~ Înconjoară-te cu dragoste! ~

~ Când te gândești că viața e grea ... 

Înconjoară-te cu dragoste! 

Vei observa că totul trece mai ușor.

Când te gândești să renunți...

Înconjoară-te cu dragoste! 

Și vei găsi o mie de motive să mergi mai departe.

Când te simți singur. ..
Înconjoară-te cu dragoste!
Și o prezență simplă va umple lumea ta.
Când tristețea te lovește ...
Înconjoară-te cu dragoste!
Și apoi bucuria te va inunda cu zâmbete.  
Când te simți rău ...
Înconjoară-te cu dragoste! 

Veți vedea cât de puternică este inima ta lovită.

Înconjoară-te cu dragoste în fiecare zi

Și vei avea întotdeauna un motiv puternic de a trăi. 

Viața este prea scurtă

Ceea ce nu faci astăzi mâine poate fi prea târziu.

Folosește timpul pentru tine

Este mult prea prețios să îl umpli de deșeurile altora,

Sau să îți reverși sentimente sincere unor oameni care nu te merită.

Nu uita să iubești și să râzi

Și să te înconjori cu dragoste.... multă!

Dă bună ziua, uită-te în ochii celorlalți și zâmbește,

Va fi un avantaj imens pentru tine și cei care sunt în preajma ta

Deschide-ți inima și mintea,

Fii sincer și umil, este calitatea cea mai de preț,

Îmbrățișează, iubește curat și fără interese meschine,

Trăiește frumos cât timp mai ai pentru asta,

Căci timpul tău este limitat! ~

~ Odine ~

~Două linii paralele ~

~ Plânge cerul

Și e plin de nori

Eu urc spre ei

Iar tu cobori.

Nu ne-ntâlnim

Nici printre stele

Tu ai inima perfectă,

A mea-i între atele.

Suntem pe lume

Două drumuri

Două focuri care ard

Cu alte fumuri.

Două scaune

Spate în spate

Și fiecare privim

În altă parte.

Tu ai cer senin

Și însorit

La mine norii

Parcă acum au înflorit.

Nu ne mai amestecăm

Nici măcar aromele

Suntem două cești

Două cafele.

Tu îți consumi aroma

În patul tău fierbinte

La mine îngheață lacrimi

În celebre diamante.

Suntem două linii

Atât de paralele

Că nici capătul de lume

Nu ne unește extremele.

Iar pe ața vieții atârnați

În bătăi de vânt

Suntem două cârpe

Aici pe pământ. ~

~ Odine ~

~  Între cei doi stâlpi, al nașterii și al morții, suntem niște haine în bătaia vântului, care arată exact ca niște samurai în luptele marțiale. Nu există sânge, dar furtunile care trec prin noi, ne uscă sufletele. ~ 

~ Dragostea mi-a mâncat ~

~ Cum te iubesc, nimeni nu înțelege. 

Nici măcar patul care e obligat să îmi susțină trupul în fiecare noapte.

Nici singurătatea ursuză care se mișcă încet prin camera minții mele.

Cum te iubesc, nici natura nu poate accepta.

Copacii se zbat, râurile curg, vântul bate, norii lacrimează cu stropi

Cum te iubesc, nici oamenii nu pot pricepe

Și mă acuză că sunt înrobită, oarbă și fără de simțuri

Cum te iubesc, nici măcar eu nu pot descrie,

Vocea-mi țipă în șoaptă

Îmi inundă creierii până nu mai pot gândi,

Nu mai sunt eu, nu mai sunt cineva,

Sunt un bob de grâu în pământ în așteptarea încolțirii.

  

Iubirea mi-a mâncat numele, identitatea, imaginea mea,

Iubirea mi-a mâncat certificatul de naștere, originea, adresa mea

Dragostea a mâncat din cărțile, a mâncat toate actele în care mi-am scris numele

Dragostea mi-a mâncat hainele mele, lucrurile, tot

Dragostea a mâncat înălțimea mea, greutatea mea, culoarea ochilor mei și părul

Iubirea mi-a mâncat medicamentele, rețeta medicală, dieta mea,

Dragostea a mâncat de pe raft toate cărțile mele de poezie. 

Dragostea mistuit trusa de farduri, pieptenele, forfecuța de unghii.

Iubirea a mâncat fructul pus pe masă, a băut apa din cupe

Dragostea s-a întors să mănânce documentele în care am 

încercat să îmi rescriu numele,

Dragostea mi-a ros copilaria mea, toate jucăriile care îmi aminteau de ea

Dragostea mi-a mâncat starea mea, orașul meu. 

Dragostea mi-a mâncat acele lucruri pe care eu disperată le-am scris în versuri. 

Dragostea mi-a mâncat pacea și războiul meu,

Ziua și noaptea

Iarna și vara mea

Tăcerea mea, durerea mea de cap, frica mea de moarte și de viață. ~

~ Odine ~

~ Curățenie în suflet ~

       ~ Fă-ți curat în minte. Scutură-te în suflet de praful deșertăciunilor, dezbracă-te de tot ce te chinuie și îți sfâșâie de durere viața și învață să ai grijă de ceea ce reprezinți tu cu adevărat. Mori odată cu tot ceea ce te bagă în pământ, ca apoi să învii și să trăiești în curățenia duhovnicească. Ia-ți crucea și urcă cu ea pe dealul Golgotei, parcurge drumul crucificării sufletești, ca să devii lumină.

       Leapădă-te de trupul de tărână, căci el te duce spre putreziciunea lumească și te îndepărtează de scara către Dumnezeu. Îți smulge cu fiecare păcat pene din aripile cu care ar trebui să zbori spre ceruri și te aruncă în focurile din adâncuri.

       Nu ai nimic greu de făcut decât să ierți, să te împaci cu tine și cu cei care ți-au făcut rău și să iubești. Nu-ți iubi trupul mai presus de suflet, nu îți murdări hainele albe ale sufletului cu sângele păcatului și al răutății. Gândește, iartă și iubește înainte de a face rău. Trupul e tărâna, dar sufletul lumină. Nu stinge lumina lumânării care arde în tine, căci nimic nu o va mai aprinde vreodată. ~

~ Odine ~

~ Dea Domnul să mai fii cândva iubit ~

~ Dea Domnul să mai fii cândva iubit

Aşa profund, aşa continuu cum te-am iubit, 

Atât de sec, precum un mort ce în mormânt

Își ține trupul strâns, de greu pământ.

Dea Domnul să mai fii cândva iubit,

Nebun și disperat, așa cum te-am iubit,

Pe veșnicie și fără o așteptare

Să te iubească fără drept de mângâiere.

Dea Domnul să mai fii cândva iubit,

Orbește și muțește. așa cum te-am iubit,

Să nu mai poată fi de nici o mână-atins,

Și focul de la inimă, de nimeni stins.

Dea Domnul să mai fii cândva iubit,

Cu gelozie și îngăduială, așa cum te-am iubit

Să simtă cum în jar de Iad se zvârcolește,

Iar mintea în neant se prăbușește.

Dea Domnul să mai fii cândva iubit

Și tu la fel să poți iubi, pân-la jertfit,

Să simți cum viața ta, nu are rost pe lume,

Fără de omul, care ți-e-n suflet perechea ta minune. 

Dea Domnul să mai fii cândva iubit

Ca îngerul din ceruri să cadă pe pământ izbit

Să nu îi pese că porțile din Rai i s-au închis,

Că soarta... îi e să rătăcească prin abis.~ 

~  Odine ~ 

~ Nu știu de unde vin... ~

~ Nu știu de unde vin...

Ce coridoare am străbătut de-a lungul vieților

Sau în ce timpuri am călătorit,

Dar știu că azi sunt un vers pierdut,

Care și-a găsit timpul și spațiul,

Ca o frunză aruncată de vânt în părul tău.

Mai știu de asemenea,

Că ai păstrat marea în ochi,

Când tulbure când transparentă

Exact ca sufletul tău de care atârnă credința mea.

Știu că visele mele se dezbracă de tăceri

Că adevărul trezește dorința de a fi,

De a radia ca un fior nebun

Pe pielea care aduce amintiri ale vieților.

Nu sunt sigură de unde vin...

Sau ce coridoare am străbătut

Pe ce cărări m-a dus destinul,

Sau la poalele cărui munte am odihnit...

Dar știu că acum când ești aproape de mine

Nici un vers nu e destul de mare

Ca zborul visurilor mele

Care se înalță pe acoperișul cerului,

Și pe care locuiesc zile și nopți

Să se oglindească în ape limpezi.

Nu știu de unde vin...

Sau ce lumi am străbătut în veacuri,

Dar știu că acum îmi dezbraci sufletul,

Și în haine îmi împachetez visele,

Că strâng cu gura versuri

Și cu buzele rime albe,

Că fiecare milimetru din mine

Tânjește să îți fie aproape tot timpul,

Chiar și o secundă....

În care să locuiesc cu tine, în inima ta.

Nu știu de unde vin...

Dar știu că ai intrat în mintea mea

Și ai preluat conducerea trupului meu

A vieții mele, care trăiește toate viețile în care am trăit. ~

~ Odine ~

~ Nu aștepta... ~

~ Îmi place să visez nebunește,

Îmi place ascult ploaia la fereastră, 

Îmi place să văd cum strălucește soarele dimineața ... 

Îmi place să iubesc și să fiu iubită 

Îmi place să fiu un poet îndrăgostit ... 

Îmi place uneori să am singurătate în nopțile mele 

Îmi place să trăiasc fără regrete ... 

Îmi place să-mi păstrez emoțiile pe hârtie ... 

Îmi place să scriu ce-mi trece prin minte într-un minut 

Îmi place să fiu eu însumi, cu punctele mele forte și slabe 

Îmi place să știu că nimeni nu este perfect ... 

Îmi place controversa și filosofia, 

Îmi place să trăiesc și să fac față problemelor, 

Îmi place să spun adevărul, nu să mint 

Îmi place să fac tot ceea ce simt ... 

Îmi place geniul Dalí și îi iubesc picturile de când le-am văzut ...

Așa că nu asteptați ca alții să vă recunoască valoarea,

Nu aștepta să pierzi astăzi oameni importanți din viața ta și să îi jelești mâine,

Nu aștepta să cazi, să îți amintești de sfatul părinților,

Nu aștepta boala, să îți arate cât de fragilă îți e viața,

Nu aștepta oameni perfecți în iubire și să îi dai pe cei ce te iubesc la o parte,

Nu aștepta prea mult să îți ceri iertare, când ai rănit pe altul,

Nu aștepta separarea, ca să cauți împacarea,

Nu aștepta durerea sufletească, ca să crezi în rugăciune,

Nu aștepta să te laude altul, ca să crezi în tine însăți,

Nu aștepta doar ca altul să te iubească necondiționat, iar ție să nu îți pese

Nu aștepta să vină ziua morții tale, ca să începi să trăiești!!

Nu aștepta să trăiești!! ~

~ Odine ~