~ Dragoste eternă ~

Eu te-am iubit întotdeauna. Din liniştitul început

Şi până-n ceasul de acuma, mai sumbru şi mai învrăjbit,

Ca un refren ce te subjugă, şi-l tot repeţi deşi-i ştiut,

Iubirea ta mângâietoare în sufletu-mi a dăinuit.

Te voi iubi întotdeuna. Din ceasu-acesta care-mi scapă

Şi până-n viitor când timpul, nepăsător, victorios,

Îşi va goli clepsidra toată, la cea din urma-a mea etapă,

În inimă îmi va rămâne amorul nostru luminos.

Iar mai departe, sub ţărâna, în care trupu-o să coboare

Spre a putea dormi mai bine, vreau să te port cu mine-n gând,

Iar cei ce-mi vor călca cenuşa cu inima nepăsătoare,

De-or fi pe nume să te cheme, sub paşi mă vor simţi vibrând.

~ Elena Vacaresc ~

~ Dragoste frageda ~

Peste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubire,

Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.

Cântec nou, de înflorire, străluceşte în privire

Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară

Iar zefirul unduieşte firul ierbii ce-mi zâmbeşte.

Pădurile şuşotesc, frunzele se-nveselesc

Şi obrajii-mi se roşesc, c-au aflat cât te iubesc!

Cântec nou, de înflorire străluceşte în privire.

Primăvara dă de ştire, vieţii de a ei sosire

Şi mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire

Şi iubesc a ei menire şi iubesc, iubesc, iubire!

Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară,

Geana şi clipirea lor ca petala florilor,

Florilor de viorea care-mi ascund dragostea

Şi mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea!

Peste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubire

Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.

Cântec nou, de înflorire străluceşte în privire

Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

Ioana Voicilă Dobre

~ Dialog de iubire ~

Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea adâncă

Cum de se naşte pentru un portret?

Căci nu văzusem ochii tăi încă,

Ştiam atâta că eşti poet!

De-aş putea întrupa iubirea

Ce simţesc eu pentru tine,

Timpul şi nemărginirea

Dânsa le-ar cuprinde-n sine…

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta

Încetul la o parte şuviţele le-aş da,

Senină să rămâie, curată ca un crin,

Icoană de iubire la care să mă-nchin.

Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti

Abea câte o clipă în cale-mi te iveşti,

Apoi dispari; – şi-n urmă rămâi în gândul meu

Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

Şi-n ora cea de pace, de sfântă liniştire,

Fiinţă mult iubită, ce-n lume te-ntâlnesc

Decât oricând atuncea mai mult eu te slăvesc…

La tine se îndreaptă cu drag a mea gândire.

Şi a cerurilor taină adâncă şi divină,

Ce-n mintea-mi mărginită îmi pare c-o cuprind -

Ca s-o-nţeleg mai bine eu ochii mi-i închid -

Şi-atunci văd că de tine e inima mea plină.

~ Veronica Micle ~

~ Dansam in ploaie ~

Am îmbrăcat azi rochia iubirii

Şi-n păr mi-am prins o dulce orhidee

Ştiam că vii şi-am asteptat cuminte

În parcul de-altădată, pe alee

Ai apărut şi pe neaşteptate

M-ai sărutat… N-am apucat să-ţi spun

Că inima-mi bătea ca o furtună

Iar gându-mi te striga ca un nebun

Ce elegant eşti azi, iubitul meu!

Şi în priviri simt dulcea ta iubire…

De mâna mă conduci fără cuvinte

În dansul prea frumos spre nemurire

Dansăm în ploaie... picături se sting

Pe ale noastre buze-nfierbântate

Nici nu ne pasă dacă în jur e frig,

Nimic şi nimeni azi nu ne desparte

Un pas… şi încă unul… M-ai cuprins

În dansul tău... Curată nebunie!

Cad stropi zglobii de ploaie printre noi,

Iar eu mă simt ca niciodată… vie…

În hohote de râs ne-am rătăcit

Printre săruturi dulci facem cărare

De fericire plin e universul

Ce ne-a-mbrăcat azi dragostea în soare

Atât de-aproape eşti acum de mine!

Doar hainele prea ude-s între noi

Iubirii noastre însă nici nu-i pasă

De vor mai fi furtuni sau alte ploi

Dansăm în ploaie şi-i atât de bine

Să stiu că ai venit şi nu mai pleci

În valsul nostru vom pluti spre stele,

Ne vom iubi acolo sus, în veci...

~ Inger de iubire ~

 Ingerii iubirii sunt reprezentati de pasarile care simbolizeaza miracolul iubirii. Rotile inaripate simbolizeaza Corul angelic al Tronurilor, iar ochiul Cerul Paradisului. Functia ingerilor iubirii este aceea de a aduce in viata noastra miracolul iubirii. Darul unui  inger este sa ne poata ajuta sa ne deschidem launtric pentru a primi iubirea pe care ne-o dorim, ne invata sa apreciem si sa ne bucuram de iubirea care exista in viata noastra si sa devenim constienti de miracolul iubirii.

      Ingerii Minunii Iubirii ne ofera fiecaruia dintre noi posibilitatea de a cunoaste iubirea intr-o maniera profunda. Pentru asta este nevoie ca fiecare dintre noi sa ne deschidem sufletul si sa iubim sincer, fara minciuna, fara falsitate si sa nu ne intereseze decat un singur lucru, sa iubim cu totul, sa daruim totul, chiar si aerul pe care il respiram. Fiecaruia dintre noi ne este daruit acest miracol potential al iubirii, chiar daca fiecare fiinta umana este in felul ei unica, fiecareia ii este oferita iubirea lui intr-o maniera unica, cea care este perfect potrivita pentru fiecare, insa pentru asta trebuie sa ne acceptam roulul care ne este dat la nastere.Trebuie, doar, sa fim mereu atenti si detasati de toate elementele si fortele negative, astfel incat sa fim elevat receptivi si pregatiti sa primim dragostea in viata noastra. Cu cat puritatea noastra este mai mare, cu atat mai mult vom constientiza puterea de a iubi, indepartandu-ne de fortele negative si descoperind o comoara unica, dragostea.
      Singurul lucru care ni se cere este sa fim pregatiti, adica sa ne purificam inimile si sa ne deschidem sufletul pentru a putea primi gratia iubirii. Am intalnit un inger al iubirii si am devenit unul la fel, poate pentru ca am pastrat ceva ceea ce multi au pierdut pe parcurs, sau poate le e teama sa isi deschida inima, pentru a nu suferi. Sa suferi din dragoste e poate adevaratul test al maturitatii iubirii, pentru ca toti fugim de suferinta si de asta putini ajung acolo, unde exista cerul ingerilor iubirii.
      Iubirea este o experienta atat de inaltatoare, incat putem doar sa-i multumim cerului ca am intalnit-o. Atunci cand ne pastram puritatea, cand actionam transfigurator asupra propriei fiinte, cand avem puterea de a raspunde de faptele noastre si de a ramane orientati pozitiv, atunci suntem deschisi pentru cea mai minunata experienta pe care spiritul uman o poate avea, aceea a iubirii infinite, cea care rezista pana la sfarsitul zilelor noastre, asta fiind adevarata dovada de dragoste fara limite.

~ Iubire...pana dincolo de moarte ~

      M-am trezit cu luna in brate. Am stat pana tarziu sa o admir si sa imi duc gandurile departe acolo unde imi e inima. Nu i-am cerut nimic, desi mi-a zis ca imi va indeplini o dorinta. Am zis ca stie ea mai bine si am zambit, iar omul de pe luna mi-a facut cu mana si mi-a zis ca daca vreau pot sa inchid ochii si voi vedea cum e acolo. I-am inchis si am ajuns acolo unde vreau, la tine. Nu am nevoie de nimic, decat sa fiu cu gandul la tine, in bratele tale si sa stiu ca e bine, pentru ca acolo e Raiul meu.
       Iubesc luna si ea stie asta, imi da exact ceea ce pot sa am si vreau sa am. Ea este cea care a calauzit mereu oile pierdute in noapte, ea este cea care a luminat potecile indragostitilor si cate saruturi a vazut la viata ei. Poate de asta iubeste indragostitii, pentru ca de fiecare data cand vede un sarut, chicoteste precum un copil care e sarutat pe frunte.
       E atat de frumos cand iubesti si cand spui te iubesc. De cand te-am vazut in vis ti-am zis te iubesc si de atunci am jurat sa te iubesc toata viata si chiar si cand nu voi mai fi, pentru ca daca nu voi fi langa tine, dragostea mea tot nu se va sfarsi. Am promis in genunchi, in fata cerului, a stelelor si a lunii pline si frumoase asta si mi-a spus ‘’voi avea grija ca asta sa fie pentru totdeauna ‘’, pentru ca ea stie ce inseamna sa iti astepti iubitul. Ea si Soarele isi sacrifica iubirea, pentru fiecare pereche de indragostiti si ii invata sa isi pecetluiasca iubirea in mii si mii de feluri. Asa cum si ea asteapta fiecare eclipsa sa se contopeasca cu frumosul Soare, iubitul ei de-o viata, asa mi-a incredintat mie sa iti port iubirea pana dincolo de moarte. Pentru ca dragostea e un taram de basm…

~ Iubind normal ~

M-am gândit:

te iubesc cât se poate de normal-

La fel cum luna este astrul nopţii

şi nu se întreaba de ce...

La fel cum răsare şi apune soarele

de mii de ani

şi nu se întreaba de ce...

Te iubesc asemeni ierbii în căutarea

dimineţilor cu rouă,

Asemeni călătorului însetat, tânjind

după răcoarea pădurii...

Şi toate acestea fără de ce-ul

inexplicabil-

De aia... te iubesc!

Te iubesc normal,

Nu înfrigurată, nu încercând

să sfâşii pe nimeni.

Dacă te-aş iubi în felul de-al doilea

aş fi bolnavă de dragoste

şi m-ar epuiza nu dragostea

ci febra ei...

Aşa-i că mă cauţi tocmai

pentru normalitate?

Aşa-i că vrei să gândesc

limpede,

ca să mă iubeşti limpede?

Aşa-i că ştiu să te caut

şi ştiu să mă găseşti?

~ Am nevoie de aripi să pot învinge, prefer suflet să câştig, sa cobor până în adâncuri pentru a mă ridica în înalt...si toate astea cu tine ~ Victoria Dicu ~