~ Se rup foi din cartile destinului, iesind
din ele vapoare de hartie ce plutesc pe apele sarate ale lacrimilor.
Bibliotecile vor fi mai sarace in carti, iar cele ramase vor fi mai subtiate, cu
lipsuri intre capitole. Partiturile muzicii sunt singurele care isi vor pastra
foile intregi, pentru ca ele trebuie sa duca fiecare cantec de dragoste mai
departe.
Foile se vor indoi de durere si se vor
inchide singure de parca un foc interior le-ar strange inima, transformadu-se
in barcute. Toata trecerea lor lina, va elibera cartea vietii ce a fost umpluta
de capitole pline de suferinte din partea unui scriitor neglijent, ce si-a
lasat cuvintele sa defileze singure pe un pod al tacerii.
Barcutele
insirate pe raul de lacrimi sunt asemeni margelelor puse pe sarma, de un
bijutier chior. Isi cauta usa pe care sa se elibereze spre Dumnezeu, pentru a
isi cere binecuvantarea si a pleca in marea calatorie.
Si asa cartile, vor ramane usurate de
acele pagini ce nu isi mai gaseau sfarsitul din dramele vietii si vor fi inlocuite
de cuvinte de dragoste si liniste, pana ce cartea destinului se va termina, iar
cartile vor fi puse in biblioteca lumii si acolo ele vor astepta cuminti, pana
ce un cititor curios va dori sa le rasfoiasca, iar Dumnezeu va scoate eroul din
carte si ii va reda o noua viata, pentru a scrie o alta istorie. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu