Odine With Love

Odine With Love

luni, 16 mai 2011

~ Noaptea TU locuiesti cu mine ~

~ Noaptea tu locuiesti cu mine ~
Strange luna in palme si priveste-o.
In ea poti vedea ceea ce iti doresti sa vezi, pe tine sau pe mine.
E astrul noptii, cea care a luminat mereu indragostitii.
Cea care e mereu insotita de stele, pentru ca nu ii place singuratatea.
Ea aduna toate visele celor care isi pun dorinte.
Tuturor le place ziua, eu iubesc noaptea
Pentru ca o ascult si in linistea ei aud bataia inimii,
A mea, a ta si a celor ce iubesc.

Mereu mi-a ascultat visele, gandurile,
Dorul, rugaciunile din fiecare seara
Si acel ecou din telefon care spunea “te iubesc”.
Luna, prin chipul ei mi-a fost veioza
Iar stelele mereu curcubeu, iar timpul nu a mai avut secunde.
Nu sunt un lucru maret, ci doar un om mic
Dar care face lucrurile cu dragoste.
Am stele in par, in ochi, suflet si in palme,
Le port cu mine si le arunc peste tot.
Si iubesc pana cand valul va intreaba
Ce e cu mine, ce sunt si ce vreau sa fiu.
Sa iubesc etern,
Ca si cum valul marii nu ar mai pleca niciodata de sub piciorul tau
Si fiecare lacrima eu o transform intr-o alta stea
Intr-o noapte frumoasa, in care visele devin realitate.
Nu mi-e teama de noapte oricat de intunecata ar fi ea,
Pentru ca noaptea Tu locuiesti cu mine.\

vineri, 6 mai 2011

~ Am vrut ~


Am vrut vise si am primit cosmaruri,
Am vrut lumina si am primit intuneric
Am vrut sa fiu un fulg de zapada si am primit caldura sa ma topesc
Am vrut prieteni si am primit dusmani
Am vrut liniste si am primit furtuna,
Am vrut bunatate si am primit rautate,
Am vrut adevar, am primit minciuna,
Am vrut sa cred in oameni si am primit jignire.

Am vrut sa dau rasete si am primit lacrimi,
Am vrut sa dau sanse si am primit piedici,
Am ajutat si am primit egoism,
Am vrut speranta si am ajuns sa nu mai vad viitor
Am vrut aripi, dar am primit coroana de spini,
Am vrut mangaieri si am primit palme,
Am vrut fericire si am primit deznadejde,
Am vrut imbratisari si am primit asteptare
Am vrut sarut pe buze, dar am primit otrava
Am vrut sa cunosc Paradisul, dar am primit Iadul
Am vrut atentie si am primit indiferenta
Am vrut iubire si am primit dezamagire
Am vrut dragoste si am primit rani in suflet,
Am vrut TOT si am primit multa SUFERINTA
Am fost prea sincera si la ce mi-a folosit ?
Am primit doar cuvinte care ma dor pentru ca am crezut in ele.

~ Iubirea Mea ~

     Iti stiu chipul si l-am sculptat in inima si mintea mea. De acolo nimeni nu il va scoate. Nici apa, nici vantul si nici macar anii ce vor sa vina. Vei ramane in mintea mea asa cum te-am avut mereu acolo. Te-am iubit din prima clipa cand am deschis ochii. M-am deschis in fata ta precum o floare in razele soarelui si am sperat in tot ceea ce vedeam si auzeam.

    Acum sunt doar o iarna, e doar frig si atat. Te-as incalzi cu lacrimile mele daca tie ti-ar fi frig si ti-as sterge fata, sa iti curat fiecare por din pielea ta. Fiecare rasarit de soare il vad prin ochii tai si pentru tine vreau sa il vad in fiecare zi. Pentru mine nu vreau sa il vad, pentru ca imi e indiferent. Ma simt in fiecare clipa pe nisipuri miscatoare. Simt ca pasii pe care ii fac nu sunt in linie dreapta. Ma dor prea multe ca nici nu stiu sa le mai spun, tot ce fac e o tacere mormantala. Dragostea pentru tine e o eternitate in sufletul meu, e cerul si luna si stelele si tot ce inseamna intreaga galaxie.

~Asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde,
Adancul ei se pierde-n taina nemarginirilor profunde,
Cu vifore si curcubeie, ca valuri lung clocotitoare,
       Cu picuri ce se infioara de chipul unui vesnic soare!~Octavian Goga ~

~ Cum poti vindeca iubirea? ~

   ~ Cum te poti vindeca iubirea? Plangand? Oare cate lacrimi trebuie sa vindece ceva, ce nu va trece niciodata? Nici macar oceanul apa lui sarata nu poate sterge o durere care seaca si care sapa din ce in ce mai adanc intr-o inima, care abia bate.
     Cum poti vindeca iubirea? Prin furie? Furia nu poate fi indreptata catre ceva ce iubesti din toata inima. Pentru ca atunci cand iubesti, furia nu are ce sa caute. E pe moment, apoi, iubirea iese la suprafata, pentru ca ea este cea care intotdeauna invinge. Sau chinuie, lipsa ei.

     Cum poti vindeca iubirea? Strigand? Cat de tare ai putea sa strigi ce te doare? Cata forta sa poti avea? Pentru ca ai striga si ai cadea in genunchi, tipand in tine de dor. Nici un strigat, oricat te tare ar fi nu poate vindeca ceea ce inima nu poare rosti, decat simti.
      Cum poti vindeca iubirea? Scriind? Cate cuvinte sa poti scrie sa o alungi din tine? Cate limbi sa fie inventate, pentru a arunca ceea ce tii acolo in tine cu tot sufletul. Nici cuvinte, nici litere nu pot scoate, tot ce crapa inima in doua sa iese la suprafata, pentru ca ea le lasa.

     Si atunci, exista oare vindecare in iubire? Sau o duci alaturi de tine, precum ai cara un schilod in carca si-l ajuti sa supravietuiasca? Nu te poate ajuta nici un ocean de lacrimi, nici furia adunata a unui univers intreg, nici urletele tuturor fiarelor salbatice, nici toate cuvintele lumii adunate si legate intre ele, nu pot duce la drumul catre iubiresi nu pot vindeca o inima ce plange, pentru ca atunci cand iubesti cu adevarat si cand ea pleaca, esti un om fara directie, fara casa, fara familie si fara inima, pentru ca inima ta in momentul ala a incetat sa mai bata pentru tine. Cand iubirea a plecat din viata ta, te simti ca un om mort a carui inima se zbate sa traiasca doar pentru celalalt. ~
~ Odine ~


joi, 5 mai 2011

~ Pierdut in desert ~

Doar spune-mi ca ma mai vrei aici
Cand ratacesti acolo
Pe acele campuri de praf si vanturi puternice care bat
In acel ocean alb uscat esti singur pierdut in desert
Esti pierdut in desert.



Dar pentru a sta cu tine intr-un cerc de foc,
Voi uita zilele care au trecut.
Iti voi proteja trupul si iti voi pazi sufletul,
De mirajele pe care le vezi.
Cand esti pierdut in desert.


Daca sperantele tale se risipesc ca praful de-a lungul drumului tau,
Eu voi fi luna care-ti lumineaza calea
Daca soarele ar putea sa te orbeasca , eu ma voi ruga la cer
Ca sa cada zapada peste Sahara.


Daca acesta este singurul loc unde iti poti lasa indoielile
Te voi sustine si voi fi singura ta cale de iesire,
Si daca vom fi mistuiti de foc,
Ma voi ruga la cer ca sa cada zapada peste Sahara.


Doar o dorinta si eu iti voi acoperi umerii,
Cu voaluri de matase si aur.
Cand umbrele vin si iti intuneca inima
Lasandu-te cu regrete atat de reci,
Pierdut in desert.



Daca sperantele tale se risipesc ca praful de-a lungul drumului tau,
Eu voi fi luna care-ti lumineaza calea
Daca soarele ar putea sa-ti orbeasca ochii, eu ma voi ruga la cerul de sus,
Ca sa cada zapada peste Sahara.



Daca acesta este singurul loc unde iti poti lasa indoielile
Te voi sustine si voi fi singura ta cale de iesire
Si daca vom fi mistuiti de foc,
Ma voï ruga la cer ca sa cada zapada peste Sahara.

vineri, 29 aprilie 2011

~ Ploaia din sufletul meu ~

      Parca incepe sa ploua. Si daca va incepe sa ploua, sufletul meu a se prabusi pe o picatura de apa, incet, catre pamant unde va fi calcat de nemilosii trecatori. As vrea sa ma agat de tine si sa raman acolo pe veci, o farama din tine, o bucata din noi, sa zburam prin ploaie, doua stafii imbratisate, sa atingem lumina, sa mangaiem soarele, sa mirosim fericirea, sa muscam din iubire si sa murim impreuna.

     In asfintit aleile sunt pustii, toate vietatile orasului s-au adapostit lasand in urma lor pasii grabiti, teama de a fi atinse de lacrimile cerului. A inceput ploaia cu mii de fulgere lovind haotic, in  zari indepartate. Imi pare ca zig-zagul traiectoriei lor prabuseste in apus o constelatie, iar stelele risipite pe pamant vin sa-ti lumineze pasii catre casa mea.
     Vino la mine, stinge lumina si du-ma in ploaia de afara, nu vreau sa privesc caderea ploiii de dincolo de fereastra aburita. Acum nu e timp de cuvinte, vreau sa alergam pe strazi, desculti, fara umbrele, sa ascultam simfonia infinitelor picaturi ce mor lovite de frunzele copacilor. Sa dansam in parcuri uscate de seceta, sa simtim sub talpile noastre fiecare radacina cum danseaza odata cu noi.
    Sa ma saruti atunci cand ploaia me loveste mai tare. Sa ma imbratisezi atunci cand tunetele ma infioara. Impreuna sa strigam Iubirea, fara ca nimeni sa nu auda, acel TE IUBESC, pe care ploaia il va topi in picaturile sale.
                                                            

~ Ma iubesti? ~

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Ma iubesti tu ca un  frate ceresc?
Ma iubesti tu ca un  rob din iubire?
Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu cand sunt langa tine,
dar si-n ceasul amar si umbrit?
Ma iubesti tu cand ceru-i departe?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Mai presus de-orice gand pamantesc?
Mai presus de-orice dragoste-a firii?
Eu asa te iubesc.
Ma iubesti tu pe culmi de vedenii
dar si-atunci cand te simti parasit?
Ma iubesti si-ntre flori, si-ntre suliti?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai multi decat ceilalti,
decat cei ce arar ma-nsotesc?
Ma iubesti tu privind vesnicia?
Eu asa te iubesc.

Simti ca-n lume straine ti-s toate?
Simti ca-n Mine ti-e totu-mplinit?
Ma iubesti tu mai mult ca pe tine?
Eu asa te-am iubit.
Costache Ioanid

joi, 28 aprilie 2011

~ Tu... ~

Ia-mi sufletul în palmă, în palma ta cea fină,
Şi albul pielii tale-mi va fi pe veci lumină...
Uită-mi sărutul ultim pe-aceleaşi pleoape două,
Printre magnolii trupul, ca pe un strop de rouă...

Ia-mi gândul ce-ţi păstrează în el, aievea, glasul
Şi-n verde iarbă-ascunde-l... culoarea ei mi-e pasul...
Alunecă-mi pe frunte, plăcere fără nume,
Pe ale mele buze fii vers uitat de lume…

Şi-a nu ştiu câta oară, peste ce-a fost odată,
Când fi-va iar o vară, împrăştie-mă toată…
Braţe-mi vor fi salcâmii încununaţi de floare
La piept n-oi strânge vântul ci doar pe tine, soare…

~ Sonetul XVII ~

Nu te iubesc chiar dacă
tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine întunecată
căci lucrurile sunt create  fie iubite,
în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte
care păstrează în sine lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
ce răsare din pământ
şi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.

Te iubesc fără  ştiu cum şi când, sau poate unde
Te iubesc în mod direct, fără  retrogradez,
fără complexe sau mândrie;
Deci te iubesc pentru  ştiu,
 aceasta e singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atât de aproape, încât mâna ta
pe pieptul meu este mâna mea,
atât de aproape, încât ochii tăi închişi
 adorm pe mine.

~ Poemul XVIII ~

~ Aici te iubesc!
Vântul se desprinde din pinii întunecaţi.
Luna străluceşte ca fosforul în apa nestatornică.
Zilele, de acelaşi soi, se urmăresc unele pe altele. 
Zapada se dezvăluie în forme care dansează.
Un pescăruş argintiu alunecă din vest.
Uneori o corabie. Stele înalte, înalte. 
O, catargul unei corăbii.
Singur.
Uneori  trezesc devreme şi sufletul mi-e ud.
În depărtare, marea sună şi răsună.
Acesta este un port. 
Aici te iubesc
.

Aici te iubesc şi orizontul te ascunde în zadar. 
Te iubesc şi printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele
ce străbat marea fără destinaţie.
 regăsesc uitat ca ancorele vechi.
Porturile devin triste când după-amiaza acostează.
Viaţa mea oboseşte, înfometată, fără niciun scop.
Iubesc ce nu am. Tu eşti atât de departe.
Dezgustul meu se luptă cu amurgul înăbuşit.
Dar noaptea revine şi începe -mi cânte.
Luna îşi răsfrânge visul neîntârziat.
Cea mai mare stea  priveşte prin ochii tăi.
Şi, când te iubesc, pinii îţi cântă numele în vânt
cu frunzele lor ca de coarde ~ Pablo Neruda ~

~ Innocence ~

De-am invăţa în viaţă
Iubirea să jucăm,~
Iubirea, inocenta rază

Iubirea s-o căutăm.~ 
Am invăţa în lume
Noi înşine să fim,~
Sinceritatea minunată
Cu aripi s-ar desprinde,~
Ce minunat ar fi...
De-am fi mereu copii..~

"Sunt zambet si lacrimi pe-acelasi chip, sunt ras si durere si vise, sunt pusa pe sotii si plins de haz si-s trista ca genele inchise...
Sunt basmul frumos dorit de-un copil
Sunt mersul stangaci din nopti de april, sunt prima si ultima floare...
Sunt mainile duioase si moi, sunt soapta ce n-o poţi rosti,
Sunt visul ce te poarta pe tine in gand, sunt miezul de noapte si zorii de zi..."
P.S. Multumesc modelinei mele Giulia

~ Gradina din vise ~

~ Iubeste-ma inca o data ~
 ~ Iubeste-ma si apoi lasa-ma ~
 ~ Caci doar cand e dragostea adevarata ~
 ~ Doar cand durerea se scurge printre ghearele inimii noastre ~
 ~ Cand suntem in totalitate singuri ~
 ~ Numai cand suntem abandonati ~
 ~ Numai cand sperantele noastre se termina ~
 ~ Atunci cand tot ce se intampla in viata noastra e trist ~
 ~ Numai si numai atunci realizam  ceea ce inseamna ~
 ~ Sa pierzi adevarata dragoste ~