Daca as putea as intra in gardina de trandafiri. Sa ii culeg pe toti pentru tine.
De mi-ar spinteca carnea de pe oase cu spinii lor si tot nu m-as opri.
Sa ii asez la picioarele tale, sa calci pe petalele lor moi si catifelate.
Nimic din ceea ce as putea face omenesc nu mi-ar pune stavila.
As culege lumina zilei de pe cer sa ti-o aduc in brate,
sa iti lumineze calea si sa iti dea zambetul pe fata, chiar cu pretul zambetului meu.
As aduna toti stropii de ploaie pentru a te spala cu ei pe chip,
sa fi proaspat ca roua diminetii, ce sta pe petalele florilor.
I-as strange toata viata sa ti-i aduc tie.
As alerga dupa fiecare pala de vant, ce adie, sa spulbere tot ce se asterne in calea vietii tale,
sa dea la o parte, ca sa iti usureze drumul spre fericire.
As strange in brate soarele sa iau toata caldura lui, sa ti-o aduc in noptile geroase
cand iti e frig si esti singur, sa iti tina de cald, iubire.
Iar eu, eu, m-as arunca in mare caci acolo imi e locul,
printre lacrimile mele, acolo e casa mea,
in gustul sarat care imi sta pe rani si ma ard.
Dar toate le-as duce, pentru tine, pentru ca de fiecare data cand te-ai apropia de Mare,
ti-as mangaia picioarele si as fi eu, Marea, o Doamna din inima ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu