~ Ți-am spus că eu
nu mai accept faptul că îți face plăcere să te plimbi din pat în pat și te-am
lăsat liber. Nu pot să sechestrez oameni, pentru că nu m-ar ajuta cu nimic să
țin pe cineva pe pământ, când tot ce vrea este să zboare. Dar să nu te mai
întorci la același cuib de pe pământ, pentru că o să îl voi destrăma. Fir cu fir,
pai cu pai, sârmă cu sârmă, din tot ce a fost clădit.
O să îți dau un
sfat, dragul meu. Știu că unele filosofii de viață ale mele sunt cam strâmbe și
bla bla-urile astea te plictisesc, dar nu poți trata oamenii ca pe niște
portofele ticsite de bani, de unde te servești după bunul plac, pe simplul
motiv că nu îți aparțin, banii ăia de acolo nu i-ai muncit tu.
Ca să îți obții
dreptul de a te servi ca din propriul portofel trebuie să pui acolo.
Sentimente, muncă, lacrimi, dragoste, dar reală, nu ”te iubesc-uri” false și
chiar și atunci, nu poți lua totul ci o mică părticică, restul lași. Dar
trebuie să pui și înapoi, pentru că nici ție nu îți convine când cineva vine și
își bagă nasul în portofelul tău. Sari ca ars, pentru că îți deranjează
dezordinea din mintea ta. Însă tu o faci, fără să-ți pese că ceea ce rămâne în
urma ta, e un portofel gol de absolut orice.
De atâtea ori
ți-am repetat că nu te voi întoarce din drum și nici nu te voi opri cu un
strigăt. Dar nici să mai vin să curăț mizeria pe care alte chiriașe au lăsat-o
acolo. Nu voi mai curăța molozul, uleiul candelelor arse prost. Nici geamurile
nu le voi mai șterge, pentru a îți lăsa lumina soarelui să pătrundă în
colțurile întunecate ale camerei sufletului tău. Pentru că nu îmi mai ești de
folos. Nu poți să mă inviți în aceiași cameră unde nu e decât durerea unor
relații moarte. Am făcut de mult prea multe ori curat, pentru că am vrut să
rămân acolo. Dar ești atât de frustrat de neîmplinirile vieții încât pleci de
fiecare dată în altă direcție, iar eu rămân acolo într-o cameră plină de
fantome, care mă întreabă pe mine ”de ce le-ai ucis?”. Oamenii nu sunt lucruri
pe care să le înghesui într-o geantă. Încheie cu trecutul și apoi caută-mă.
Nu poți căuta
fericirea în același loc unde ai pierdut-o. Ca o iubire să funcționeze e nevoie
să nu mai amesteci oalele sparte cu cele bune. Alea trebuie aruncate definitiv,
cu tot cu trecut. Pentru că dragul meu, în viață nu ai nevoie de cineva care să
vrea să rămână acolo pentru totdeauna, ci de cineva care să nu vrea să mai
plece niciodată. ~
~ Odine ~