~ O pasare ~

     Nu am nevoie de lume. Nu am nevoie de nimicurile spurcate ce vor sa mi se arunce in fata. Nu am nevoie de spurcaciunile lumii pentru a fi satula. Nu asta e hrana de care am nevoie, ci de zbor.

    Am nevoie doar de zare, de cerul din fata mea, de campuri cu lanuri colorate de maci, de florile pasiunii, de libertate. Nu am nevoie de ziduri, de care sa fiu legata, sau de acoperisurile caselor aurite de rautate.

    Am nevoie de oameni care sa iubeasca pasari, care sa le invete sa zboare, de maini care sa mangaie aripile ranite, sa le bandajeze si sa le redea frumusetea libertatii, sa le redea viata.

    Nu sunt un om, sunt o pasare ce am fost aruncata pe pamant sa invat cum traiesc oamenii si nu imi plac. Alta data ii invidiam, acum am vazut cat sunt de tristi si urati. Isi spurca sufletul si libertatea si distrug ceea ce au mai de pret, iubirea. Oamenii nu stiu sa iubeasca, de parca in clipa in care le-au fost luate aripile, le-au zburat si mintile odata cu ele.

     Imi intind mainile si urc spre cerul care ma va primi, pentru ca acolo am apartinut intotdeauna. Aici am fost in vizita pentru un timp, caci eu sunt o zburatoare. In eternitatea cerului apartin si acolo am fost intotdeauna acasa, caci numai imensul albastru ma cunoaste asa cum sunt. O pasare. ~

                  ~ Odine ~