~ Pana in vant ~

A trebuit sa cad din dragoste, focul meu din lumina
Sa urmaresc o pana in vant,

Intre stralucirea care tese mantia incantarii

Unde nici un fir nu are sfarsit.

Pentru orele si multele zile care au trecut prea repede

Unde mareele au cauzat flacari vagi

In sfarsit bratul este indreptat, parte a razboiului de tesut

Este oare sfarsitul sau doar inceputul ?

Am ridicat paharul, sa toastez din nou

O singura voce se aude clar, de dincolo de abis

Si un singur cuvant m-ar putea sustine

Pentru mine, panza se va invarti in aer.

Panza ta, mina care va tese timpul

Forta ta se afla in interiorul minciunilor.

Focul nostru, toata caldura pe care am putut-o gasi

Este ca o pana in vant.

Lucrurile  nu sunt niciodata ceea ce par a fi

Sunt atatea piese lipsa, care fac golul din mine

Tine-ma de maini, ia-ma asa cum sunt

O pana in vant, o reflexive a focului in directia ta,

Nu am directie, caci am venit doar pentru tine, iubire.

Nu am directie, caci am venit doar pentru tine, iubire.

~ Asta e adevarul, dragostea mea ~

Asta e adevarul dragostea mea

Ca fulgerul ai stralucit cu lumina ochilor tăi,

Facand norii din inima mea sa explodeze

Si sa se inflacareze.

Asta e adevarul dragostea mea

Buzele tale atat de dulci si rosii ca ale unei mirese imbujorate.

Asta e adevarul dragostea mea

Ca si copacul din Rai infloresc,

Ca urmele picioarelor tale bate inima mea.

Noaptea picaturi de roua va varsa pe suspinele tale

Iar dimineata te va inconjura cu lumina din placere

Acea atingere a respiratiei tale fierbinte ce intoxica sufletul meu.

Asta e adevarul dragostea mea

Ca lumina a zilei ce se ascunde in intunecimea parului tau,

Ca vocea ta ce face lumea sa taca pentru a asculta cantecul tau,

Si acel univers e nimic, pe langa ce face dragotea ta.

Asta e adevarul dragostea mea

~ Despre iubire ~ Khalil Gibran ~

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.

Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.
Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.
Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.

~ Cand trandafirul va disparea ~

~ Cand trandafirul va disparea, gradina va fi fara culoare

Nu vei mai auzi cantec de privighetoare.

Iubirea este tot; iubitul doar un val.

Iubirea este viata, iubitul un lucru mort.

Dragostea este cea care are grija sa consolideze, atunci cand

Iubitul a plecat ca o pasare fara grija,

Iubitul a plecat ca o pasare fara aripi.

Cum voi mai putea sa fiu treaza si constienta

Daca lumina iubirii nu mai este ?
Dragostea este cea care va duce acest  cuvant mai departe. ~

~ M-am nascut sa te iubesc ~

~ Sunt aici. Te iubesc. Nu ma intereseaza daca vei sta treaz sa plangi toata noaptea. Voi sta cu tine. Nimic din ceea ce ai face,nu mi-ai pierde dragostea. Te voi proteja pana la moarte si dupa moarte. Tot voi fi alaturi de tine si te voi proteja. Sunt mai puternica decat depresia si mai eroina decat singuratatea si nimic nu ma va extenua.

Daca te iubesc, poti obtine orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, totul. Daca te iubesc, voi indura eu durerea ta, iti voi plati eu datoriile (in toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calitati pe care de fapt nu le ai. Am sa-ti dau soarele si ploaia si, daca ele nu sunt disponibile imediat, am sa stau la rand pentru ele. Am sa-ti dau toate astea si chiar mai mult, pana cand am sa ajung atat de extenuata si de golita, incat singurul mod de a-mi recapata energia va fi sa ma indragostesc de altcineva.~

~ Doua bucati de inima ~

~ Cand incerci sa faci totul bine si nu reusesti,

Cand ai ce iti trebuie dar nu ceea ce iti doresti,

Cand esti atat de obosit incat nu poti dormi

Ramai blocat.

Iar lacrimile apar, strabatand fata,

Atunci cand pierzi ceva ce nu poti inlocui.

Atunci cand iubesti pe cineva, dar realizezi ca e pierdere de timp.

Poate fi mai rau, decat asta altceva?

 Te ridici putin si aluneci iar in jos,

Pentru ca ai iubit atat demult si nu ai putut da drumul,

Ai incercat la infinit, pentru ca daca nu ai fi facut-o,

Nu ai fi stiut daca merita sau nu.

Dar ai incercat si ai realizat,

Ca ai ramas cu inima rupta in doua,

Partea stanga e rupta si atarna,

Si nu e usor sa o privesti

Pentru ca a crezut in dragoste, cu incredere in Dumnezeu.

Partea a dreapta, a inimii rupte

E jos, frustrata si blocata

Crede-ma, nu e deloc usor sa o ridici

Crede in dragoste, o Doamne cat crede.

Pentru ca atunci cand doare,

Nu exista cuvinte,

Si nu exista nimic, care sa poata face ceva.

Nimic nu exista, din care ai putea face.

Nimic, nu as putea face, sa ii alini durerea. ~

~ Daca viata mea ar fi o scrisoare ~

Daca viata mea ar fi o scrisoare

Toate cuvintele din jurul nostru ar aparea atat de mici

Ca si cum nu ar conta deloc.

Pana la urma, toti stiu cat te iubesc

Si chiar te-as iubi si mai mult

Mult mai mult decat te-am iubit inainte.

Uneori ne ranim unul pe altul,

Uneori trebuie sa ne parasim,

Uneori ne intalnim cu altii,

Pentru a realiza cat ne iubim.

Stiu ca poate in felul tau ma iubesti

Si ai putea sa ma iubesti si mai mult

Mult mai mult decat inainte.

Daca viata ta ar fi un copac, ar fi fructele

Ale caror seminte le tot sadesti,

Pentru a crea ceva nou.

De cate ori nu am putut dormi

Pentru ca te-am vazut murind in visul meu,

De cate ori m-ai mintit

Mi-ai dat sperante si eu am crezut in ele.

De cate ori mi-ai intors spatele.

Desi ai promis ca vei fi mereu alaturi de mine.

De atatea ori ai spus va fi bine,

Dar pana acum nimic nu s-a schimbat.

Iar acum stiu ca e prea tarziu,

Ti-ai pierdut sufletul si nu te vei schimba niciodata,

Puterea din mine, nu mai e asa de tare cum era,

Tu ti-ai ales calea, in locul dragostei.

Ai ales viata ta, in locul nostru.