el nu a mai avut nici un strop de putere pentru a mai lupta, fără a primi nimic înapoi.

Sau în alte cazuri în căderea de sus, se proptește în stâlpii unei alte relații greșite,

De la care așteaptă ceea ce a primit și nu a dăruit niciodată.

Ei s-au bucurat de iubire doar de la înalțimea unde au fost ținuți,

Iar noua relație nu ar fi decât un surogat, menit să fie un eșec imens.

Nu uitați niciodată unitatea de măsură a iubirii,

Primiți și dăruiți, învățați valoarea iubirii alături de cel drag,

Munciți pentru iubire și zilnic aveți grijă să țineți construcția relației,

Nu doar așteptând să o facă altul în locul vostru,

Înainte de a nu pierde totul și a realiza cât de goală vă este inima de celălalt și cât de plină e de egoismul vostru. ~

~ Odine ~