~ Prizonier ~

~ Războiul ăsta nu a fost al meu,

Și poate nici al tău, deși a fost creat de tine.

Dacă cineva a pierdut nu am fost eu,

Ai fost tu,

Armele mele au fost cuvintele,

Pe care poate le-ai înțeles,

Deși nu în totalitate,

Unele le-ai distorsionat,

De câte ori ai avut nevoie să o faci.

Dacă cineva a fost cobai,

Nu am fost eu,

Ci tu...

Tu ți-ai pus viața la bătaie

Și trupul drept țintă,

Gata pentru a fi ochite de armele încărcate.

Cuvintele mele nu fost menite să te lovească,

Ci să te apere pe tine de tine.

Eu nu am fost războinicul sau soldatul,

Nici măcar un erou nu am fost,

Însă tu ai fost prizonierul proriului tău război,

Război înventat și creat de tine,

Deși ai sperat poate, că îți va fi de ajutor.

Eu dintr-o privire a ta am făcut un poem,

Nu un război,

Un cântec, nu un glonț,

O poveste, nu un câmp de bătălie.

Acum te-ntorci rănit și ai nevoie de pace,

Ai nevoie ca cineva să îți îngrijească rănile,

Iar după ce te vei înzdrăveni,

Vei avea nevoie de alt război,

Să pleci la o altă luptă,

Din care vei reveni din nou lovit.

Nu te pot împiedica să te lovești din nou,

Dar pot fi cea care alină rănile.

Aș vrea să mă lași să te învăț ce e pacea,

Nu să fiu infirmiera vieții tale. ~

~ Odine ~

~ Urmă pe suflet ~

~ Am fost valul care ți-a sărutat urmele

Pe care le lăsai pe nisipul sufletului meu.

Ai avut dreptate că am secat, de când tot îți caut urmele

De când rătăcesc pe nisip în căutarea ta

Și tu nu ești, tu nu mai ești.

Tu nu ai fost decât un trecător pe malul meu

Care și-a lăsat urmele pentru o clipă

Și apoi a continuat drumul pe un alt mal,

Sau pe mai multe.

Îți place să umbli în mii de locuri,

Consideri că așa vei cunoaște lumea,

Că o viață ai și vrei să o trăiești.

Dar tot căutând să afli alte și alte locuri

Deși vei avea impresia că ai cunoscut o lume,

De fapt ești cel care nu va cunoaște nimic,

Nu vei cunoaște un loc numit ”casă”... ”acasă”.

Nu poți face casă dintr-un loc în care ești trecător,

Sau unul pe care îl cunoști parțial,

Pentru că vor fi momente când o să aterizezi în porțiuni care nu le știi

Și o să te rătăcești.

Iar atunci, o să cauți să ceri ajutor,

Ajutor altei persoane care cunoaște locul în care tu stai,

Dar de fapt nu l-ai cunoscut niciodată,

Pentru că ai fost prea ocupat să cunoști lumea.

Ți-am sărutat prea mult urmele,

Niște urme care s-au șters de fiecare dată,

Atunci când lacrimile mele le spălau.

Și de fiecare dată când simțeai că urma ta se duce,

Apăreai iar, să-ți lași amprenta

Pentru că deși ești trecător, nu vrei să fii uitat,

Ți-e teamă că uitarea, te-ar face să devii neînsemnat.

Doar că o urmă pe nisip se va șterge la un moment dat,

Pe când o urmă pe suflet, niciodată. ~

~ Odine ~

~ Sunt doar o femeie ~

~ Nu sunt altceva decât o femeie...

Una cât se poate de simplă,

Așa că nu te aștepta atunci să mă port ca o sfântă,

Să iert și să trăiesc în genunchi pentru tine.

Sufletul meu este liber și nu  îi place izolarea

Luptă mereu împotriva fricilor și a ceea ce este inutil,

Dacă am un Rai pentru mine,

Trebuie să îl împărtășesc să fiu fericită.

Dragostea se reflectă, cum cred că deja ai realizat,

Și a o închide într-o colivie a nefericirii,

Nu aș face decât să mor odată cu ea.

Am pierdut multe, dar nu poți să îmi ceri să mă pierd pe mine,

Pentru că altfel aș deveni inutilă, fără sens.

Eu sunt cea de azi, nu mai sunt cea de ieri

Și oricât de mult m-am schimbat, încă am flash-uri

Nu pot uita drumul pe care am mers,

Nu-ți pot uita toate greșelile tăcută și spășită,

Pentru că asta nu se va întâmpla niciodată.

Inima ta a devenit dură, arogantă, crudă,

Mintea ta nu mai are nici un fel de raționament,

Pe măsură ce trece timpul devii mai mândru de tot

Și treci peste orice, pentru a-ți atinge scopurile.

Te-am purtat atâta timp în inima mea,

Dar ai devenit exact ca razele Soarelui pentru Icarus

Care în dorința de a zbura spre el, s-a prăbușit în gol cu aripile arse.

Am acționat precum un beat crezând că te vei schimba,

Dar dragostea nu e beție, chiar dacă este ca o băutură.

Femeia simplă din mine nu ar putea trăi în contrastul ăsta,

Cu atâta dragoste care ți-o port, față de răceala ta.

Nu sunt o sfântă și nici Dumnezeu nu pot să fiu,

Să pot ierta și să îți hrănesc sentimentele perfide

Nu sunt, nu am fost niciodată și nici nu voi fi vreodată,

Sclava unei iubiri care otrăvește tot ceea ce atinge,

Doar pentru a primi câteva clipe de fericire! ~

~ Odine ~

~ Dacă o să vedeți iubirea ... ~

~ Dacă o să vedeți iubirea ... 

Spuneți-i că sunt fiica ei,

Cu chipul însuflețit, cu ochi mari și căprui

Care vede mai mult decât privesc alți ochi,

Cea care și-a vândut liniștea pentru o rană...

Doar pentru o clipă de speranță.

Dacă o să vedeți Iubirea ... 

Spuneți-i că în ciuda maltratarilor ei, 

Eu îi iert această ultimă durere,

Care a venit atunci când somnul era lin 

Și nopțile nu aveau coșmaruri.

Dacă o să vedeți Iubirea ...

Spuneti-i că dacă viața mi se stinge, 

Nu vreau să plec fără ultima îmbrățișare și ultima privire. 

Dacă o să vedeți Iubirea ...

Spuneți-i să-mi ierte slăbiciunea mea,

Pentru lipsa lacrimilor și amorțeala sufletului
Așa cum și eu îi iert atâtea momente când s-a lăsat așteptată,

Sau când m-a pus să am încredere că se va întoarce.

Dacă o să vedeți Iubirea ...

Spuneți-i că nu l-am iubit din plictiseală,

Și nici din prea plinul singurătății mele

Și că el mi-a spus că vom locui împreună cu ea,

Iar ea nu ne va părăsi niciodată.

Dacă o să vedeți Iubirea...

Spuneți-i că am renunțat la tot pentru ea,

Că acum sunt un om sărac, dar atât de bogat în ea,

Că aș fi putut să îi ofer lui totul,

Dar a ales să plece și să îi ofer libertatea. ~
~ Odine ~

~ Ornament ~

~ Este pentru tine... 

Zâmbetul ăsta răutăcios, vocea timidă și privirea intensă,

Este pentru tine....

Poezia, îmbrățișarea și cel mai fin parfum,

Este pentru tine...

Sărutul dulce amărui și cuvintele suave spuse la ureche,

Este pentru tine...

Aventura asta periculoasă spre visul care îl doresc,

Este pentru tine...

Doar pentru tine fantezia secretă și dorința,

Este pentru tine...

Toată nebunia asta de dragoste,

Pentru că ești ca piperul, picant, fierbinte,

Care deși uneori mă arde, îmi încălzește sufletul.

Și știi bine de ce? Pentru că te iubesc.

Căci viața mea e ca o muzică pe care poți dansa

Dar coregrafia tu o faci.

Iar eu sunt ca un glob de Crăciun,

Atât de frumos colorat, sclipitor dar și fragil,

Care deși e spart în mii de cioburi,

Mă poți lipi de ornament pe rama fotografiei tale. ~

~ Odine ~

~ De ce te porți ca un blestem? ~

~ De ce te porți ca un blestem

Dărâmând totul în mine

Și nici nu vii când eu te chem

De parcă tot ți se cuvine?

De ce mă faci să îmi urăsc

A mea inimă sărmană,

Când tot ce fac e să te iubesc,

Cu o dragoste nepământeană?

De ce mă lași să umblu ca vrăjită

În lumea asta așa de crudă,

Să fiu de tine azvârlită

Precum femeia cea zăludă?

De ce azi te porți indiferent

Iar ieri îmi jurai iubire,

Și ce primesc eu permanent

E tratament de otrăvire?

De ce te-ai transformat așa

Din bărbatul tandru și patern,

În cel care vrea a-mi declanșa,

Intrarea în Infern? ~
~ Odine ~ 

~ Dragostea nu este filosofie ~

~ Dragostea nu este filosofie,

Este ani de viață,

Este construcție de zi cu zi,

Dragostea este divinul din om,

Infinitul efemerului.

Iubirea este inițierea în eternitate.

Exercițiul dragostei în fiecare zi.

Dragostea nu este filosofie.

Este multiplicarea care se divide din noi,

Un fel de ”Bine ai venit” străinului care este în noi ...

Iubirea este forța de muncă,

E ca și apa florilor într-o zi călduroasă de vară,

Semănatul a ceea ce vei recolta în viitor.

Dragostea nu este filosofie.

Dar ea cționează chimic ...

Este aplicată fizic...

Se înmulțește matematic,

Este geografia formelor corpului

Și dă povești istorice.

Dragostea nu este filosofie.

Este conjugată în viață,

Experiență divizată,

Dragostea nu este întotdeauna râs,

Dar, de asemenea, nu este nici durere întotdeauna. ~

~ Odine ~