~ Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare
Care să mă facă să îmi pierd simțurile,
Să beau din paharul dorinței,
Să nu mai pot curăța corpul de gustul tău.
Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare,
Cu care să mă trezesc,
Într-o dimineață geroasă de iarnă,
Sau într-una în care dorul mă strânge.
Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare
Iar senzația gurii tale,
Să-mi inunde buzele dornice de tine
Și să ia forma corpului tău.
Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare,
Până când ochii noștri,
Se vor inunda cu lacrimi
Și vor mângâia pielea
uscată.
Îmi ești dator.... cu o îmbrățișare,
Să mă ții în brațele tale și să nu îmi mai dai drumul,
Pentru că au stat prea mult departe de tine,
Unde simt că timpul nu mai are măsură.
Îmi ești dator.... cu îmbrățișarea asta,
Să mă las cu încredere ca într-un balansoar,
Ca o foaie de hârtie zguduită de vânt,
Să mă ții de mână, iar eu să zbor. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu