~ Doi milimetri de viață ~

~ Creez puncte de suspensie pe corpul tău,

Să te ating fără să mă pierd...

Creez cercuri pe pielea corpului tău

De jur împrejurul alunițelor tale...

Am nevoie de o busolă, numai a mea,

Să mă facă să nu pierd direcția, polul nord.

Creez puncte de suspensie și-mi deschid inima să respir aerul,

Același aer pe care îl respiri tu,

Atunci când îmi geografiezi corpul....

Numai tu ești în stare să-mi simți nebunia,

Numai tu ești în stare să îmi atingi sufletul.

Totul are gustul tău, ca o cafea la prima oră a dimineții,

Doar tu mă știi cu totul, iar atingerile tale,

Chiar și la doi milimetri de piele, pare mijlocul sfârșitului lumii.

Săruturile tale sunt aripi, care lasă amprente pe piele,

Ele sunt stele pe cosmografia corpului meu,

Doi milimetri de viață, piele lângă piele,

Ochi în ochi, gura care ia răsuflarea celeilalte guri,

Iar senzația respirației atinge trupurile noastre,

Doi milimetri de viață, în afara lumii.

Îmi vine să-mi tatuez liniile buzelor tale

Când îmi sărută corpul și mă marchează cu foc.

Creez drumuri pe pielea corpului tău,

Ca un cartograf expert, ca să nu mă pierd pe mine.

Vulcanul numelui tău mă răscolește în fiecare secundă,

Îmi sărută toate simțurile și-mi aduce aminte,

Că toate punctele de suspensie nu sunt altceva decât... va urma. ~

~ Odine ~