~ Preţul iubirii ~

~ M-ai ademenit din casa mea din Rai

Amăngindu-mă cu promisiuni lumeşti,

Spuneai că dragoste-o să-mi dai,

Dac-o să uit de cetele cereşti.

Şi mi-ai cerut ca jertfă de iubire,

Să-mi smulg aripile să nu mai ştiu,

C-am fost făcută pentru mântuire

Şi înger decăzut să fiu.

Şi-ai reuşit să-mi aduci dezamăgirea,

Că oamenii nu mai vor ca să iubească,

Ucigând şi îngerii dar şi omenirea,

Pentru un pumn de-arginţi ca să trăiască.

Rămasă fără aripi şi în singurătate,

Printre ale tale crime m-am rătăcit,

N-am mai putut zbura spre eternitate,

Şi am căzut şi am murit.

Acum aştept zăcută pe mormânt,

Să fiu iertată de păcate,

C-am vrut să cunosc iubirea pe pământ,

Să prind aripi şi să zbor spre divinitate. ~

 ~ Odine ~

~ În visele mele ~ (Poem de dragoste IV)

~ Te-am nominalizat în mijlocul visurilor mele 

Am girat pentru tine în singurătatea mea 

Am negociat cu cerul să-ţi dea culoare ochilor,

Şi pământul sa îţi dea putere.

Sunt geloasă pe ochii tăi, care nu văd

Dar mă văd,

Vocea care-mi şopteşte, dar nu se aude,
Sărutul care nu se schimbă niciodată,

Dar e imprimat în mintea mea,

Geloasă pe căldura mâinilor,

Care nu mă ating în invizibil,

Aerul care îl respiri şi tot spaţiul care nu îmi aparţine,

Gelozia ca o boală care doare, doare,

Şi absenţa ta ca un uragan,

Care vrea să  dărâme zidul încrederii.

Iubirea mea ţi-am dăruit,

Durerile mele le-am întins ca aripile pe apă,

Am închis ochii şi am părăsit locul de unde scriu,

Aruncându-mă în mâinile tale, în tăcerea ta.

Tăcere care cântă melodia sufletelor pereche,

Cu versuri, care sunt ca ale noastre,

De mai înainte de veacurile în care trăim.

Dacă aş putea descrie agitaţia din inimă,

Fiecare bucăţică pierdută care vrea să se găsească,

Şi care s-a rătăcit în lumea asta mare.

Orice sentimente cu speranţă,

Fiecare sentiment pe care îl ştiu,

Fiecare sentiment de iubire,

Şi în cele din urmă nu vei avea decât....

Un sentiment care a trecut... şi a rămas

Dragostea. ~ 

~ Odine ~

~ Arhitectul inimii ~ ( Poem de dragoste III) ~

~ Iubirea e arhitectul inimii.. o ciopleşte până o transformă în două aripi.

Arhitectura aripilor sunt ca nişte case construite cu braţele în soare.

Articulaţiile lor au structura corpului unei păsări pregătită să zboare.

Are morfologia unui teren dur care adună continuitatea actelor umane.

Membranele sunt insuficiente şi se întrepătrund în cele două spaţii, creând jocuri de lumină şi umbră.

Acesta e fundamentul unei clădiri neterminate si nedefinite care stabileşte mortarul in viitor pentru a consolida clădirea inimii.

Având în vedere dragostea care mi-a tulburat inima, nu pot avea decât aripi să fiu primită în Paradis, pentru că te-am iubit dinainte de a exista în timp. ~

~ Odine ~

~ Bucata din mine ~ (Poem de dragoste II) ~

~ O bucata din mine 
O jumatate de la mine
E in privirea ta.

Dorinta este mai rea decat chinul,
Este mai rea decat uitarea,
Este mai rea decat asteptarea.

O bucata din mine,
Jumatatea exilata din mine,
E plina de semne

Si asta doare ca dorul unei barci
Care e ancorata in debarcader,
Dar viseaza la valuri.

O bucata din mine 
Jumatatea rupta din mine
Ia forma dorului ca un glont,
Si strapunge cerul,
Insa reculul lui zguduie copilul din tine,
Care delireaza in desertaciunile lumii.

O bucata din mine,
Jumatatea amputata din mine
Simte dorul acut,
Si musca din bucata de suflet,
Ramasa, la mine, caci isi cauta

Cealalta jumatate ramasa la tine.

O bucata din mine,
Cealalta jumatate care o ador,

Spala ochii mei cu dorinta,
Caci dorinta este cea mai rea pedeapsa
Pe care o porti ca un giulgiu,

Atasat de pielea bucatii din tine. ~

~ Odine ~

~ De ce tu ? ~

~ De ce te-ai transformat în acel călău care,

A înfipt adânc cuţitul, fără să ştii cât doare,

Şi ai plecat în grabă, nu ai privit în spate,

Unde urla un suflet cu răni înjunghiate?

De ce calci pe cadavre vii şi nu te uiţi în jos,

Că nimeni nu-i mai sus, dar nici nu-i mai prejos,

Că Dumnezeu ne-a lăsat în viaţă ca să ne iubim,

Nu să ne rupem inimile şi-apoi să le zdrobim.

Că nu-i păcat mai mare, decât să juri iubirea,

Şi-apoi să scuipi pe ea şi să-i spurci amintirea,

Să crezi că dragostea are termen de valabilitate

Şi că ceea ce iubeşti astăzi, mâine are finalitate.

Dar nu, dragostea pură nu se termină niciodată,

Ea rămâne-n sufletul ce iubeşte, mereu nealterată,

Şi chiar în suferinţă creşte precum creşte o pâine,

Care e plămădită din iubire şi e hrană pentru mâine. ~

 ~ Odine ~

~ Poem de dragoste I ("Te iubesc") ~

~ Acest poem este un poem de dragoste 
E un bilet fara tinta
Si nu stiu daca va ajunge la destinatie.
Nu exista nici un nume pe plic,
Sau scrisa vreo adresa.
Acest poem de dragoste 
A recidivat  ca un nebun 
Emanand imsomnii si,
Prezinta caracteristicile unui chip 
Completat de un corp,
Care merge impotriva vantului
Sa ajunga sa se descompuna,
Cuvant cu cuvant.
Asta e rolul poemului,
Care nu e ca niciunul,
Al meu.

Cele patru maini au
scris acest poem, 

Destinul meu si cu mine
Si nu suntem intotdeauna pe aceiasi lungime de unda,
Si nu ne ascultam,

Dar ne intelegem perfect sentimentele.

" Te iubesc chiar si atunci cand nu spun.

Cand te abati de la drumul drept,

Te iubesc si cand strang un  dor cat muntele,

Dar nu stiu intotdeauna cum si ce sa-ti spun

Nu pot gasi cuvintele potrivite.

Esti tot ceea ce un verset spune:

Tot ceea ce are nevoie un poem,

Este de o pereche de aripi,

Si de un piept din care sa rasara,

Sa acordeze sufletul intr-un cantec,

Si sa-l trezeasca din somnul profund.

Sa inceapa cu mangaieri din univers

Si flori si lumina din inima mea,

Pentru floarea noptii din inima ta." ~

 ~ Odine ~

~ Ganduri in noapte ~

~ Uneori luna isi lumineaza durerile,  reflectandu-le  in apa marii. ~

~ Am incercat sa sterg din inima cuvantul iubire dupa ce a trecut pe acolo creionul ei, insa a ramas imprimata ca o rana adanca in hartia sufletului. ~

~ Dorim langa noi intotdeauna persoana care pleaca departe, niciodata cea de langa noi. Asta pana cand si ea la randul ei pleaca si atunci realizam ca de fapt cel ce a fost intotdeauna langa noi era cel pe care l-am dorit cel mai mult. ~

~ In prima zi in care soarele s-a stins in mare, s-au nascut ingerii. ~

~ Speranta omului e ca radacina unui copac care se agata de rana pamantului, sa se ridice la nori. ~

~ Odine ~