~ Războiul ăsta nu a fost al meu,
Și poate nici al tău, deși a fost creat de tine.
Dacă cineva a pierdut nu am fost eu,
Ai fost tu,
Armele mele au fost cuvintele,
Pe care poate le-ai înțeles,
Deși nu în totalitate,
Unele le-ai distorsionat,
De câte ori ai avut nevoie să o faci.
Dacă cineva a fost cobai,
Nu am fost eu,
Ci tu...
Tu ți-ai pus viața la bătaie
Și trupul drept țintă,
Gata pentru a fi ochite de armele încărcate.
Cuvintele mele nu fost menite să te lovească,
Ci să te apere pe tine de tine.
Eu nu am fost războinicul sau soldatul,
Nici măcar un erou nu am fost,
Însă tu ai fost prizonierul proriului tău război,
Război înventat și creat de tine,
Deși ai sperat poate, că îți va fi de ajutor.
Eu dintr-o privire a ta am făcut un poem,
Nu un război,
Un cântec, nu un glonț,
O poveste, nu un câmp de bătălie.
Acum te-ntorci rănit și ai nevoie de pace,
Ai nevoie ca cineva să îți îngrijească rănile,
Iar după ce te vei înzdrăveni,
Vei avea nevoie de alt război,
Să pleci la o altă luptă,
Din care vei reveni din nou lovit.
Nu te pot împiedica să te lovești din nou,
Dar pot fi cea care alină rănile.
Aș vrea să mă lași să te învăț ce e pacea,
Nu să fiu infirmiera vieții tale. ~
~ Odine ~
Marius Tucă: Domnişoară Muză
RăspundețiȘtergereemail print
0
30 Mai 2014 - 21:54
Domnişoară Muză,
Dacă aş şti cine eşti, unde stai
Şi mai ales cine îţi poartă sâmbetele
L-aş provoca la un duel de poezie
Şi aş fi gata să-mi pierd viaţa
Pentru a-ţi putea intra în graţii
Fără a atenta la virginitatea sinelui.
Domnişoară Muză,
Ce ar trebui să fac pentru a putea
Să vă posed elocinţa şi smerenia
Pentru o noapte de desfrâu a cuvintelor toate
Care să mă joace pe degete, pe litere,
Să fim deopotrivă posedaţi şi înamoraţi
De albul hârtiei intrându-ne pe sub piele.
Domnişoară Muză,
Amorul domniei voastre de l-aş avea
Aş cuceri vaste teritorii nescrise
Împânzindu-le cu valsuri măiastre
Dansate cu coada ochilor necitiţi
Ce iau culoarea cuvintelor aşternute
Pe cer, pe umbre, pe cearceafuri.
Domnişoară Muză,
Aşvrea să intri-n mine şi să-mi şopteşti
Toate poemele pe care din diferite motive
De timp, de vremuri, de dragoste
Marii poeţi n-au apucat să le scrie
Cu promisiunea că n-am să le semnez eu
Ci, pentru întâia oară, am să te semnez pe tine.
Domnişoară Muză,
Tu eşti a mea ori eu sunt al tău?
Cine pe cine inspiră, cine pe cine expiră?
Eşti aer, eşti abur, eşti lumină?
Sau poate un suflet rătăcitor de femeie
Ce îmbracă atâtea euri în idee?
Eu sunt al tău, tu eşti a mea?
Domnişoară Muză,
M-am hotărât să te cer lumii întregi
Ca pe o coală albă de hârtie
Pe care să-mi trec toate visele
Acelea când te chem, când te invoc
Visele hoinare pe graniţele minţii
O coală de hârtie, moştenirea Dariei.
_____________
■ "Domnişoară Muză" face parte din cartea de poezie "Pe tine te" - carte de Buna Vestire.
_____________
Buna seara ! Felicitari ! Multumesc ! o saptamana frumoasa, bucurii, realizari, inspiratie !
Superbă. Mulțumesc și eu!
RăspundețiȘtergere