~ Balerina și soldățelul ~

~ Eu am fost mereu o visătoare,

Incurabil de romantică și uneori cu o tristețe pe care mi-am asumat-o,

Ca un soldățel aruncat în lupte urâte, dar care a luptat mereu pentru iubire.

Deși am avut o armă mai tot timpul în mână 

Am inventat metode de a lupta, fără a mă folosi de ea.

Tu ai fost mereu ca un dansator, o balerină...

Ți-ai pus picioarele pe podea și ai reflectat la pașii de balet,

Studiind cu atenție coregrafia și respectând-o întocmai,

Pentru ca dansul final să pară aproape perfect,

Dar nu ai folosit niciodată inima.

Dansul tău e fermecător, dar nu a fost deajuns,

Ai vrut mai mult, ai vrut totul.

Și ai reușit.

Ai folosit decorul pentru a obține totul,

Inclusiv soldățelul de jucărie, dorit.

Toate eforturile sale de a fi elegant în uniformă,

Singura sa misiune a fost de a cuceri balerina,

De a lupta pentru dragoste până la final,

De a îi dărui ca răspuns al iubirii, inima sa.

Ea a fost mereu visul său,

Iar balerina s-a bucurat de asemenea, de a fi cu el,

Că nu avea nevoie de a fi un personaj, de machiaj, de poante.

Din păcate balerina a fost învățată cu luminile rampei, cu scena,

Iar soldatul nu a avut nici o șansă,

Oricât de mult a încercat, a rămas în spatele cortinei.

Pentru balerină spectacolul a mers mai departe,

Fiind aplaudată, dorită și adorată,

Uitând de soldățelul care a stat tăcut în spatele scenei

Și care a rămas acolo, iubind-o în tăcere.

Ea și-a terminat rolul și a plecat spre altă scenă,

Cu un alt rol și alt spectacol.

Draga mea balerină, acum ești ocupată cu luminile rampei,

Dar când luminile se vor stinge, te vei întoarce

Și-ți vei aminti de soldățelul tău de jucărie,

Doar că atunci vei realiza, că soldățelul

S-a schimbat atât de mult și s-a transformat,

Într-un soldățel de plumb, cu un suflet de plumb, care nu mai iubește. ~

~ Odine ~

~ Jumătăți ~

~ De ce lucrurile nu merg așa cum le-am planificat?

De ce atunci când crezi că totul e aproape perfect, se întâmplă ceva și totul se dă peste cap?

E atât de rău faptul că vrem mai mult pentru noi?

Chiar dacă toate par de parcă ar fi un Infern, nu ezita să folosești ușa pentru a ieși de acolo.

Nu mai sta să te gândești de două ori pentru a lua o decizie bună pentru tine,

Nu ezita să spui adevărul cu orice preț,

Căci cine apreciază adevărul nu va pleca de lângă tine.

Nu te mai minți pe tine, crezând că ochii care străluceau nu te-au uitat,

Nu te preface că zâmbetul care se afișa în fața ta a fost sincer,

Nu te mai preface că nu îți pasă de tine, pentru că îți pasă.

Fii sincer, căci iubirea adevărată e construită cu sinceritate.

Ne-am născut goi și toată viața încercăm să completăm golul cu iubire,

Cu oameni de care ne îndrăgostim sperând că așa ne vom umple spațiul,

Dar adevărul este că cei mai mulți se umplu până la refuz cu iubiri,

Care nu vor fi altceva decât amăgiri, ce nu îi vor face decât mai nesățioși decât erau.

Priviți cu atenție oamenii care pretind că se simt iubiți și sunt pozitivi la maxim,

Căci nu arată decât o imagine falsă a lor, deoarece caută să se folosească de viața altor oameni,

Sperând că așa o vor umple pe a lor,

Când nu există decât o cale de a umple golul, să iubești, nu să acoperi lipsuri, doar să iubești.

Poți găsi pe cineva în orice colț din jurul tău,

Dar pentru a iubi, trebuie să înoți împotriva curentului,

Deoarece, poți să te întâlnești cu sute de oameni, să faci ceea ce vrei,

Să minți spunând ce vrei, dar la sfârșitul zilei îți vei da seama că minciuna nu te face să simți fericirea pură

Și că te vei simți mai gol decât erai, adăugând la tine un om care nu există.

Caută omul în fața căruia să stai gol de tot ceea ce există în tine

Și atunci o să înțelegi că nu are rost să fii alt om decât ești,

Căci celălalt este jumătatea care completează perfect golul din tine.

Jumătate care te înțelege, cealaltă te mustră pentru greșeli,

Jumătate este calmă și răbdătoare, cealaltă vrea aici și acum,

Jumătate din tine este coerentă, cealaltă este nebunie,

Dar când jumătate te iubește, cealaltă jumătate te iubește și ea la fel. ~

~ Odine ~

~ Dragoste sau pasiune? ~

~ Dragoste sau pasiune? 

Când cineva îți face ochii să sclipească, mâinile să asude și inima să bată salbatic, 

Când cineva care te atinge îți trezește simțurile, 

Când te trezești din somn și primul gând fuge la persoana respectivă,

Când tot ceea ce ai vrea, ar fi doar să te unești cu omul ăla,

Când ai vrea să fii uitat în ochii acelei persoane ore întregi, 

Când ai nevoie să respiri persoana atunci când ea nu este în jurul tău, dar tu o simți în mintea ta,

Când orele trec greu de fiecare dată când sunt separate și zboară întotdeauna când sunteți împreună,

Când dorul strânge în piept și absența face stomacul să se contracteze și să refuze hrana,

Când se deschide un gol uriaș în tine, la gândul că nu vei  mai vedea acea persoană,

Când lumea este plină de culoare, chiar dacă acesta a fost vopsită în alb și negru,

Atunci când sunetul unei voci devine cea mai bună muzică pentru urechile tale, 

Când o îmbrățișare simplă te face sa uiți de lumea exterioară,

Când ajungi să crezi în destin, suflet pereche, doar pentru a încerca să înțelegi ce a făcut acest sentiment învolburat născut în tine,

Când te gândești la persoana respectivă și în acel moment sună telefonul,

Când nu îți poți explica de ce, dar tot ce poți să faci este să te predai acestui sentiment,

Când nu poți seta corect ceea ce simți și ai încă certitudinea absolută că a fost cel mai bun lucru pe care l-ai simțit vreodată în viața ta ... 

Întrebări, care de multe ori rămân doar întrebări fără răspuns, sau răspunsul vine mult prea târziu,

Sentimente care refuză să-ți părăsească mintea, inima și sufletul,

Vise care duc la o lume care nu există, sau există în visele altor persoane. 

Și atunci ce este ce simțim? Dragoste sau pasiune? 

~ Odine ~

~ Viața va închide uși, dar Dumnezeu întotdeauna va deschide ferestre ~

~ Doamne, astăzi am venit să te rog să rămâi alături de mine,

Dar și să îți mulțumesc pentru oamenii puțini, dar buni care au rămas alături de mine.

Izbăvește - mă de cei care au venit în viața mea să ajute la căderea mea,

Căci deși am căzut, am învățat să devin chiar mai puternică.

Femeia din mine îți spune acum,

Izbăvește mă, Doamne, de tot ceea ce mă golește de iubire,

Tot ce mă ține departe de zbor, zâmbet și vis.

Am înțeles că există oameni răi și că nu contează cât de mult îmi pasă,

Lor pur și simplu nu le pasă, căci nu pot iubi. 

Poate părea un clișeu, dar acest lucru este un mare adevăr. 

Știu că încă mai întâlnesc niște pietre în calea mea,

Dar nu le mai permit să mă păcălească.

Voi face în continuare greșeli cu siguranță,

Însă îmi doresc să mă îndrept, deși știu că unii dintre oamenii pe care îi iubesc mă vor mai răni.

Tocmai de asta, eu îți cer harul iertării

Și nu mă lăsa, să insist asupra a ceea ce îmi face rău și mă duce departe de tine. 

Îți cer și te rog să mă eliberezi de orice lipsă de iubire,

Și dă-mi Doamne orice rău, dar fii alături de mine,

Căci atunci orice rău deși va părea greu de dus, va fi posibil.

       Viața poate va închide uși, dar Dumnezeu întotdeauna va deschide ferestre pentru tine, care duc la locuri mult mai frumoase decât cele pe care într-o zi le-ai visat. Dar, nu te aștepta ca el să transforme totul în jurul tău și să te mângâie, când el așteaptă de la tine să te schimbi, nu să rămâi la fel, căci atunci Dumnezeu va acționa pentru tine la rândul său, în favoarea ta.

       Înainte de a cere, "Doamne, fă să se întâmple acest lucru pentru mine", amintește-ți că Dumnezeu știe ce face. Știe de ce ia asta, știe ce aduce. Nimic în planurile Lui nu sunt în zadar, ceea ce ție nu ți se pare o binecuvântare, este de fapt o lecție. Așa că trebuie să ai încredere, să aștepți ca Dumnezeu să pună mâinile, căci acolo unde el atinge, nu există nici o urmă de răutate. ~

~ Odine ~

~ Defectele tale, sunt perfecte pentru defectele celui pe care îl iubești ~

~ Întotdeauna am spus că ideea de perfecțiune nu mă atrage.

Poate și pentru faptul că nu am fost vreodată aproape de perfecțiune,

Sau de a găsi perfecțiunea ca lucrul cel mai important.

Perfectul poate fi o mare greșeală. 

Cel care crede că poate fi perfect,

Este pur și simplu, o mare plină de "defecte",

Care pot suna, uneori, drept calităti. 

Oricât de ciudat ar părea, imperfecțiunile tale te fac perfect

Și asta pentru că ai posibilitatea să le modifici.

A vorbi despre perfecțiune este ca și cum ai vorbi despre frumusețe,

Căci fiecare vede frumusețea, într-un mod aparte.

Pentru mine este important faptul, că oamenii sunt dispuși să fie așa cum sunt,

Chiar dacă acest lucru îi duce departe de perfecțiune.

Sunt momente în care ai senzația să spui ”că dacă aș fi putut schimba asta, poate ar fi fost altfel”.

Cam așa stau lucrurile și într-o relație,

Nu poți aștepta ca cel pe care îl iubești să fie perfect, sau să se schimbe pentru tine,

Nici să cauți defecte fiecărui om pe care îl întâlnești, uitând de defectele tale,

Să ai mereu ceva de găsit celuilalt, doar pentru că nu este așa cum ai vrea tu,

Că nu te înțelege cum ai vrea tu, sau că ar avea o opinie total diferită de a ta.

Asta este provocarea unei relații în dragoste,

Să îți potrivești defectele alături de defectele celuilalt,

Să vă completați împreună în defecte, nu în calități.

Iar atunci când vei reuși să faci asta,

Vei realiza că cea mai mare fericire, este tocmai faptul că defectele tale,

Sunt atât de perfecte, alături de defectele celui pe care îl iubești,

Că tocmai ele sunt provocarea cea mai mare dintre voi,

Cea care menține flacăra mai aprinsă,

Căci ele sunt ca un combustibil pentru relația voastră,

Care ar deveni monotonă, dacă ați fi amândoi, doi oameni perfecți,

Într-o lume plină de defecte.

Important este să fii conștient că nu există persoană perfectă,

Nici relație perfectă, căci nimic în natură nu este perfect,

Ci doar, să-ți modelezi defectele împreună cu celălalt,

În așa fel încât, să fii persoana perfectă pentru defectele lui,

Iar defectele celuilalt, să fie perfecte pentru tine. ~

~ Odine ~

~ M-ai rupt să te definești pe tine ~

~ Dacă aș putea spune că ai făcut pentru mine, pot spune că m-ai rupt.

M-ai distrus în moduri atât de multe, încât nu pot reuși să descriu, sau să explic.

Nu am nici o idee ce ai vrut sau ce vrei de la viață,

Dar lucruri materiale și iubire, nu le vei găsi împreună cu libertatea.

Nu te mai obosi să explici, sau să contempli să cauți cuvinte profunde că nu ai de unde,

Profunzimea ta e la fel de grea ca puful unei păpădii.

Aici se sfârșește momentul în care, eu nu mai acord șanse unui elev analfabet,

Iar tu nu vei fi capabil să înveți nici în zece vieți de acum înainte.

Ai abandonat nava ca de obicei și m-ai lăsat în derivă fără căpitan, în mijlocul furtunii.

Ai fost baliza mea, refugiul meu în condiții de siguranță,

Iar acum m-am trezit în furtună, a mia oară și într-o beznă completă.

Se pare că trebuie să mă confrunt cu lumea singură,

Cu zecile de bucățele rupte din mine

Și să mă adun bucată cu bucată, reinventându-mă cu piesele care mi-au mai rămas.

Am navigat pe barca asta de atâtea ori,

Singură, în întuneric și am fost nevoită să mă adaptez,

Să învăț să fiu căpitan și să mă scot din tot taifunul ăsta.

Dragul meu cunoscător în seducerea femeilor, dă-mi voie să îți spun ceva:

Femeia care are bani, mașină, casă și tot confortul, nu este auto-servire,

Sentimentele adevărate nu se cumpără cu bani,

Iar scurta listă de calități ale tale ”prințul meu”, este lipsită de cuvântul ”cavalerism”,

Cât timp totul pentru tine are un preț,

Pentru că un adevărat cavaler, nu are preț.

Sper că dormi bine, având în vedere numărul de femei cu care ai șters pe jos,

Sau le-ai abandonat la margine de drum, sau rătăcite în furtuni.

Dacă mă întrebi pe mine, tot respectul pentru bărbații care au venit după tine în viața lor,

Căci au avut de reparat răni nesfârșite.

Asta face diferența dintre bărbați și băieții imaturi,

Cei care sunt capabili să iubească o viață o femeie, fie ea și bucățele,

În comparație cu cel care le distruge, în doar câteva zile.

Pe mine... m-ai rupt să te definești pe tine

Și vreau să îți mulțumesc, pentru că m-ai distrus,

Căci deși m-ai lăsat în afara inimii tale,

Asta m-a ajutat să mă reinventez.

Viața trece, timpul trece, oamenii se schimbă,

Numai tu nu te schimbi, tu rămâi cu aceleași apucături. ~

~ Odine ~

~ Nu mai iubi oameni fără valoare ~

~ Hei inimă, de ce nu poți dormi?

Ești atât de dulce, tandră și iubitoare,

Așa ușor de iubit și de dăruit,

Dar tu tot iubești un om care nu valorează nimic.

Știu că nimeni nu poate alege de cine să se îndrăgostească,

Sunt de acord cu asta, însă de ce insiști să iubești un om lipsit de valoare?

Stai și aștepți mesaje până în miezul nopții,

Pierzi somnul noapte de noapte,

Te trezești dimineața devreme, dar până când?

Nu ești un traseu de curse să apeși pe accelerație la infinit,

Nu poți rămâne blocată într-o cameră așteptând să fii salvată,

Pentru că tu ai nevoie să iubești cu fiecare respirație

Să te înfiori pentru fiecare poezie,

Nu să suferi de așteptare și gelozie.

Tu ești cea care trebuie să iubească fără a aștepta ceva în schimb,

 Însă nu poți fi atât de chioară, să bați așa tâmpește pentru nimic.

Încetează să te mai învinovățești pentru altă inimă,

Că ea nu e capabilă să iubească așa cum iubești tu,

Căci aia nu mai e o inimă, ci un putregai.

Asta trebuie să pricepi tu, că nu toate inimile sunt inimi pure,

Ci mai sunt și stricăciuni, ruine, dărăpănături și putregaiuri,

Pe alea nu le mai faci tu bune niciodată și nici capabile de a simți ceva.

Nu mai plânge pentru o iubire care nu mai are nici o culoare,

Nu te obișnui cu întunericul.

O să-ți spun care e cel mai mare defect al tău,

Pentru că asta e cea mai mare greșeală a ta,

Nu mai crede în oameni de nimic,

În oameni incapabili de iubire,

Care cred că dragostea se rezumă la tăvăleli în camere de hotel,

Căci nu toți sunt în măsură să aibă parte de un asemenea sentiment curat
Și nici nu te mai lăsa ademenită de inimi sulemenite,
Ele sunt măștile perfecte pentru putregaiuri.

Folosește-te de dragoste să te maturizezi,

Pentru că va veni timpul să vrei să mai iubești și nu vei mai putea,

Nu mai iubi fraieri și nici băieței imaturi,

Tu urmează-ți calea ta,

Tu trebuie să fii iubire și asta e tot ceea ce trebuie să știi. ~

~ Odine ~