~ Dacă o să vedeți iubirea ...
Spuneți-i că sunt fiica ei,
Cu chipul însuflețit, cu ochi mari și căprui
Care vede mai mult decât privesc alți ochi,
Cea care și-a vândut liniștea pentru o rană...
Doar pentru o clipă de speranță.
Dacă o să vedeți Iubirea ...
Spuneți-i că în ciuda maltratarilor ei,
Eu îi iert această ultimă durere,
Care a venit atunci când somnul era lin
Și nopțile nu aveau coșmaruri.
Dacă o să vedeți Iubirea ...
Spuneti-i că dacă viața mi se stinge,
Nu vreau să plec fără ultima îmbrățișare și ultima
privire.
Spuneți-i să-mi ierte slăbiciunea mea,
Pentru lipsa lacrimilor și amorțeala sufletului
Așa cum și eu îi iert atâtea momente când s-a lăsat așteptată,
Așa cum și eu îi iert atâtea momente când s-a lăsat așteptată,
Sau când m-a pus să am încredere că se va întoarce.
Dacă o să vedeți Iubirea ...
Spuneți-i că nu l-am iubit din plictiseală,
Și nici din prea plinul singurătății mele
Și că el mi-a spus că vom locui împreună cu ea,
Iar ea nu ne va părăsi niciodată.
Dacă o să vedeți Iubirea...
Spuneți-i că am renunțat la tot pentru ea,
Că acum sunt un om sărac, dar atât de bogat în ea,
Că aș fi putut să îi ofer lui totul,
Dar a ales să plece și să îi ofer libertatea. ~
~ Odine ~
~ Odine ~
Misterul dragostei este mai mare decât misterul morţii.
RăspundețiȘtergereToate lucrurile au misterul lor şi poezia este misterul tuturor lucrurilor.
citat din Federico Garcia Lorca (1936)citat din Oscar Wilde
Buna dimineata ! Felicitari ! Multumesc ! O zi frumoasa iti doresc !
Să-ţi aminteşti de visul nostru
Autor:Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Adăugat de: Liliana Trif
miercuri, 22 aprilie 2015
- Să-ţi aminteşti mereu de visul nostru,
Că el ne-a dus cu lumea-n antiteză,
Urmăm acelaşi ţel, ne-am găsit rostul
Când ne-am plimbat de mână pe faleză,
Pe marginea de lac unde-ntr-o vară
Clepsidrele s-au răsucit în loc
Și s-a-nălțat, pe boltă, către seară
Steaua polară plină de noroc.
Când ne-am trezit, în piață, orologiul
Spunea că ne așteaptă de un veac
Și a bătut din aripi ca elogiu...
Știa bătrânul ceas ce mult te plac?
- Voi renunţa, iubite, numai dacă
Înalţii munţi vor deveni câmpii,
Privighetoarea dac-ar fi să tacă
Şi n-au să mai existe poezii
Sau de mi-ai cere tu s-aştern uitarea
Peste poiana-n care-am fost doar noi,
Aş renunţa cu toată frământarea
Care-mi întoarce paşii înapoi,
Altfel, nici gând, sunt o nesăbuită,
Păşesc zâmbind pe sensul interzis,
La braţul tău, atât de fericită,
Rebeli colocatari ai unui vis.