~ Plange ochiul cu iubire ~

~ Imi plange ochiul cu iubire cand priveste luna plina.

Caci isi aduce aminte de-acea vara,

In care te-a iubit cu-ntreaga inima,

Si s-a bucurat cu tine, doar o seara.

Obrazul imi e plin de stropi de lacrimi

Ce-arata ca niste inimi calde si sarate,

Se scurg usor ca niste patimi

Si doar durere vor s-arate.

Ma doare mintea de atatea ganduri

Si vor sa tipe atat de tare caci le dor

Inchisoarea creierului cu garduri

Le strang si nu le lasa-n zbor.

Doar la iubire le trimite vantul

La cel ce-odata le era stapanul,

La tine, tu creatorul de iluzii

Ce ai adus numai confuzii.

Acum nu simt decat un dor nebun,

Sa fiu acasa langa tine,

Sa iti sarut pieptul si sa ma pun

In ale tale brate pline.

Plange ochiul cu dor de iubire,

Iar lacrimile iute se pornesc

Cum se porneau de fericire,

Cand iti spuneau sincer, “te iubesc”.~

~ Odine ~

~ Ultimul pas ~

      ~ M-am nascut acolo unde Dumnezeu a impartit florile si fluturii. Mi-am trait viata intotdeauna ca o floare, m-am deschis si am dat toata frumusetea inimii, toata dragostea pe care o puteam darui. Am trait fiecare sentiment putin insa din toata fiinta, chiar daca cei ce mi-au admirat frumusetea sufletului, imediat dupa au intors spatele. E mult mai usor asa sa isi arate imposibilitatea lor de a iubi frumos si fara de pacat.

       Merg mai departe, sa caut lumina, sa caut ce-am pierdut si o sa imi dau drumul din nou la zbor, chiar daca sub picioarele mele nu va fi nimic decat gol, insa sufletul meu are aripi, fiecare por din mine respira aerul inocentei, pe asta nu l-am pierdut niciodata.

      Hainele mele se vor transforma in mii de aripioare de fluturi, iar din coconul in care am fost atata timp voi rasari catre razele soarelui cu mainile intinse, voi deveni o alta floare si fluturii in jurul meu se vor invarti si imi vor ridica inima la cer.

     Ultimul pas il voi face catre a ma naste din nou, de a merge mai departe, chiar daca trecutul imi mai bantuie mintea, chiar daca el imi tine inima legata de cele mai multe ori de tine.

     Doare, doare de dor, doare de durere, doare dar tot ceea ce naste iubire trebuie sa vina cu durere, tocmai ea este cea care spala viata de ce a fost rau pentru a lasa loc unui drum curat si lin. ~

~ O iubire ~

~ Cand mainile ni s-au intalnit

Pe loc timpul s-a oprit,

Stelele odata s-au aprins,

Si iubirea ne-a cuprins.

Cand mainile ni s-au intalnit,

Privirile ni s-au pironit,

Buzele s-au contopit

Universul s-a topit.

Suntem doua mici planete,

Dar in ele cu un suflet,

Suntem doar doua duete,
Si iubirea intr-un sunet.

Patru maini dar o iubire,

Doua inimi intr-un trup

Patru ochi si o privire,

Patru buze si-un sarut. ~

~ Jocul de poker ~

    ~Stau si ma rog in altarul singuratatii pe care tu mi l-ai construit cu promisiuni. Vreau sa ma rog si nu stiu cui. In singuratatea mea nu e nici o icoana, nici o fotografie decat amintiri. Amintiri care construiesc o credinta aparte, in care pe de o parte, a mea, domneste iubirea, iar pe partea ta, o alta credinta pe care nu ii pot gasi un nume.

     Incerc sa ies din jocul de carti in care joc rolul damei de inima rosie, inima plina de sange. Tu esti valetul, care prinde restul damelor in jurul lui, cel care le-a tras de langa regii ce au incercat mereu sa isi protejeze reginele. Le aduni ca la un joc de poker si vrei sa faci chinta roiala, sa dai peste cap totul si sa castigi potul cel mare.

    Banii primeaza in jocul absurd de carti in care se afla oameni si vieti. Cifrele sunt pionii pe care ii folosesti si din cand in cand scoti jokerul la inaintare, pentru a blufa, de a distrage atentia ca tu sa faci cartile in favoarea ta. Si apoi sa spui soarta ma iubeste, destinul e de partea mea.

     Viata nu e un joc de poker, iar oamenii nu sunt carti pe care sa pariezi dupa bunul plac, sa ii aranjezi in asa fel incat tie sa iti iasa chinta roiala. Cartile au un destin si o viata a lor, au suflet si fiecare carte nu poate fi cumparata cu iluzii. ~

                                 ~ Odine ~

~ Scara catre tine ~

~ Daca ar exista o scara catre Rai

As putea urca printre nori doar sa te vad.

As trage adanc aer in piept si mi-as intinde bratele

Sa incep ascensiunea mea catre cerul atat de albastru.

Si fiecare pas ce il fac ma gandesc la tine,

Fiecare pas ce il iau, il tin in memorie

Si cu ca turc mai sus cu atat amintirile devin mai puternice ;

In zilele cand erai cu mine.

Scarile sunt interminabile si se continua in spirala,

Pana sus la nori si mai sus de ei,

Dorul meu te gaseste si e alaturi de tine,

Si imi umple inima cu pura si sincera dragoste.

Privind dincolo de mine vad o lumina frumoasa,

Si acel chip ce sta dincolo de usa,

Inima mea a inceput o cursa si continua sa urce,

Impreuna acea lumina si cereasca stralucire.

Anticiparea pe care o simt in mine,

Imi face inima sa tresara de incantare,

Intr-o zi voi sta in fata celui ce il iubesc,

Unde rasaritul nu va gasi cale catre noapte.

Pana la final, deasupra a toate si tot voi ajunge in Rai,

Si acolo vei veni sa ma saluti si sa ma iei in brate,

Cu zambetul de pe chipul tau si dragostea din inima ta,

Vom trai in Paradis pentru totdeauna, iubirea. ~

~ Fantomele ~

      ~ Intotdeauna in noapte pe strazile pustii fantomele se plimba de-a lungul lor, cautandu-si locul in lume, atunci cand toata lumea doarme si nici un sunet nu se mai aude. Nu sunt decat ele si vantul, singurul care mai scoate cate un tipat prelung ce se stinge usor ca un ecou.

       Din cand in cand, se aseaza pe bancile vopsite si unde soarele pe alocuri a descuamat lasand dare adanci, exact ca pe chipul unui om. Fantomele isi cauta trupul dupa ce l-au pierdut. Se cauta pe ele insele, isi cauta identitatea, isi cauta inima pentru ca odata au avut o inima, dar nu mai stiu ce s-a intamplat cu ea.

          Fantomele sunt sufletele oamenilor, care s-au ratacit in destinul dureros, s-au pierdut de carnea in care traiau odata. Nu mai au chip, au ramas doar o naluca pe care nimeni nu o vede, nu o simte. Se duc mereu in aceleasi locuri in care se plimbau odata, cu dorinta de a isi gasi trecutul.

       Se bantuie singure si uneori se gasesc, pentru a isi continua viata, alteori raman asa, pana in clipa in care le va veni vremea sa fie duse in locul unde se aduna cu toate pentru a pleca spre marea calatorie. Atunci isi revad trupul, imbatranit de vreme si se intreaba de ce oare s-au pierdut in desertaciuni lumesti, cand trupul lor era cel mai sfant, de ce au pierdut timp si oameni, pe un drum gresit care i-a indrumat intr-un labirint fara iesire.

      Intotdeauna in calatorie oamenii trebuie sa isi care sufletul si mintea impreunate, alaturi de trupul care il cara, pentru ca numai impreuna reprezinta un tot, separat nu ar fi decat niste fantome, pierdute care vor ratacii in noapte pe strazile pustii. ~

                                 ~ Odine ~

~ Viata ca un circ ~

    ~ Ne petrecem timpul pe langa circari, cei ce fac jonglerii pentru a castiga terenul favorit, sa isi marcheze teritoriul precum animalele salbatice. Cerem sortii sa ne rezerve un viitor stralucit alaturi de fericirea suprema, dar nu stim sa alegem si circarii de langa noi.

      Unii circari incearca sa imblanzeasca salbaticiunile, impunandu-si tonul autoritar si aratand cravasa ori biciul,  demonstrand ca el este dresorul, iar tu doar un animal, care trebuie sa se urce pe cuburi sau sa sara in cercurile de foc.

       Altora le plac pasarile, si se plimba cu ele pe mana, defiland in arena, sau alegand un biletel, rotind sau zburand de jur imprejur si umflandu-si penele, pentru a arata frumusetea zburatoarei cuminti , care se intoarce inapoi la mana stapanului.

     Cei care au libertatea de a alege sa de drumul la adrenalina, sunt acrobatii. Ei se arunca de pe un trapz pe altul si se sustin unul pe celalalt, prinzandu-se de maini. Ei sunt cuplul perfect, pentru ca amandoi detin controlul, si aruncarea lor nu poate fi facuta decat impreuna.

    Insa exista o alta categorie de circari: scamatorii. Ei sunt cei care vand iluzii, ametindu-ti ochii cu jocul lor de carti, sau scotand din joben ceva neasteptat, dar care pe moment iti bucura fiinta. Iluzionistii te prind in plasa lor, ramanand in mintea ta pentru ca doar ei sunt cei ce nu iti arata niciodata realitatea, doar ceea ce ai vrea sa vezi si care dispare in clipa in care ai  inchis ochii.

      Asta e viata. Un mare circ, alcatuit din personaje ce intra in arena pentru a da marele spectacol si cele ce se afla in spatele ei, spectatorii. 

                                     ~ Odine ~