~ Slăbiciunea unei femei ~

~ Se spune că femeile puternice nu sunt alese, ele aleg.

Eu poate nu sunt o femeie puternică pentru că tu m-ai ales

Dar eu am ales să te păstrez în inimă și în cuvinte.

Dacă eu ca femeie slabă am ales așa, tu ca bărbat cum ești?

Ce ești? Un bărbat slab sau puternic?

Pentru că de multe ori nu e deajuns doar să alegi, ci să păstrezi.

Cred că asta e adevărata putere a unui om.

Măcar așa femeie slabă cum sunt pot alege ceva....

Ca de acum înainte să aleg să învăț să trăiesc fără tine,

Să aleg să nu te mai vreau doar pentru câteva clipe,

Să aleg să-ți spun nu, atunci îmi ceri să spun da,

Să aleg să te las pe calea ta, fără să îți spun cât greșești,

Să te las să greșești și să te las să te doară,

Să aleg să nu mă mai doară pe mine, pentru tine.

Aș avea atâtea să aleg însă sunt doar o femeie slabă

Și în slăbiciunea mea am știut întotdeauna ce vreau,

Că te vreau pe tine, cel care m-a ales dar nu a știut niciodată ce vrea,

Care în nesiguranța bărbatului a ales mult prea multe,

Dar niciodată nu a putut pune punct atunci când totul era terminat.

Eu știu ce vreau și ce am de gând să aleg să fiu în viață

Și în nici un caz nu vreau să fiu o pată de cerneală pe pagina vieții cuiva,

Vreau să fiu o poveste cu final fericit, cu bune și cu rele.

Da dragul meu, asta vrea o femeie slabă ca mine, să lupte pentru ceea ce vrea

Și să îți iubească până și nebunia, dar să ai măcar un sfert din slăbiciunea pe care o am eu! ~

~ Odine ~

~ A te iubi... ~

~ A te iubi...

A însemnat a fi cu tine și a învăța

Că nu există prinț sau cerșetor

Atunci când două suflete se îmbracă

În aceiași haină subțire de dragoste.

A te iubi...

A însemnat să cred într-un ”pentru totdeauna”

Să îmi multiplic conceptul de rău și bun,

A însemnat să te recunosc ca un antidot

A tot ceea ce viața mi-a inoculat în vene.

A te iubi...

A fost ca un vis din care nu am vrut să mă trezesc

Să trăiesc într-un vis în care credeam cu toată ființa,

A fost îndrăgosteala de fiecare dimineață

Atunci când primul nume care îmi venea în minte, era al tău.

A te iubi...

A însemnat să cred în ceea ce nu văd

Dar să știu că nu pot uita nici o secundă,

Să învăț să trăiesc cu dorul în piept

Și cu milioane de speranțe pentru mâine.

A te iubi....

A însemnat să dau jos toate armurile,

Pentru a mă dezvălui goală, fără teamă,

Să-mi desfac fiecare foiță de pe inimă și să o arăt,

Așa fierbinte cum este, în spatele unei inimi de gheață.

A te iubi...

Pentru mine a însemnat ”totul”,

Să-mi pun inima în ștreang și ca pariu pentru tine,

Să-ți cumperi jetoane pentru jocuri mărunte și să pleci,

Lăsând cheia blocată în sufletul meu încuiat,

A însemnat să sufăr până la moarte, dar fără să mor. ~
~ Odine ~

~ Numai îngerii plutesc ~

~ Numai îngerii plutesc,

Restul se tăvălesc în noroi.

În noroiul vieții,

Între real și material,

Între lumesc și nebunesc,

Între nimicul cotidian,

Între bani și sex,

Între simțuri de moment,

Între palpabil și auditiv,

Între verbal și vizual,

Între orgolii și vanități,

Între praful deșertăciunii

Și stropii lacrimilor,

Devenind un mâl

În care se afundă tot mai des,

Tot mai mulți,

Mai mulți din cei care se târăsc

Și se tăvălesc în el.

Restul se înalță în smerenie,

Plutesc în modestie,

Își construiesc averile acolo unde nu se văd,

În sufletul care devine tot mai ușor,

Cel care plânge atunci când ceilalți se târăsc,

Când noroiul îi ține pe pământ,

Când se transformă în el și nu plutesc,

Pentru că ei nu sunt îngeri,

Sufletul lor a fost moneda

Plății deșertăciunilor.

Cei care suferă se înalță,

Căci ei sunt îngeri și plutesc,

Deasupra de pământ,

Deasupra apei,

Deasupra a tot ceea ce e lumesc,

Asta e răsplata suferinței de înger....

Înălțarea. ~

~ Odine ~

~ Vreau să uit... ~

~ Vreau să te uit

Să uit tot ce a fost,

Dar inima îmi reamintește

De fiecare dată când bate.

De fiecare dată când împinge sângele în vene

Pentru că îmi aduce aminte că îmi ești acolo,

Că faci parte din mine...

Și nu te vreau,

Dar nu știu cum să te scot.

Am o singură șansă să te scot din mine,

Șă te scriu,

Să te scriu cu sânge

Până când se va termina,

Atunci te vei termina și tu

Și o să te uit.

Și-am să te scriu

Și-am să te strig

Și-am să te scriu urlând

De dor și de durere de va fi,

Tot nu voi înceta să te scriu

Până la ultima picătură,

Chiar de va fi să mor apoi

Tot nu voi înceta până să te uit.

Așa măcar voi pleca în eternitate,

Voi putea pleca uitând,

Uitând de tine,

Exact așa cum și tu ai uitat de mine.

Doar că eu acolo nu te voi mai știi

În schimb tu o să vii și o să îți aduci aminte.

Acolo nu vei mai uita

De tot ce ai promis și nu ai îndeplinit,

Tot ce ai rănit și nu ai vindecat.

Încă te scriu cu sânge,

Încă mai am destul,

Dar știu că te voi uita

Și poate acum eu trăiesc o viață

În încercarea de a te uita,

Dar tu vei trăi o eternitate,

Apăsat de toate regretele. ~

~ Odine ~

~ Visul meu a rămas la tine ~

~ Degeaba încerc să dorm,

Visul meu e la tine,

E cu tine,

E cu o parte din trecut.

Degeaba încerc să uit,

Mereu îmi aduci aminte,

Îmi servește o porție de venin acest ”tu”,

Pe care eu nu îl mai cunosc,

Un ”tu” care a deveni sclavul minciunii,

Acest ”tu” care caută nimic,

Dar calcă totul în picioare.

Degeaba am irosit cuvinte pe tine,

Toate nu au rămas decât litere

Care au trecut prin mintea ta ca niște păsări speriate.

Degeaba cred că ai putea fi altfel,

Tu nu știi cum ar trebui să fii altfel,

Ești de prea mulți ani, astfel.

În zadar am crezut în iubirea ta,

Degeaba am riscat în iubire,

Căci a fost o iubire în care nu am riscat decât eu,

O iubire în care am răbdat doar eu,

O iubire în care am suferit doar eu,

O iubire care pentru tine nu a valorat nimic.

Dăruiești vise, dar la final rămân doar visele

Care se risipesc la ivirea zorilor,

Atentezi la inima femeilor,

Să dovedești altora cât de cuceritor și de ”stil” ești.

Degeaba am căutat acest tot la tine,

Căci la tine toate lucrurile sunt pe jumătate,

Ești jumătate de om cu jumătate de inimă

Și din nefericire pentru tine, trăiești pe jumătate.

Degeaba încerc să fiu indiferentă,

Pentru că ce a fost a fost un timp pierdut,

Timp pe care nimeni nu mi-l poate înapoia

Și o iubire pe care am dat-o fără limite

O iubire atât de mare pe care am irosit-o,

Pe un om atât de mic. ~

~ Odine ~

~ Sărută-mă înainte să mor! ~

~ Te risipești ca un fum...

În alte brațe

Și acolo sălășuiești un timp

Și-apoi te ia vântul

Și te duce în alte brațe.

Săruți altă gură,

Te plimbi prin mințile altei femei

Și ieși din nou ca fumul și pleci.

Îl intoxici și îl lași în comă,

Ești dioxid de carbon

Ce nu face bine niciodată,

Iar atunci când te evapori

Lași în urma ta, moarte cerebrală.

Te învârtești în jurul victimei,

Îi săruți buzele și o lași acolo...

Căzută.

Ești un veșnic nemulțumit

Între mai multe relații,

Te lași fumat

Pentru că atunci știi că victima e sigură,

Că va urma paralizia...

Că ea va fi exact ca un pui de vrabie

Ce așteaptă hrana mamei cu gura deschisă,

Ești dependent să ai dependente de fumul tău,

Dependent să auzi spunând,

”Sărută-mă înainte să mor!”. ~

~ Odine ~

~ Pot fi femeia bărbată...~

~ Pot fi femeia bărbată...

Cea care acum plânge și se rupe în două pentru iubire,

Iar în secunda următoare se șterge la ochi

Și conduce cu capul sus și ferm alți oameni.

Tu, în schimb nu vei putea fi niciodată bărbatul-femeie

Și nu mă refer de a avea statutul de femeie întreținută,

Pentru că aici da recunosc, te pricepi mai bine decât o femeie,

Ci acela de a avea sentimente nobile,

De a șimți și trăi cu inima și a te lăsa ghidat de ea

Chiar dacă te-ar duce în suferință,

Femeie plină de dureri dar nevoită să ierți.

Pentru că în căutarea experiențelor ai devenit robot

Și în spatele cuvintelor de iubire pe care le spui

Nu e adevăr nici 1%,

Nu ai capacitatea de a simți dragostea de femeie,

Trăirea ei, mila ei, dorința de a proteja,

Sentimente de care până și un bărbat e capabil de ele.

Cumva tot ceea ce faci mă duce la gândul

Că nici bărbat nu poți fi

Cât timp tu nu mai poți avea sentimente

Nici iubire, nici milă, nici conștiință

Și că ești mai sec decât m-ai acuzat pe mine a fi.

Tu ești sec și de viața, de asta cauți experiențe

Pentru că ele te-ar putea face să intri in șoc,

Să te electrocuteze cu simțire și să te facă

Să iubești un om mai mult decât tot ceea ce este material.

Tu nu poți fi nici femeie, nici bărbat

Pe când eu din femeia fragilă care plânge

Dar pot deveni cel mai apring bărbat demn de respect,

Însă cu o inimă mare capabilă de iubire. ~

~ Odine ~