~ M-aș arunca și-n Mare ~

~ Dacă aș putea aș intra în grădina de trandafiri, să îi culeg pe toți pentru tine,

De mi-ar spinteca carnea de pe oase cu spinii lor și tot nu m-aș opri, 

Să îi așez la picioarele tale, să calci pe petalele lor moi și catifelate, 

Nimic din ceea ce aș putea face omenesc, nu mi-ar pune stavilă.

Aș culege lumina zilei de pe cer să ți-o aduc în brațe, 

Să îți lumineze calea și să îți dea zâmbetul pe față, chiar cu prețul zâmbetului meu. 

Aș aduna toți stropii de ploaie pentru a te spăla cu ei pe chip, 

Să fi proaspăt ca roua dimineții, ce stă pe petalele florilor,

I-aș strânge toată viața să ți le aduc ție.  

Aș alerga după fiecare pală de vânt ce adie, să spulbere tot ce se așterne în calea vieții tale, 

Să se dea la o parte, ca să îți ușureze drumul spre fericire.

Aș strânge în brațe Soarele să iau toată căldura lui, să ți-o aduc în nopțile geroase

 Când îți e frig și ești singur, să îți țină de cald, iubire.

Iar eu... eu pentru tine m-aș arunca și în mare,

Pe toate eu le-aș duce pentru tine, 

Pentru că de fiecare dată când te-ai apropia de Mare, 

Ți-aș mângâia picioarele și aș fi eu... Marea, o Doamnă din inima ta.  ~

~ Odine ~

~ M-as arunca in mare ~

Daca as putea as intra in gardina de trandafiri. Sa ii culeg pe toti pentru tine. 

De mi-ar spinteca carnea de pe oase cu spinii lor si tot nu m-as opri. 

Sa ii asez la picioarele tale, sa calci pe petalele lor moi si catifelate. 

Nimic din ceea ce as putea face omenesc nu mi-ar pune stavila.

As culege lumina zilei de pe cer sa ti-o aduc in brate, 

sa iti lumineze calea si sa iti dea zambetul pe fata, chiar cu pretul zambetului meu. 

As aduna toti stropii de ploaie pentru a te spala cu ei pe chip, 

sa fi proaspat ca roua diminetii, ce sta pe petalele florilor. 

I-as strange toata viata sa ti-i aduc tie.

  

As alerga dupa fiecare pala de vant, ce adie, sa spulbere tot ce se asterne in calea vietii tale, 

sa dea la o parte, ca sa iti usureze drumul spre fericire.

 As strange in brate soarele sa iau toata caldura lui, sa ti-o aduc in noptile geroase

 cand iti e frig si esti singur, sa iti tina de cald, iubire.

Iar eu, eu, m-as arunca in mare caci acolo imi e locul, 

printre lacrimile mele, acolo e casa mea,

 in gustul sarat care imi sta pe rani si ma ard. 

Dar toate le-as duce, pentru tine, pentru ca de fiecare data cand te-ai apropia de Mare, 

ti-as mangaia picioarele si as fi eu, Marea, o Doamna din inima ta.

~ Pana in vant ~

A trebuit sa cad din dragoste, focul meu din lumina
Sa urmaresc o pana in vant,

Intre stralucirea care tese mantia incantarii

Unde nici un fir nu are sfarsit.

Pentru orele si multele zile care au trecut prea repede

Unde mareele au cauzat flacari vagi

In sfarsit bratul este indreptat, parte a razboiului de tesut

Este oare sfarsitul sau doar inceputul ?

Am ridicat paharul, sa toastez din nou

O singura voce se aude clar, de dincolo de abis

Si un singur cuvant m-ar putea sustine

Pentru mine, panza se va invarti in aer.

Panza ta, mina care va tese timpul

Forta ta se afla in interiorul minciunilor.

Focul nostru, toata caldura pe care am putut-o gasi

Este ca o pana in vant.

Lucrurile  nu sunt niciodata ceea ce par a fi

Sunt atatea piese lipsa, care fac golul din mine

Tine-ma de maini, ia-ma asa cum sunt

O pana in vant, o reflexive a focului in directia ta,

Nu am directie, caci am venit doar pentru tine, iubire.

Nu am directie, caci am venit doar pentru tine, iubire.

~ Asta e adevarul, dragostea mea ~

Asta e adevarul dragostea mea

Ca fulgerul ai stralucit cu lumina ochilor tăi,

Facand norii din inima mea sa explodeze

Si sa se inflacareze.

Asta e adevarul dragostea mea

Buzele tale atat de dulci si rosii ca ale unei mirese imbujorate.

Asta e adevarul dragostea mea

Ca si copacul din Rai infloresc,

Ca urmele picioarelor tale bate inima mea.

Noaptea picaturi de roua va varsa pe suspinele tale

Iar dimineata te va inconjura cu lumina din placere

Acea atingere a respiratiei tale fierbinte ce intoxica sufletul meu.

Asta e adevarul dragostea mea

Ca lumina a zilei ce se ascunde in intunecimea parului tau,

Ca vocea ta ce face lumea sa taca pentru a asculta cantecul tau,

Si acel univers e nimic, pe langa ce face dragotea ta.

Asta e adevarul dragostea mea

~ Despre iubire ~ Khalil Gibran ~

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.
Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.

Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.
Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.
Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.

Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.

Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.

~ Cand trandafirul va disparea ~

~ Cand trandafirul va disparea, gradina va fi fara culoare

Nu vei mai auzi cantec de privighetoare.

Iubirea este tot; iubitul doar un val.

Iubirea este viata, iubitul un lucru mort.

Dragostea este cea care are grija sa consolideze, atunci cand

Iubitul a plecat ca o pasare fara grija,

Iubitul a plecat ca o pasare fara aripi.

Cum voi mai putea sa fiu treaza si constienta

Daca lumina iubirii nu mai este ?
Dragostea este cea care va duce acest  cuvant mai departe. ~

~ M-am nascut sa te iubesc ~

~ Sunt aici. Te iubesc. Nu ma intereseaza daca vei sta treaz sa plangi toata noaptea. Voi sta cu tine. Nimic din ceea ce ai face,nu mi-ai pierde dragostea. Te voi proteja pana la moarte si dupa moarte. Tot voi fi alaturi de tine si te voi proteja. Sunt mai puternica decat depresia si mai eroina decat singuratatea si nimic nu ma va extenua.

Daca te iubesc, poti obtine orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, totul. Daca te iubesc, voi indura eu durerea ta, iti voi plati eu datoriile (in toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calitati pe care de fapt nu le ai. Am sa-ti dau soarele si ploaia si, daca ele nu sunt disponibile imediat, am sa stau la rand pentru ele. Am sa-ti dau toate astea si chiar mai mult, pana cand am sa ajung atat de extenuata si de golita, incat singurul mod de a-mi recapata energia va fi sa ma indragostesc de altcineva.~