Din flori mici de Sânziene,
Să fac vrăji la mândra lună
Și descântece-n catrene.
Și-am să spun cuvinte salbă,
Să se ducă pân-la ceruri
Și-oi dansa desculță-n iarbă
Și-oi cânta cântec de doruri.
Și-ai să vii la mine-ndată,
Să-ți dau dragoste de zână
Și n-o să mai pleci vreodată
Doar când ne-o despărți tărâna.
Am să-ți pun iubire-n suflet
Și un dor să nu-l poți ține
Să te usuce până-n creștet
Cum mă uscă el pe mine.
Căci o femeie când iubește,
Cu iubire-adevărată
Nimic nu o oprește
Decât dragostea curată. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu