~ Te iubesc, autentic! ~

~ Te iubesc autentic!

Îl desenez pe cer și-l șoptesc plin de dor, în zbor,

Să invadeze cerul și să sfideze gravitația,

Soarele să strălucească mai puternic, iar Luna să fie mai clară.

Te iubesc autentic!

Și-o să trimit o pasăre să-ți spună că o ființă te iubește,

Cu o dragoste desculță, austeră, adevărată,

Ce traversează poteci șerpuitoare, țesute de mărăcini,

O dragoste autentică,

Fără teamă, fără îndoială, fără fracturi,

Cu un suflet ce strălucește în nopți întunecate!

Dragostea mea e autentică, nu conține etichete,

Ea înalță trupul, dezvăluie adâncul și nu cunoaște decât inimile,

O lume a mea și a nebunilor ca mine, care spun povești,

A mea și a câtorva, care cred într-un sentiment nebun,

Nebuni care știu să iubească,

Să viseze între transpirație și pasiunea care arde!

Da, iubesc autentic, pe lângă un cimitir plin de viteji,

Asta este crezul meu, acea magie pe care o livrez mereu,

În fiecare moment când îți spun ”te iubesc”, chiar și atunci când nu vrei să îl auzi,

Căci iubesc autentic, cu un ”te iubesc” suspinat din suflet,

Un cuvânt atât de imperfect, pentru că lumea este o iluzie,

Până când cineva vine, îți atinge inima, îți umple gândurile și îi dă un sens! ~

~ Odine ~

~ Ești visurile mele devenite realitate și viața mea care a devenit un vis! ~

~ Pielea mea este îmbrăcată în haina tăcerii,

Iar din gâtul meu ies fluturi atunci când gura ta mă invadează...

Slavă cerurilor, glorie Iadului, căci din carnea noastră sângerează păcate!

Uneori simt cum și ploaia mă arde,

Că focul mă rănește, dar durerea mă ajută,

Simt că rugăciunile sunt blesteme,

Iar furtunile cu tine mă calmează!

Uneori simt, te simt, simt cât de mult te iubesc

Și simt cum și tu mă iubești,

Te simt cum mă simți și îmi umpli sufletul,

Iar toate simțurile astea se simt între ele.

Îți simt atingerea și gândurile,

Îți simt mirosul și gustul și intențiile.

Te simt continuu în dorințe și plăceri,

Mă simți înnebunită de noi!

Simt că totul se potrivește,

Că tu ești somnul meu, chiar dacă uneori mă faci să fiu o insomniacă,

Că tu îmi ești iubit, că ești acel ceva ce îmi atinge inima,

Îmi ești tandrețe, dorință și pasiune,

Dar în același timp, calm și siguranță în mijlocul nerăbdării mele,

Îmi ești foc, magie și viață, o nebunie intensă care îmi invadează visurile,

Tu ești harta, busola și destinul meu, antidotul și poțiunea mea minune,

Vreau să mă iubești până la ivirea zorilor și să îi permiți nopții să devină veșnică,

Căci ești visurile mele devenite realitate și viața mea care a devenit un vis! ~

~ Odine ~

~ În sufletul meu există mai multă nerăbdare, decât în ​​zâmbetul unui înger, care îl iubește pe Dumnezeu la nebunie! ~ Odine ~

~ Tu ești furtuna de care are nevoie viața mea să fie calmă! ~

~ De ce te uiți la mine așa? 

Privirea ta mă seduce și mă face să văd un orizont pe care nu l-am văzut 

Tu mă înfășori într-o mare de iubire și pasiune. 

De ce te uiți la mine așa? 

Tu cel care mi-ai acaparat inima și mi-aiu umplut-o de dorințe. 

De ce te uiți așa la mine? 

Nu am de ce să-ți dau, decât inima mea și trupul meu plin de 

dorință , pe care ți-l dorești și vreau să ți-l dau. 

De ce te uiți așa la mine? 

Faptul că ai fantezii, mă implică și pe mine în visele tale și mă face să visez. 

De ce te uiți așa la mine? 

Știu că îți place, îți văd în ochi atracția și tot ceea ce simți. 

De ce te uiți așa la mine? 

Cu acest aspectul tău obraznic, fără urmă de rușine, arogant, plin de furtună și uneori cu răutate.

Nu este nici o rușine. 

Știi, chiar vreau să te iubesc. 

Tu creezi curaj în mine și-ți dăruiesc totul,

Căci tu ești pentru mine, ceea ce este mâine pentru ziua de azi,

Orizontul, pentru răsăritul de Soare,

Atracția, pentru dorință, magia pentru vise

Și te urmez mereu, fără teamă, fără prejudecăți,

Pentru că inima mea bate pentru tine,

În tine imperfecțiunea mea se potrivește perfect,

Pentru fiecare privire a ta care sapă în mintea și sufletul meu

Și îmi cere să te aștept,

Căci ea îmi spune că tu ești furtuna de care are nevoie viața mea să fie calmă! ~

~ Odine ~

~ Toate cicatricile au dispărut sub atingerea buzelor tale! ~

~ Suntem, în fiecare colț al universului,

Noi suntem tot ceea ce există și ce nu,

Suntem spațiu și goliciune, mister.

Suntem lumina care călătorește țesând țesătura vieții,

Suntem norii în tunet, nebuloasele, stelele, galaxiile,

Suntem motivul final care inundă tot ce există,

Noi suntem tăcerea în primul rând,

noi suntem căile pe care nimeni nu le-a explorat, magia ...

Suntem viață, ne zgâlțâim, ne târâm, ne iubim, zburăm, înotăm, suntem vieți,

Suntem dragostea care ordonează totul,

Suntem învățăturile pe care le purtăm și cele pe care trebuie să le presupunem,

Noi suntem mâna care a construit totul,

infinitul ...

Suntem ființa pe care noi toți suntem, 

Omniscient, omniprezent, omnipotent,

Noi suntem cei care nu ne vom opri niciodată, sfințenia ...

Suntem ceea ce depășește timpul și spațiul,

Demiurgi, profesori, meșteri superiori, factori de decizie, întrebări incomode ...

Suntem ceea ce epuizează fiecare cuvânt,

Ceea ce depășește orice concepție, ce locuiește în fiecare inimă,

Noi doi, suntem lumină și eternitate, suntem iubire... ”iubire”!

Tu, doar să mă iubești fără să mă doară când te respir,

Îmbrățișările tale să nu mă rupă, să nu mă ardă atingerile tale,

Să mă iubești ca o pasăre care iubește vântul și are nevoie să zboară,

Să mă iubești mereu, așa cum m-ai iubit când am rămas goală în fața ta,

Cu toate cicatricile, care au dispărut sub atingerea buzelor tale! ~

~ Odine ~

~ Continui să te iubesc, după ce te iubesc! ~

~ Dacă stelele ar fi ființe muritoare, tu ai fi una dintre ele,

Pentru că nimic nu radiază mai frumos ca lumina din ochii tăi,

Cu acea strălucire neliniștită ca un fulger!

Dacă ar trebui să desenez lumea, aș face-o cu vârfurile degetelor tale,

Ele știu toate căile încrustate care se termină în corpul meu.

Dacă sufletul meu ar fi o adiere

Aș picta cu ea, versuri pe liane să le urci și să atingi cerul,

Să simți ce simt eu când mâinile tale mă ating tremurând ușor

Și-mi dezbracă sufletul de toate hainele vieții,

Ai simți ce simt eu când mă iubești, când viața începe cu tine, ca un răsărit de Soare!

Ți-am promis dragostea mea veșnică, departe de trecut,

Răbdare și suferință și mi-ai permis să înfloresc.

Binecuvântată este întâlnirea noastră când te pot privi în ochi așa cum ești tu

Când spulberăm păcatele, le condimentăm cu zâmbete,

Astăzi pentru tine, mâine pentru mine, pentru că ... în ciuda tuturor,

De ploi și viscole, mă lași să respir ... și merită ... merită să trăiesc ...

Tu ești ... soarele zilelor mele, Luna mea în nopți târzii, steaua care mă călăuzește,

Zâmbetul zilnic, îmbrățișarea mea constantă.

Ești ... marea sufletului meu, vulcanul focului din mine,

Bărbatul care mă face să mă simt ca o baladă obscenă, verbul păcătos al compoziției sale,

Tu ești vocea caldă, poezia mea,  muza mea din fiecare rând,

Tu ești ...  puterea iubirii.

Dacă mă uit la gura ta, vreau doar să-mi săruți sufletul

L-am golit de tot aerul, așa că umple-l cu respirația ta,

Prăbușește-te în pieptul meu, să îți eliberez numele înainte de abandon,

Să continui să te iubesc, după ce te iubesc! ~

~ Odine ~

~ Încolăciți ~

~ Suntem doi încolăciți, care tremură când simt căldura celuilalt,

Încâlciți de dorința care ne acoperă și ne leagă cu un jug imposibil de rupt,

Încolăciți sub focul care ne arde pielea și ne face sclavii unei pasiuni furtunoase și atât de dependente,

Încâlciți ca doi înfometați, dornici de a explora focul de tabără al iubirii,

Zburăm....

Ca două vrăbii însetate și facem din această sete, o motivație,

Zburăm piele lângă piele, corp lângă corp spre un moment de neuitat. 

Când suntem  unul în brațele celuilalt e ca și cum am avea stelele de pe cer,

Când ochii noștri se ciocnesc, sar scântei care aprind focuri în inimă,

Suntem spațiu și pământ și cer, suntem dragoste
Și fiecare stea, este un sărut care ne umple de pasiune,

Ca o sămânță care se seamănă în inimă și se transformă într-o sursă de iubire.

Mâinile noastre se pot simți la distanță, acolo unde dragostea nu se pierde niciodată,

Iar în suflet este ținută pentru eternitate, unde rămânem  fără temeri,

Cu ochii închiși și unde fiecare bătaie de inimă acompaniază fiecare rimă,

Dintre sufletul meu și al tău, între inima ta și a mea, într-o poezie de iubire,

Scrisă pe bucăți de piele, la întâmplare, cu gânduri mici,

Pentru a nu fi uitată în cărți învechite, sau foi mototolite,

În jurnale pline de inimioare, marcând o dragoste veșnică,

Ci marcate în suflet și inimă, într-un poem alcătuit din două cuvinte, ținută de patru mâini, într-o singură iubire.  ~

~ Odine ~

~ Aripile versurilor mele, ești tu! ~

~ Cine sunt eu? 

Fără zâmbetul tău 

Cel car îmi face ziua mai bună

Și mă trezește la viață?
Cine sunt eu?
Fără motivul visului meu
Tu, visul meu de dragoste,
Cu tine în zi sau noapte, visul meu ești tu. 

Cine sunt eu? 

Fără bătăile inimii tale,
Tu ești motivul pentru care oftez

În nopțile mele în care îți visez buzele pe buzele mele.
Cine sunt eu?
Eu, fără haina brațelor tale, aș muri de frig. 

Cine sunt eu?
Fără tine, dragostea mea,
Luna plină a sufletului meu

Dragostea care mă revigorează
Și nu mai sunt umbra singuratică, cea de odinioară.

Cine sunt eu fără tine?

Dacă nu ești alături de mine, 

Inima mea muritoare, nu știe cum să bată, decât pentru tine

Și nu contează greutatea care mă ține legată,

Căci aripile versurilor mele ești tu! ~

~ Odine ~