~ Urme de iubire ~

      ~ Azi ma joc cu creionul. Stau cu el in mana si desenez forme fara noima. Le inchid la culoare, le fac umbre, le trimit in spatiu si le fac proiectia si apoi le mazgalesc. Drumuri, copaci, nimicuri, toate amestecate pe o coala de hartie.

      Vreau sa folosesc creionul si nu stiu cum sa ii termin mina. Vreau sa las o urma a lui de care sa se aduca aminte. Sa se stie ca odata a existat un creion, care a lasat ceva frumos in urma lui, ca nu s-a terminat fara sa se stie de existenta lui.

        Il mai ascut inca o data, iar ascutitoarea mai rupe din el si il micsoreaza. Il doare ca a mai luat din el inca un rand de carne si nimeni nu s-a bucurat de opera lui. Nu stiu sa desenez pentru ca nimic nu imi vine in minte. Sunt doar linii fara directie.

     Il trec din nou in ascutitoare, pana ce varful lui devine ca o sageata. Il privesc si dintr-o data mi-l infig in inima. Stiu. De acolo voi scoate cuvinte pe care le voi asterne pe hartie, iar creionul nu va fi murit fara a lasa o mica farama din el, ce peste timp vor fi urme din el si din mine.

    Cuvinte de iubire, declaratii si sperante. Rosu din inima impletit cu “te iubesc-uri” inflorite ce nu pot fi sterse cu nici o radiera. Ele sunt cele ce vor ramane in urma noastra, oricate vremuri vor trece. Varful lui si sange din inima mea, vor umple coala de hartie, iar iubirea va ramane chiar si cand noi nu vom mai fi.

     Dragostea e urma lasata de doua existente paralele si totusi atat de asemanatoare, urme care s-au dorit a ramane mai departe si a dainui in eternitate. Existente ce nu au dorit doar sa treaca nesimtite si nevazute de nimeni.

     Asa eu si creionul meu am lasat in spate “iubirea” scrisa intr-o carte cu dezamagiri, cu lacrimi dar si cu batai de inima si fluturi in stomac. Iar cand noi vom muri, “Iubirea” va ramane si se vor mai forma inca doua existente si altele si altele care o vor duce pana la capatul lumii. ~

                                    ~ Odine ~