~ Am o inima facuta din nasturi. De
fiecare data cand cineva a luat o parte din inima mea si a plecat departe din
viata mea, am mai cusut un nasture. Si asa am facut pana cand am tesut o inima,
din bucatele mici si rotunde, alipite una de alta cu propriile vene.
Treptat, din inima mea nu a mai ramas
nimic. Am dat tuturor celor ce au dorit din ea cate o bucata, asa cum bucatarul
da bucati de tort din ceea ce a facut cu sudoarea fruntii. Chiar si celor ce nu
au meritat, sau nu au apreciat cat am muncit pentru a avea o inima curata.
Acum nu mai este aproape deloc, au mai
ramas niste farame din ea pe platoul trupului meu, un trup inert care nu mai
misca, nu mai reactioneaza pentru ca inima ramasa nu il mai poate hrani cu
viata.
Dar mai am o inima. O inima cusuta din
nasturi. O sa mi-o infig in piept in locul celei care era odata si o sa il rog
pe Dumnezeu, sa trimita un fulger si sa ii dea viata, sa bata in piept si sa o invete
sa iubeasca. Din nou. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu