~ Sunetele noptii ~

     ~ Canta portativul noptii in cantec de dor, de dorul zorilor si al rasaritului. Noaptea le-a furat si a lasat in locul lor un dor nebun si-un gol infinit, ce nu se vede, nu se aude ci doar se simte.

     Notele musicale se amesteca cu picaturile in bezna si se contopesc intr-un cantec care nu se aude decat de catre cei ce simt imensitatea golului. Note si ploi se muleaza pe negrul noptii, incercand sa desluseasca un licar de speranta, chemand-o cu jale ca pe oxigenul vital pentru a mentine viata.

     Regina noptii, Luna incearca sa scoata capul de dupa norii grosi dar e inghitita subit ca o strop de apa intr-o sete nebuna. Nici ochii nu iti mai trebuiesc, ci doar urechile, caci doar ele te mai ghideaza pe drumul vietii.

     Nu iti mai aduci aminte de nimic din ce era odata, decat atingeri si cuvinte, care au fost rostite si dureri care nu vor fi spuse niciodata, ci doar lasate sa devina o cangrena ce va roade intr-un trup si asa firav.

    E tarziu si tacere, nu se aud decat sunetele musicale, ce rasuna in linistea noptii asemeni unei grindine care loveste pamantul. Nici macar batai de inimi nu se aud, pesemne ca au plecat si ele odata cu iubirea si au lasat in urma doar dor. Dor, ploaie si sunetele cantecelor de dragoste ce rasuna in imensitatea noptii, cele ce mai aduc aminte din ceea ce insemna in trecut rasarit de soare. ~
                       ~ Odine ~