~ Suntem tăcuți atunci când ar trebui să țipăm și țipăm când ar trebui să tăcem ~

~ De multe ori ne este frică ... 

Frică de ceea ce am putea să facem

Frica de ceea ce am putea să încercăm. 

Am lăsat fricile să preia speranțele noastre. 

Spunem nu, când de fapt am vrea să spunem da, 

Suntem tăcuți, atunci când ar trebui să țipăm

Și țipăm atunci când ar trebui să tăcem.

De ce? 

La urma urmei trăim doar o singură dată, 

Nu avem timp să ne fie frică. 

Ar trebui să încercăm imposibilul,

Să riscăm, fără teama că nu am fi acceptați,

Dacă nu suntem noi înșine.

Nimeni nu te forțează,

Fii tu însuți,

Nu ai nimic de pierdut,

Dar ai totul pentru a câștiga. 

De multe ori credem în destin

Ne rugăm, ne așteptăm ca lucrurile să se întâmple,

Uitând cel mai important lucru:

Să credem în noi înșine! Și în Dumnezeu!

Să acționăm fără a ne gândi la riscuri,

Pentru că fiecare zi trece și nu va mai veni înapoi.

Nimic nu este scris,

Nici măcar imposibilul,

Totul depinde de voința noastră,

Pentru a spune "da pot" la fiecare provocare.

Avem puterea. Când suntem siguri,

Când credem și dorim ceva, nu mai există nici un obstacol în a îl obține,

Trebuie doar să încercăm.

Dacă vei visa că ești cel mai bun din lume ...

Vei rămâne doar la a visa aplauze.

Dacă vei încerca să fii cel mai bun, vei deveni.

Atunci când ai nevoie să taci, nu mai țipa,

Pentru că nu te vei face auzit nici măcar de tine,

Dar când va fi nevoie să țipi, țipă...

Vocea ta va trece dincolo de urechi și va ajunge la inimă! ~

~ Odine ~

~ Dragostea e plătită doar cu dragoste ~

~ Am ars totul. Ceea ce vezi sunt flăcări, 

Din tot ceea ce a fost.

Nu pot face nimic. 

Te asigur că o să îmi pun și tălpi noi,

După ce le-am ars pe cele vechi, ce știau drumul spre tine.

Am un preț imens pentru ceea ce am în suflet

Iar cărțile de credit nu pot cumpăra ceea ce simt.

Dragostea e plătită doar cu dragoste,

Nu cu julituri în genunchi sau inimi rupte,

Iar tu nu ai suficienți bani pentru a o cumpăra.

Ți-am ars banii falși, la fel de falși precum ești tu

Bani cu care ai cumpărat un timp iubirea.

M-ai păcălit un timp, dar le-am aflat valoarea.

Acum aștepți ca cineva să cumpere ceea ce vinzi tu.

Cineva te va cumpăra cu bani la fel de falși

Și vei primi dragoste la fel de falsă.

Poate vei înțelege și tu nevoia de a arde tot.

Cât am cheltuit pe tine, m-a costat prea mult,

Prea multă dragoste pentru o mână de cenușă

Pe care a luat-o prima pală de vânt.

Am pierdut destul, cât să nu îmi mai permit să pierd un gram,

Iar fiecare atingere și sărut m-au costat o avere,

Pentru ceea ce am primit în schimb,

Ceva fără valoare,

O iubire contrafăcută,

Made în China.

O copie falsă a unui produs veritabil,

Iar eu nu cumpăr falsuri.

Am ars totul, iar ceea ce am nu vând,

Dragostea și fidelitatea nu pot fi cumpărate,

Căci ele nu au un preț dragule,

Moneda cu care poți cumpăra dragostea e dragoste,

Ea arde, dar nu se preface în cenușă,

E un jar nestins și este cel mai prețios combustibil,

Căci dragostea este cel mai vechi sentiment din lume. ~
~ Odine ~

~ Și oamenii și oglinzile nu văd suflete, ci chipuri ~

~ Uneori nu știu

Dar mă îndoiesc ca oglinda mă reflectă cu adevărat,

Așa cum sunt.

Niciodată nu știe ceea ce șoptește tăcerea mea,

Nu vorbesc cu ea, iar tăcerea mea

Este reflecția tăcută din oglindă.

De unde știe ea vârsta mea? Sau numele?

Ea reflectă doar ceea ce vede la exterior

Nu ceea ce e în inima mea.

Dacă ar fi cunoscut ce se află acolo,

În anumite momente m-ar fi reflectat aproape moartă.

Oglindă ipocrită, care redai doar ceea ce vezi!

Știi tu ce înseamnă fericirea?
Doar pentru că cineva zâmbește în fața ta nu înseamnă că e și fericit,

Sau dacă cineva are ochii plânși, nu înseamnă că e de la oboseală.

Când apare cineva machiat nu înseamnă că e la fel de frumos

Și că în spatele unui fond de ten se ascund cicatrici.

Tu vezi doar coaja celui ce se înfățișează,

Nu și oasele lui.

Nu ești deloc înțeleaptă chiar dacă ești atât de tăcută,

Tu ești doar ceva ce nu reflectezi sufletul,

Ci un decor.

Ți se pot juca în față piese de teatru,

Dar nu scenariul vieții

Și uneori deformezi originalul.

Vezi? Acum mă uit la tine,

Sunt machiată aproape perfect.

Știi tu ce e dincolo de masca asta? NU,

Dar totuși ai văzut mai multe decât ochii adevărați,

Ai unor persoane care s-ar presupune că au suflet.

Și atunci cum aș putea să le cer lor să vadă ce e dincolo de farduri?

Doar pentru că au suflet... dacă îl au?

Acum îmi vezi lacrimile și fardul ce curge și nu ai suflet...

Un om le-a văzut și nu a înțeles ce e dincolo de ele.

E clar... Și oamenii și oglinzile nu văd suflete, ci chipuri.

Și atunci cum te simți când nu mai simți nimic?

Ca o oglindă. ~ 

~ Odine ~

~ Orice lumină stinsă, va reapare, atunci când scânteia speranței o va aprinde ~

~ Voi aprinde o țigară,

Șă ardă ea toate preocupările mele,

Să-mi elimine din stres măcar un  pic.

Desfac ușor buzele și las fumul să facă cerculețe

Privesc fumul și-mi imaginez că-mi fumez viața,

Vreai să expulzez afară din suflet orice durere

Și să umplu plămânii de toxic.

Poate așa îmi va polua și creierii

Și îi va face să uite tot și să urce la stele.

Mai aștept puțin și pun iar țigara la gură,

Mă amuz având în vedere că e prima oară când fumez.

Cu siguranță s-ar găsi acum cineva care să mă critice,

Așa cum și eu am făcut-o cu alții,

Dar azi nu îmi pasă.

Mai trag încă un abur în plămâni

Și privesc lumina de la capătul ei.

E mică, dar ea are o lumină la capăt

Eu nu o mai văd pe e mea.

Poate există, dar nu o văd eu.

Trag tare, iar fumul se amestecă ciudat,

Cu fiecare puf parcă nu mai doare nimic,

Și pare inepuizabilă.

Dau drumul la radio și începe să cânte Rihanna,

”My mind is gone I'm spinning round

And deep inside, my tears i'll drown

But no matter what, you'll never see me cry”...

Închid ochii și simt cum o lacrimă îmi arde fața...

O șterg, pentru că nu mai vreau lacrimi.

Schimb pe alt post de radio și pare că urmează continuarea

” Sia, big girls cry”.

Da, voi plânge... voi plânge și apoi gata,

Apoi voi pleca mai departe pentru totdeauna.

Mă uit la țigara din scrumieră și luminița ei,

O sting și las un zâmbet în colțul gurii

Și-mi spun mie:

”Orice lumină stinsă, la un moment dat va reapare, atunci când scânteia speranței o va aprinde”.

Arunc pachetul de țigări în coșul de gunoi...

N-am nevoie de ele pentru că nu vor ajuta la nimic

Și-mi dau seama că precum țigara am un cap

Și speranțe destule, tot ce contează e să aprind luminița

Și capătul tunelului va răsări precum Soarele. ~

~ Odine ~

~ Un moment poate valora mai mult decât viața veșnică ~

~ Toate titlurile bune sunt deja luate

Și toate cuvintele deja vorbite.

Amintirile nu se ating și nici nu se sărută,

Nu poți vorbi cu ele și nici glumi cu ele,

Ele nu se găsesc la cafea sau în mall-uri la cumpărături,

Nu se mănâncă și nici nu se fumează,

Amintirile nu fac nimic, ci devin ceva.

Ele de multe ori sunt scurte, dar valorează mult

Mai mult decât viața veșnică.

Nu ne amintim de ore, zile sau săptămâni

Dar ne amintim momente.

Ele vin și ne deranjează noul

Și nu ne amintim chiar tot ce simțim,

Însă simțim tot ceea ce ne amintim.

Atunci când ne amintim, retrăim atât de multe sentimente

Poate nu vrem să le simțim dar cu toate astea este greu să nu. 

Și nu întotdeauna sunt amintiri rele,

Unele ne fură câte un zâmbet, altele ne pun lacrimi în ochi

Căci ceea ce a făcut să simțim, sunt demne de amintit.

Amintindu-ne, retrăim acele momente

Care au cauzat un impact semnificativ în viața noastră.

Sunt amintiri care nu vrem să dispară și atunci le fotografiem,

Pentru a încerca să le aducem înapoi,

Deoarece nu ai mai avea nevoie de aparat de fotografiat

Dacă am avea atâtea cuvinte să spunem ce am trăit.

Ele sunt imagini care îngheață timpul și dau naștere amintirilor,

Altele le avem stocate în memorie pentru a ne aminti

În fiecare secundă cât de frumos a fost să trăim acele momente

Care de multe ori valorează mai mult decât viața veșnică. ~

~ Odine ~

~ Am plâns pentru persoana greșită și am râs cu prieteni falși ... ~

~ Vreau destul ... poate puțin,

Vreau un răspuns ... uneori, 

Vreau să spun ceea ce simt

Vreau un zâmbet,

Nu vreau tot, dar am învățat să cer ceea ce am nevoie.

Mă gândesc la ceea ce am trăit și ceea ce am lăsat netrăit,

Nu știu dacă fericirea mea va dura prea mult timp, 

Dar știu că vreau să profit de momentele pe care viața mi le dă,

Pentru că mai am multe de spus și de luptat,

Mai am vise de visat și oameni de așteptat

Dar vreau să merite omul pe care îl aștept.

Trăim între "Da" și "Nu". 

Alegem între unul sau poate altul

Și uneori, diferența între a spune "Da" sau a spune "nu" 

Poate fi decisivă și modifică viețile noastre, în bine sau rău.

Spunem "Nu" destul de des, dar nu atât de des pe cât trebuie,

Iar acest "Da" îl spunem fără a ține seama de consecințe,

Și în acel moment totul se schimbă.

Putem decide ca totul să rămână "Nu" 

Însă inima ne încurajează să spunem "Da"

Și asta ne face să ne scufundăm de multe ori în viață.

Desigur că e necesar să spunem și ”Da”,

Dar de cele mai multe ori ”Nu” e mai necesar,

Însă e nevoie de curaj să-l zicem.

"Da" e mai ușor de zis atunci când inima decide,

Doar că o iubire netrăită la timp

”Nu” poate continua mai departe,

Dacă la timpul potrivit nu s-a spus ”Da”!
Am făcut multe greșeli ... 

Am plâns pentru persoana greșită și am râs cu prieteni falși ...

Ăsta e adevarul ... chiar dacă doare ...

Am îmbrățișat oameni care nu meritau

Și am dat șanse, atunci când ”Nu” trebuia spus clar și concis. ~

~ Odine ~

~ Te urăsc pentru că vrei să construiești alte femei, cu bucăți rupte din mine ~

~ Amândoi am comis păcatul ,

Dar acum doar eu plătesc dobânda greșelii.

De fiecare dată o plătesc și pentru tine.

Te-am ridicat la cer de prea multe ori

Și de fiecare dată m-ai înșelat cu prima persoană cu aripi de înger.

Ți-am cunoscut toți demonii

Și m-am săturat de câte ori m-am dus în Iad pentru ei,

Credeam că nu mai există niciunul, dar m-am înșelat.

Uneori te urăsc pentru că vrei să construiești alte femei,

Cu bucățile rupte din mine

Și atunci când nu se potrivesc

Realizezi că nu îți place și pleci.

Atunci te întorci și comiți din nou aceiași greșeală

Pentru că e singurul mod în care știi să trăiești.

Viața asta e perfectă pentru tine,

Dar eu pierd din mine toate părțile de care am nevoie.

E frig in visele tale,

Probabil din pricina ușii mereu deschise,

Pe care o lași deschisă pentru următoarea femeie.

Nu e nimeni aici, dar sunt fantomele viitorului tău.

Ești un păpușar bun și ai păpuși frumoase și scumpe,

Dar nu folosești mâinile ci ațe invizibile să le mânuiești.

Știi că nu îți poți permite să te joci de prea multe ori,

Pentru că nu ai cu ce plăti și te plictisești,

Așa că le împrumuți pentru un timp și apoi gata.

Eu sunt ca o pastilă pe care o consumi cand te doare capul,

Însă când nu ai nici o durere, uiți de ea. 

Ei bine nu sunt farmacie de vise și nici de vindecare,

Nici bucățele de puzzle pe care să le tot amplasezi în alte femei,

EU sunt EU și oricât m-ai căuta nu o să mă găsești,

Ba mai mult, vei pierde părți din inima mea

De fiecare dată când ieși pe ușa sufletului meu,

În a mă căuta în alte dormitoare. ~

 ~ Odine ~