~ De ce tu ? ~

~ De ce te-ai transformat în acel călău care,

A înfipt adânc cuţitul, fără să ştii cât doare,

Şi ai plecat în grabă, nu ai privit în spate,

Unde urla un suflet cu răni înjunghiate?

De ce calci pe cadavre vii şi nu te uiţi în jos,

Că nimeni nu-i mai sus, dar nici nu-i mai prejos,

Că Dumnezeu ne-a lăsat în viaţă ca să ne iubim,

Nu să ne rupem inimile şi-apoi să le zdrobim.

Că nu-i păcat mai mare, decât să juri iubirea,

Şi-apoi să scuipi pe ea şi să-i spurci amintirea,

Să crezi că dragostea are termen de valabilitate

Şi că ceea ce iubeşti astăzi, mâine are finalitate.

Dar nu, dragostea pură nu se termină niciodată,

Ea rămâne-n sufletul ce iubeşte, mereu nealterată,

Şi chiar în suferinţă creşte precum creşte o pâine,

Care e plămădită din iubire şi e hrană pentru mâine. ~

 ~ Odine ~

~ Poem de dragoste I ("Te iubesc") ~

~ Acest poem este un poem de dragoste 
E un bilet fara tinta
Si nu stiu daca va ajunge la destinatie.
Nu exista nici un nume pe plic,
Sau scrisa vreo adresa.
Acest poem de dragoste 
A recidivat  ca un nebun 
Emanand imsomnii si,
Prezinta caracteristicile unui chip 
Completat de un corp,
Care merge impotriva vantului
Sa ajunga sa se descompuna,
Cuvant cu cuvant.
Asta e rolul poemului,
Care nu e ca niciunul,
Al meu.

Cele patru maini au
scris acest poem, 

Destinul meu si cu mine
Si nu suntem intotdeauna pe aceiasi lungime de unda,
Si nu ne ascultam,

Dar ne intelegem perfect sentimentele.

" Te iubesc chiar si atunci cand nu spun.

Cand te abati de la drumul drept,

Te iubesc si cand strang un  dor cat muntele,

Dar nu stiu intotdeauna cum si ce sa-ti spun

Nu pot gasi cuvintele potrivite.

Esti tot ceea ce un verset spune:

Tot ceea ce are nevoie un poem,

Este de o pereche de aripi,

Si de un piept din care sa rasara,

Sa acordeze sufletul intr-un cantec,

Si sa-l trezeasca din somnul profund.

Sa inceapa cu mangaieri din univers

Si flori si lumina din inima mea,

Pentru floarea noptii din inima ta." ~

 ~ Odine ~

~ Ganduri in noapte ~

~ Uneori luna isi lumineaza durerile,  reflectandu-le  in apa marii. ~

~ Am incercat sa sterg din inima cuvantul iubire dupa ce a trecut pe acolo creionul ei, insa a ramas imprimata ca o rana adanca in hartia sufletului. ~

~ Dorim langa noi intotdeauna persoana care pleaca departe, niciodata cea de langa noi. Asta pana cand si ea la randul ei pleaca si atunci realizam ca de fapt cel ce a fost intotdeauna langa noi era cel pe care l-am dorit cel mai mult. ~

~ In prima zi in care soarele s-a stins in mare, s-au nascut ingerii. ~

~ Speranta omului e ca radacina unui copac care se agata de rana pamantului, sa se ridice la nori. ~

~ Odine ~

~ Oriunde-n lume ~

~ Oriunde-n lume te vei duce,

Tu tot la mine te vei întoarce,

Chiar de nu suntem iubiţi perfecţi,

Suntem unul de altul depedenţi. 

Se pot găsi atâtea braţe,

Care de tine să se agaţe,

Dar numai două te vor ţine,

Aşa cum îţi e ţie bine.

Atâtea femei de-ar fi cu tine,

Chiar de le ai, mă vrei pe mine,

O şti, o accepţi, o recunoşti,

Că tot pe mine mă iubeşti.

Căci trupul tău e un mulaj,

Lipit de-al meu precum un tatuaj,

Iar gura ta şi gura mea,

Dăruiesc viaţă pentru o stea.

Cât timp pe cer ea străluceşte,

Te-ntorci la cea care te iubeşte,

Eu sunt a ta, tu eşti al meu,

Suntem uniţi de Dumnezeu. ~

~ Odine ~

~ Insula de iubire ~

~ Se spune ca viata este facuta din inceputuri,

Din piese de mici dimensiuni

Lasate in urma si apoi reluate.

Cand inchid ochii simt ca am murit,

Ca e o sarcina uriasa sa transport sentimentele,

Din interiorul pieptului spre afara,

Si ca ma sufoca greutatea curentilor.

Aud uneori melodia trista a tacerii mele,

Unde doar eu ascult urletul de tristete,

Care ma inconjoara ca o haita de lupi,

Adulmecand mirosul sangelui ce sare din piept,

Cand imi cant secretele intr-o melodie

Mult prea complicata, seaca, directa si cruda.

Cand inchid ochii, vad in ceata ,

Ceea ce am lasat in urma, iar in fata pustiul.

Cand deschid ochii vad in jurul meu,

Doar o modalitate de trezire,

Nu doar pustiul din mine.

Nu am aripi sa zbor catre tine

Atunci cand esti departe.

Ne iubim in lumi diferite,

Iar iubirea noastra nu mai e demult in era asta.

Sunt zile in care sunt in deriva,

Ca o barca pe o mare furtunoasa,

Fara directie si care cauta o insula,

Cu case cu acoperisuri albe,

Cu o plaja survolata de pescarusi,

Si un soare in apus insangerat.

E locul meu secret unde m-am pierdut.

Si iata-ma ca o barca ce refuza,

Sa cedeze la locul de vis

Si sa plece catre alta insula.

Am nevoie de tine ca navigator,

Sa imi gasesti acel far,

Care sa imi indice o singura directie,

O cale spre insula mea... de iubire. ~

~ Odine ~

~ Gandurile zilei ~

~ Am gasit o lacrima singura, pierduta pe obraz.

Am luat-o si mi-a zambit cu toate culorile reflectate.

Am luat vopsele si am amestecat-o intr-o forma de floare.

Nu i-am dat un nume...

Insa am simtit cum culoarea a acoperit putin durerea. ~

~ Rugaciunile sunt mainile intinse spre ajutor. ~

~ In fiecare dimineata cant cu pasarile un poem care nu l-am scris dar stiu ca va fi scris pentru tine. ~

~ Gandurile mele sunt nomade si lente precum apa care vine de la munte si nu stie ce e in inimile oamenilor.

A mea spre exemplu are o luminozitate ca a vantului,

Si zboara catre iubire, cum cainele alearga spre stapanul plecat demult. ~

~ Odine ~

~ Vă colind cu drag ~

~ Dragilor de-acest Crăciun,

S-aveţi parte de ce-i bun,

Să vă fie casa plină,

De voie bună şi lumină.

Masa mare îmbelşugată,

Şi de urători colindată,

Să petreceţi cu bucurie,

Şi sănătate să fie.

Cu datini din moşi strămoşi,

Să rămâneţi credincioşi,

Să vă rugaţi pentru cel păcătos,

Fiindcă s-a născut Hristos.

Domnul nostru bun şi blând,

Să-l avem mereu în gând,

În inimă să îl purtăm,

Şi-n colinde să-l cântăm.

Colinde de la bătrâni,

Ca la noi ca la români.

Ca oriunde vă veţi duce,

Nu e vorba aşa de dulce,

Nici mâncare aşa gustoasă,

Cum îi la români acasă.

De-aţi căta în lumea toată,

Sărbătoare aşa curată,

Din America-n Japonia,

Nu-i Crăciun ca-n România. ~

~ Crăciun Fericit ~

~ Odine ~