~ Imi plange ochiul cu
iubire cand priveste luna plina.
Caci isi aduce aminte
de-acea vara,
In care te-a iubit
cu-ntreaga inima,
Si s-a bucurat cu tine,
doar o seara.
Obrazul
imi e plin de stropi de lacrimi
Ce-arata
ca niste inimi calde si sarate,
Se
scurg usor ca niste patimi
Si doar durere vor
s-arate.
Ma
doare mintea de atatea ganduri
Si
vor sa tipe atat de tare caci le dor
Inchisoarea
creierului cu garduri
Le
strang si nu le lasa-n zbor.
Doar la iubire le
trimite vantul
La cel ce-odata le era
stapanul,
La tine, tu creatorul
de iluzii
Ce ai adus numai
confuzii.
Acum
nu simt decat un dor nebun,
Sa fiu acasa langa
tine,
Sa iti sarut pieptul si
sa ma pun
In ale tale brate
pline.
Plange
ochiul cu dor de iubire,
Iar lacrimile iute se
pornesc
Cum se porneau de
fericire,
Cand
iti spuneau sincer, “te iubesc”.~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu