~ Timpul poate vindeca o rană, însă poate ucide o inimă care așteaptă ~

~ Respir.. și nu simt aerul ce trece prin fața mea,

Ca și când el nu ar face parte din viață

Dar cu el se naște viața.

Ce ar trebui să fac cu acest decalaj,

Care îmi umple viața?

Trebuie să fiu fericită că sunt în viață

Pentru că am foarte mult, că am prieteni,

Pentru că există soare, pentru că am simțit dragostea. 

Am doar o dorință. Să simt din nou. 

Nu pot trăi dacă nu simt focul din corpul meu,

Nu pot, dacă nu simt fluturii în stomac,

Chiar dacă nu zboară.

Vreau eu să zbor la fel ca înainte,

Vreau să acopăr pe cineva cu zborul meu,

Vreau să trăiesc fără lanțuri, dar legată de o inimă,

Vreau să trăiesc gândindu-mă că voi muri de iubire.

Am nevoie de pasiune ca aerul care îmi lipsește.

Nu voi putea să respir, decât când am să simt din nou. 

Mă uit în camera mea și nu o recunosc. 

Cred că nu sunt în ea, poate sunt în vis,

Din care vreau să mă trezesc. 

Poate dacă nu sunt trează, te văd în vis....

Sau poate ar trebui să mă trezesc și să nu mai visez,

Poate e timpul să retrăiesc.

Nu am timp să aștept, nu am timp să vindec răni,

Chiar dacă el le poate vindeca,

Însă prea mult timp poate ucide o inimă care așteaptă. ~

~ Odine ~ 

~ Tata azi mi-e dor de tine ~

       ~ Tata azi mi-e dor de tine. Mi-e dor de toate lucrurile pe care aș vrea să le fac sau le-aș mai face încă o dată, împreună cu tine. Mi-e dor să dansăm amândoi.

       Mi-e dor să mă cari în brațe, cum o faceai atunci când eram mică. Mi-e dor să îți mai spun ”tatule”. Te mai văd rar în vise, dar clipele alea sunt atât de puține pe cât am eu nevoie.

        Pentru prima oară în viață, mi-e dor să îți cer iertare. Aș vrea să fii în fața mea și să îți spun că am greșit în anumite momente când nu te-am ascultat. Orgoliul de copil prost m-a făcut să mă cred știutoare, când de fapt eram la început de drum, iar pe acolo unde eram eu, tu ai trecut demult.

       Știu că Dumnezeu nu îmi va mai da șansa asta niciodată, oricât de mult m-aș ruga pentru asta, oricâte mătănii aș face și orice sacrificiu aș fi dispusă să aduc. O dată în viață am avut ocazia asta și am stricat-o cu încăpățânarea mea.

       Aș avea atâta nevoie de îmbrățișarea ta acum, când e prea târziu. Îmi pare atât de rău că abia acum am înțeles cât de mult valorai în sufletul meu și ce însemnătate ai avut. Ajung de multe ori în fața mormântului tău și mă întreb ce caut acolo. Pentru că tu ești viu. În mine. În noi, cei care în mod tâmpesc te iubeam și care deși te-am respectat, nu ți-am arătat cât de mult te-am iubit.

       Acum nu mai am decât câteva amintiri și niște fotografii. Mi-aș dori să te pot scoate de acolo și să dansăm amândoi. Cum o făceam odată. Aș mai vrea să strig ”tata” și dacă ai veni înapoi chiar și un minut, aș țipa, dar numai să știu că auzi. Chiar și dacă ai fi lângă mine să mă cerți, cum o făceai când greșeam, aș fi cea mai fericită fată din lume. Te-aș lăsa să îmi faci morala meritată și apoi aș veni și te-aș strânge tare de tot în brațe și ți-aș spune ”Îți mulțumesc tata. Mulțumesc că m-ai învățat în viață, că cinstea e cel mai frumos dar pe care un tata îl poate da fiicei lui”. ~

~ Odine ~

~ Dă-mi dragostea și sufletul înapoi ~

~ Dă-mi dragostea și sufletul înapoi

Cel pe care l-am pierdut.

Dă-mi dragostea cu bucuria ei

Cu zâmbetele, cu visele

Chiar și cu ochii răniți de lacrimi,

Chiar și cenușa ei,

Dar dă-mi-o înapoi.

Chiar și o lacrimă,

Da-mi-o că nu mai am sare în ei

Și nici apă de cristal nu mai am,

Din cauza ei.

Dă-mi inima înapoi

Așa cum este ea, uscată,

Cu dor cu tot

Și fără afecțiune.

Dă-mi și poeziile înapoi,

Cu toate literele vraiște cum sunt,

Cu rime și fără rime,

Dar dă-mi-le că nu le meriți.

Dă-mi și visele înapoi,

Visate în nopți de neliniște,

În nopțile în care îmbrățișai alte femei.

Dă-mi sentimentele,

Sentimentele curate pe care ai aruncat noroiul în amăgirilor

Și pe care le-ai trădat mișelește.

Dă-mi parfumul de trandafiri,

Parfumul cu aroma lui cu tot

Din trupurile noastre transpirate.

Dă-mi te rog și pumnalul,

Cel cu care m-ai înjunghiat de atâtea ori,

Dă-mi-l să decupez cu el

Toate amintirile cu tine! ~

~ Odine ~

~ Chelner încă o doză de de dragoste te rog ~

~ Pleacă și nu te mai întoarce dragul meu.

Nu am crezut vreodată că voi ajunge să îți spun asta, dar uite că am decis să o scriu.

Am hotărât să mai tai din mormanul ăsta de litere.

Te uit ușor ușor, știi?

Îți amintești când îți spuneam că totul e greu de suportat?

Toată durerea, toată oboseala, toată dragostea, toată confuzia și îndoiala, să clarificat puțin câte puțin.

Azi îmi pun în ordine gândurile pentru mine, îmi dau mai multă atenție mie, azi trăiesc pentru mine.

Tot ceea ce este al tău, o să încui într-o casă și o voi părăsi pentru totdeauna, cu toate celelalte dezamăgiri pe care le-am avut în viață.

Vreau să îți spun un singur lucru, să fii fericit și să nu te mai întorci la mine. Niciodată. 

Astăzi vreau să mă îmbăt și să mă bucur că am ziua de mâine.

Să-mi distrag atenția de la trecut, chiar dacă mâine mă aleg cu o mahmureală zdravănă.

Am ales să nu te mai însoțesc pe viitor, în nebunia vieții tale,

Mă plictisesc fantastic, pentru că ești atât de previzibil.

Îți știu fiecare text, fiecare încercare de a seduce.

Femeia din mine te cunoaște atât de bine și totuși deloc,

Dar nici nu mai încerc să aflu mai multe despre tine,

Pentru simplu fapt că mă plictisește filmul ăsta cu scenariu prost,

Sau un actor la fel de slab, care nu iese cu nimic din rol.

Devine obositor să o iau de la capăt de fiecare dată

Dar să nu existe decât un singur deznodământ,

Acela ca tu să te tot tăvălești prin cearceafuri străine.

O fi și ăsta un fetiș de-al tău,

Să testezi textile de tot felul, unele mai moi altele mai aspre,

Unele parfumate cu balsam, sau after shave masculin.

Tu știi însă tind să cred că nu mai faci diferența

Dintre un pat de hotel ieftin, sau o cameră de lux.

Cert este că ești atât de singur, încât tot ce mai ai de făcut cu tine

E să te plimbi din loc în loc, să te simți plin.

Tocmai am terminat paharul... parcă am luat o doză de dragoste

Și mă simt bine... al dracului de bine!

Azi vreau o supradoză...

Chelner, încă o doză de dragoste, te rog! ~

~ Odine ~

~ Suntem tăcuți atunci când ar trebui să țipăm și țipăm când ar trebui să tăcem ~

~ De multe ori ne este frică ... 

Frică de ceea ce am putea să facem

Frica de ceea ce am putea să încercăm. 

Am lăsat fricile să preia speranțele noastre. 

Spunem nu, când de fapt am vrea să spunem da, 

Suntem tăcuți, atunci când ar trebui să țipăm

Și țipăm atunci când ar trebui să tăcem.

De ce? 

La urma urmei trăim doar o singură dată, 

Nu avem timp să ne fie frică. 

Ar trebui să încercăm imposibilul,

Să riscăm, fără teama că nu am fi acceptați,

Dacă nu suntem noi înșine.

Nimeni nu te forțează,

Fii tu însuți,

Nu ai nimic de pierdut,

Dar ai totul pentru a câștiga. 

De multe ori credem în destin

Ne rugăm, ne așteptăm ca lucrurile să se întâmple,

Uitând cel mai important lucru:

Să credem în noi înșine! Și în Dumnezeu!

Să acționăm fără a ne gândi la riscuri,

Pentru că fiecare zi trece și nu va mai veni înapoi.

Nimic nu este scris,

Nici măcar imposibilul,

Totul depinde de voința noastră,

Pentru a spune "da pot" la fiecare provocare.

Avem puterea. Când suntem siguri,

Când credem și dorim ceva, nu mai există nici un obstacol în a îl obține,

Trebuie doar să încercăm.

Dacă vei visa că ești cel mai bun din lume ...

Vei rămâne doar la a visa aplauze.

Dacă vei încerca să fii cel mai bun, vei deveni.

Atunci când ai nevoie să taci, nu mai țipa,

Pentru că nu te vei face auzit nici măcar de tine,

Dar când va fi nevoie să țipi, țipă...

Vocea ta va trece dincolo de urechi și va ajunge la inimă! ~

~ Odine ~

~ Dragostea e plătită doar cu dragoste ~

~ Am ars totul. Ceea ce vezi sunt flăcări, 

Din tot ceea ce a fost.

Nu pot face nimic. 

Te asigur că o să îmi pun și tălpi noi,

După ce le-am ars pe cele vechi, ce știau drumul spre tine.

Am un preț imens pentru ceea ce am în suflet

Iar cărțile de credit nu pot cumpăra ceea ce simt.

Dragostea e plătită doar cu dragoste,

Nu cu julituri în genunchi sau inimi rupte,

Iar tu nu ai suficienți bani pentru a o cumpăra.

Ți-am ars banii falși, la fel de falși precum ești tu

Bani cu care ai cumpărat un timp iubirea.

M-ai păcălit un timp, dar le-am aflat valoarea.

Acum aștepți ca cineva să cumpere ceea ce vinzi tu.

Cineva te va cumpăra cu bani la fel de falși

Și vei primi dragoste la fel de falsă.

Poate vei înțelege și tu nevoia de a arde tot.

Cât am cheltuit pe tine, m-a costat prea mult,

Prea multă dragoste pentru o mână de cenușă

Pe care a luat-o prima pală de vânt.

Am pierdut destul, cât să nu îmi mai permit să pierd un gram,

Iar fiecare atingere și sărut m-au costat o avere,

Pentru ceea ce am primit în schimb,

Ceva fără valoare,

O iubire contrafăcută,

Made în China.

O copie falsă a unui produs veritabil,

Iar eu nu cumpăr falsuri.

Am ars totul, iar ceea ce am nu vând,

Dragostea și fidelitatea nu pot fi cumpărate,

Căci ele nu au un preț dragule,

Moneda cu care poți cumpăra dragostea e dragoste,

Ea arde, dar nu se preface în cenușă,

E un jar nestins și este cel mai prețios combustibil,

Căci dragostea este cel mai vechi sentiment din lume. ~
~ Odine ~

~ Și oamenii și oglinzile nu văd suflete, ci chipuri ~

~ Uneori nu știu

Dar mă îndoiesc ca oglinda mă reflectă cu adevărat,

Așa cum sunt.

Niciodată nu știe ceea ce șoptește tăcerea mea,

Nu vorbesc cu ea, iar tăcerea mea

Este reflecția tăcută din oglindă.

De unde știe ea vârsta mea? Sau numele?

Ea reflectă doar ceea ce vede la exterior

Nu ceea ce e în inima mea.

Dacă ar fi cunoscut ce se află acolo,

În anumite momente m-ar fi reflectat aproape moartă.

Oglindă ipocrită, care redai doar ceea ce vezi!

Știi tu ce înseamnă fericirea?
Doar pentru că cineva zâmbește în fața ta nu înseamnă că e și fericit,

Sau dacă cineva are ochii plânși, nu înseamnă că e de la oboseală.

Când apare cineva machiat nu înseamnă că e la fel de frumos

Și că în spatele unui fond de ten se ascund cicatrici.

Tu vezi doar coaja celui ce se înfățișează,

Nu și oasele lui.

Nu ești deloc înțeleaptă chiar dacă ești atât de tăcută,

Tu ești doar ceva ce nu reflectezi sufletul,

Ci un decor.

Ți se pot juca în față piese de teatru,

Dar nu scenariul vieții

Și uneori deformezi originalul.

Vezi? Acum mă uit la tine,

Sunt machiată aproape perfect.

Știi tu ce e dincolo de masca asta? NU,

Dar totuși ai văzut mai multe decât ochii adevărați,

Ai unor persoane care s-ar presupune că au suflet.

Și atunci cum aș putea să le cer lor să vadă ce e dincolo de farduri?

Doar pentru că au suflet... dacă îl au?

Acum îmi vezi lacrimile și fardul ce curge și nu ai suflet...

Un om le-a văzut și nu a înțeles ce e dincolo de ele.

E clar... Și oamenii și oglinzile nu văd suflete, ci chipuri.

Și atunci cum te simți când nu mai simți nimic?

Ca o oglindă. ~ 

~ Odine ~